Știri Cultură
05 aprilie 2019

Bucovineanul Radu Grigorovici, model de ţinută ştiinţifică şi morală

Bucovineanul Radu Grigorovici, model de ţinută ştiinţifică şi morală

Editura „Alexandru cel Bun”, Cernăuţi, împreună cu Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” pregăteşte pentru tipar ediţia a III-a a Memoriului comandantului trupelor de ocupaţie austriece şi administrator militar al Bucovinei, a general-maiorului Gabriel Splény von Miháldy, Descrierea districtului bucovinean (scris în 1775, adică după un an de şedere în Bucovina), ediţie bilingvă germano-ucraineană. Sperăm să lansăm lucrarea în iunie anul curent. Propunem atenţiei d-voastre textul introducerii la ediţia III-a a Memoriului.

„Dacă soarta te îndepărtează de la locul tău de frunte în treburile publice, nu trebuie să te dai bătut, ci să ajuți cu vorba; dar dacă ți se închide gura, nu trebuie să te dai bătut, ci să ajuți în tăcere. Serviciile pe care le face un bun cetățean nu sunt niciodată inutile, prin faptul că este auzit și văzut, prin expresia sa, prin gesturile sale, prin stăruința sa tăcută și chiar prin felul cum pășește, el ajută”. (Seneca)

Radu Grigorovici a urmat consecvent sfatul lui Seneca în eseul De tranquillitate animi și în deceniul 40, când familia sa a fost supusă unor grele încercări, și în 1960, când i se interzisese să lucreze în învățământul superior, când savantului Grigorovici i se refuzase să ocupe postul de conferențiar la Universitatea din București. Și-a continuat activitatea, cu succese notabile în știință, la Institutul de Fizică București IFB), calificându-se printre cei mai performanți fizicieni pe care îi avusese Universitatea din București.

L-am cunoscut pe academicianul Radu Grigorovici, vicepreședinte al Academiei Române, în anul 1991, la Cernăuți, când împlinea vârsta de 80 de ani. Venise la invitația Societății pentru Cultură Românească „Mihai Eminescu” din Regiunea Cernăuți, la prima conferință științifică Bucovina – istorie și actualitate pe care o organizase. S-a născut în orașul Cernăuți, la 20 noiembrie 1911. Părinții, Gheorghe și Tatiana Grigorovici, social-democrați bucovineni, l-au învățat să vadă corect realitățile. Le judeca cu spiritu-i critic caracteristic unui om capabil să înțeleagă lucrurile la justa lor valoare. Ajuns la maturitate scria despre părinții săi: „Am învățat să nu fiu laș, să cred în superioritatea democrației, în dreptatea socială și într-o etică ce se apropie mult de cea creștină”. Tatăl său, Gheorghe Grigorovici (1871-1954), om politic şi patriot unionist, a fost preşedinte al Partidului Social-Democrat din Bucovina, deputat în Parlamentul de la Viena (1917-1918). În cuvântul său curajos în Parlamentuil vienez de la 22 octombrie 1918 a susţinut opinia exprimată de glasişti (numire dată celor grupaţi în jurul ziarului „Glasul Bucovinei”), a susţinut opinia exprimată în proclamaţia din 14 octombrie 1918, prin care a optat convins pentru unirea Bucovinei cu România. „Un accent ferm patriotic, scrie în cartea sa Unirea Bucovinei Radu Economu, a imprimat discursului său Gheorghe Grigorovici, ales al social-democraţilor din Cernăuţi, care s-a pronunţat fără echivoc pentru menţinerea unităţii Bucovinei”. Reîntors la Cernăuţi, el a participat la convocarea Constituantei din 27 octombrie 1918. Ca lider al mişcării soicial-democrate din Bucovina a fost ales în mai multe legislatuiri ale Parlamentului României între 1919-1937. În 1930 a fost numit subsecretar de stat la Ministerul Muncii. A activat, alături de Iancu Flondor, Sextil Puşcariu, Alexandru Hurmuzaki, în Consiliul Naţional. În cuvântul său spunea: „depinde de noi nu de guvernul de la Viena să ne asigurăm viitorul”. A murit în 1954, ca deţinut politic, în închisoarea de la Sighet. Convingerile politice le-a plătit cu viaţa. În interviul Dialoguri cu bucovinenii, publicat în „Glasul Bucovinei” (An. III, nr. 2, 1996), Radu Grigorovici spunea despre tatăl său: „Tatăl meu era o figură politică frapantă, care trezea uşor admiraţie şi antipatie. Era un bun orator în câteva limbi, un bun elector”.

În 1928, Radu Grigorovici a absolvit Liceul Aron Pumnul din Cernăuţi. Amintirile academicianului despre profesorii şi colegii de liceu, atmosfera de atunci, toate au astăzi o valoare istorică incontestabilă, ca şi memoriile altui bucovinean, cele ale academicianului Vladimir Trebici care s-a format şi el ca personalitate la Cernăuţi. Trebuie să menţionăm aici şi o altă nedreptate. Universitatea din Cernăuţi a refuzat să acorde celor doi academicieni, remarcabili oameni de ştiinţă care au marcat prin opera sa o perioadă în evoluţia ştiinţelor (Radu Grigorovici, în fizică, reprezentat al Şcolii de Fizică din Cernăuţi, condusă de Eugen Bădărău, şi Vladimir Trebici, în demografie şi stastistică, amibii lăsându-ne pagini valoroase de istorie şi istoria demografiei în Bucovina). Însă la Universitatea din Cernăuţi li s-a refuzat acordarea titlului de doctor honoris cauza.

Academicianul Radu Grigorovici nu a uitat „Bucovina natală”. După 1991 a venit în repetate rânduri la Cernăuţi şi a participat la conferinţe ştiinţifice şi manifestări culturale, a stat de vorbă cu oamenii, s-a documentat şi a scris lucrări demne de luat în seamă pentru istoriografia noastră, la care s-au referit Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, acad. Ştefan Ştefănescu şi Mircea Irimescu – „Dimitrie Onciul şi determinismul istoric”, „Politica austriacă faţă de Bucovina”, „Modelul Bucovina”. „Bucovina în primele descrieri geografice, istorice, economice şi demografice” ş.a. În 1992, a înfiinţat la Rădăuţi, „Centrul pentru Studierea Bucovinei” al Academiei Române şi a editat o publicaţie – „Analele Bvucopvinei”. Pildă de implicare civică, Radu Grigorovici a tradus şi publicat (bilingv) principalele rapoarte şi memorii din prima perioadă a ocupaţiei austriece, multe dintre ele inedite, a participat la mai multe sesiuni ştiinţifice despre Bucovina şi a stabilit relaţii de colaborare cu Institutul „Bucovina” de la Augsburg. Din banii săi a plătit dotarea Centrului ştiinţific de la Rădăuţi, al cărui prim director a fost Dimitrie Vatamaniuc, membru de onoare al Academiei Române. „Ca un înţelept, spunea Mircea Irimescu, s-a întors la obârşii unde a găsit necaz şi a întins mâna. Valoarea morală a implicării sale, ca şi cea ştiinţifică, au fost deosebite”.

Prin toate, Radu Grigorovici, model de ţinută ştiinţifică şi morală, ne-a lăsat moştenire, împreună cu vasta sa operă ştiinţifică, o exemplară lecţie de viaţă: să fii dârz şi intransigent; să nu renunţi la cauza căutării adevărului; să fii vrednic; să fii înţelept şi curajos; să fii ferm şi neînduplecat cu escrocii, delatorii şi falsificatorii de rezultate; să admiţi cu calm şi inteligenţă contrazicerea în probleme ştiinţifice, economice şi politice şi să fii demn în încrucişarea săbiilor cu adversarul.

Întors la Cernăuţi, după mulţi ani de refugiu, ca participant la conferinţa Bucovina – istorie şi actualitate, colindase locurile copilăriei, vizitase Facultatea de Fizică constatând cu satisfacţie că facultatea se dezvoltase mult în ultimii ani, având mai multe catedre printre care cea de fizică teoretică, materiale semiconductoare, de microelectronică, optică ondulatorie şi altele. Rămăsese însă dezamăgit de felul cum arăta oraşul. În interviul amintit mai sus declara: „Când am revăzut oraşul, în 1991, mi s-a părut un decor uzat de vreme şi pe alocuri cârpit, în care se joacă o piesă pentru care nu a fost creat. O populaţie care vorbeşte o limbă necunoscută mie şi pe care o auzi arareori pe stradă, fiindcă marea majoritate a trecătorilor sunt singulari, nu se cunosc unii cu alţii şi nu interacţionează. Acele încăperi minuscule şi sărăcăcioase în care se desfăşurau rămăşiţele de activitate românescă, divizate şi ele în bisericuţe autocefale, reciproc învrăjbite, m-au întristat nespus. În 1995, m-au impresionat neplăcut încercările sistematice de a împiedica participarea invitaţilor români, purtători de cuvânt , la serbarea a 120 de ani de existenţă a Universităţii din Cernăuţi şi de a-i izola de colegii lor de breaslă şi de conducerea acestei instituţii prin bararea drumurilor de acces şi a intrării în incinta Universităţii de către grupuri de indivizi neoficiali. De altfel aceste acţiuni au eşuat. M-ar fi făcut să zâmbesc încercările de a prezenta Cernăuţii drept un oraş vechi ucrainean, dacă în această acţiune n-ar fi fost afectate  şi mormintele. Am văzut şi oraşul nou, care are tot atâta caracter ucrainean, cât caracter românesc au cartierele de blocuri din Bucureşti. Până la urmă am început să mă mir că aici m-am născut, în acea grădină am copilărit şi m-am îndrăgostit, că în acele şcoli am învăţat carte şi că în acea casă din cartierul de „vile” m-am maturizat alături de părinţii mei”.

Cred că din această perioadă se hotărâse să se ocupe serios de studiile de istorie şi demografie a Bucovinei. La împlinirea vârstei de 90 de ani le mărturisea colegilor săi fizicieni şi prietenilor „cum a ajuns, un fizician pasionat de cercetarea de fizică şi de soarta fizicii în România să se abată de îndeletnicirea îndrăgită. Ce-i drept pentru o altă dragoste, mai veche, mult timp neglijată, dar nu uitată – Cernăuţiul şi Bucovina mea natală”.

Ulterior, după ce citise ediţia bilingvă germano-ucraineană a Memoriului comandantului trupelor de ocupaţie austriece şi administrator militar al Bucovinei, a general-maiorului Gabriel Splény von Miháldy, Descrierea districtului bucovinean (scris în 1775, adică după un an de şedere în Bucovina), publicat în 1995 la Cernăuţi şi redactat de Centrul Bucovinean de Cercetare Ştiinţifică al Universităţii din Cernăuţi, ediţie incompletă a Memoriului editat de Polek în 1893, academicianul Radu Grigorovici, bun cunoscător al limbii germane, se hătăreşte să traducă integral această lucrare din germană în română, cu note şi comentarii în care explică scopul cu care a fost scris acest raport. În Nota editorială la prima ediţuie a cărţii explică motivul care l-a determinat să se ocupe de această anevoioasă lucrare: „Nevoia traducerii Memoriului în limbile română şi ucraineană ale celor două comunităţi etnice ce populează astăzi, aproape singure, fostul teritoriu moldovenesc, denumit Bucovina, după ocuparea sa de către armata austriacă şi înglobat efectiv, abia în 1862, ca land (ţară) cu rang de ducat în partea austriacă a imperiului Habsburgic, a fost resimţită puternic de intelectualii interesaţi de trecutul şi viitorul Bucovinei, aflători de amândouă părţile ale graniţei ce taie acum în două fragmente incluse în state învecinate diferite”.

Ediţia ucraineană, cum apreciază Radu Grigorovici, este alcătuită incomplet: „nu reproduce decât prima din cele trei părţi ale Memoriului şi aceasta numai în partea germană. Din traducerea ucraineană mai sunt eliminate prefaţa şi introducerea lui Polek, notele sale de subsol şi raportul preliminar a lui Splény, în care el dezvăluie planul întregii lucrări...”

În traducerea lui R. Grigorovici, a textului original, cu note şi comentarii, în care se explică scopul cu care a fost scris acest raport, şi editarea lui în limbile germană şi română, în paralel, oferă o confruntare comodă a textelor respective. În Nota editorială a primei ediţii se mai precizează: „Mai surprinde că cele două prefeţe ale editorilor, cea ucraineană şi cea germană diferă mult în conţinut şi în volum (8 faţă de 2 pagini). Numeroasele şi valoroasele note de subsol ale lui Polek, apar numai sub textul german, în timp ce notele numeroase, foarte amănunţite şi informative ale editorilor Ogui şi Sainko, însoţesc numai textul ucrainean...”. Constatăm că sunt încercări evidente de a falsifica istoria.

În traducerea lui Radu Grigorovici sunt incluse şi Scurte observaţii asupra Bucovinei de Ioan Budai Deleanu, care a îndeplinit funcţia de consilier în Guberniul din Lemberg şi care cunoştea trista situaţie a Bucovinei, starea de lucruri existentă după alipirea de Galiţia. Spre diferenţă de Splény, Ioan Budai-Deleanu prezintă şi naţionalităţile care locuiau atunci în Bucovina, acordând o atenţie mai mare moldovenilor.

Împreună cu bucovinenii Vladimir Trebici, Radu Economu şi Dimitrie Vatamaniuc, el s-a interesat de activitatea, preocupările şi cunoştinţele noastre de istorie a Bucovinei, despre starea reală de lucruri în comunitatea românilor din regiune, împreună ne-au încurajat să ne ocupăm de cercetarea istorică şi, nu în ultimul rând, de evaluarea situaţiei românilor din regiune: respectarea drepturilor lor ca minoritate, demografia, problemele de istorie şi cultură, situaţia lingvistică, în general, despre starea reală a comunităţii româneşti nord-bucovinene. Convingerea sa era că obligaţia noastră este să fim exigenţi, corecţi, să recunoaştem şi să promovăm tineri cu rezultate performante în cercetare. Aşa a apărut ideea de a redacta revista „Glasul Bucovinei” în care publicăm materiale dedicate acestor cercetări.

Pentru tot ceea înseamnă personalitatea academicianului Radu Grigorovici în viaţa noastră ştiinţifică şi culturală, Prezidiul Academiei Române a hotărât instituirea premiului „Radu Grigorovici”.

pentru Agenția BucPress – www.bucpress.eu,

Alexandrin CERNOV, membru de onoare al Academiei Române

 

 

 

 

 

 

 

Distribuie:
Vizualizări: 413

Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com
BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Cernăuți live
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Proiect finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP). Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a MRP.
© 2019 BucPress - Toate drepturile rezervate