Știri Cultură
30 august 2019

Societatea pentru cultura românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi – 30 de ani de existenţă (1989-2019)

Societatea pentru cultura românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi – 30 de ani de existenţă (1989-2019)

La 28 mai 1989, într-o zi însorită, dis-de-dimineaţă, se adunau românii la poarta Reşedinţei Mitropolitane, mulţi îmbrăcaţi în costume naţionale, cu mari şi frumoase speranţe că vom avea în viitor o societate care ne va uni într-o singură dorinţă, va apăra drepturile noastre ca popor băştinaş, limba şi tradiţiile. Aveam toţi o singură nădejde, eram veseli şi bucuroşi să ne întâlnim cu prietenii noştri veniţi cu această ocazie din mai multe colţuri ale Ucrainei. Pentru prima dată, după 1945, Societatea a reunit românii din partea de nord a Bucovinei, din ţinutul Herţa şi o parte din fostul judeţ Hotin – actuala regiune Cernăuţi, având ca scop reluarea şi continuarea, în noile condiţii socio-politice, lingvistice şi culturale, a activităţii Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, înfiinţată încă la 1862, la început ca Reuniune Română de Leptură. Adunarea de constituire a avut loc în Sala Sinodală a Mitropoliei, astăzi – Sala de Marmură a universităţii cernăuţene. Au sosit delegaţii din toate satele regiunii, dar şi oaspeţi dragi din regiunile Transcarpatia şi Odesa, din Moldova şi România, Moscova, Letonia, majoritatea fiind bucovineni de origine, scrie Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, director al Editurii „Alexandru cel Bun” într-un articol pentru revista de istorie și cultură „Glasul Bucovinei”, pe care-l publicăm în continuare.

„Acea duminică de 28 mai 1989 a fost şi va rămâne deocamdată pentru mine, poate, cea mai importantă zi din viaţă, a scris ulterior profesorul Grigore Bostan, şeful Catedrei de Filologie Română, deoarece am avut fericirea să rostesc discursul inaugural, şi după discutarea Proiectului de Statut, să anunţ solemn săvârşirea actului istoric al înfiinţării Societăţii „Mihai Eminescu” menite, după cum se menţiona chiar în primele variante ale Statutului (vezi „Zorile Bucovinei”, 2 aprilie 1989), să contribuie la trezirea conştiinţei naţionale, la cultivarea dragostei faţă de limba, cultura, arta, istoria neamului, să ridice pe o treaptă avansată viaţa spirituală a populaţiei româneşti autohtone pe aceste meleaguri”. (Grigore Bostan, Aspecte din activitatea Societăţii „Mihai Eminescu”, „Glasul Bucovinei”, 1994, nr. 3, p. 150).

Proiectul de statut a fost alcătuit de către profesorii Mircea Druc şi Ştefan Hostiuc, discutat de către colegii de la Catedră, la şedinţa căreia au participat scriitori şi alte personalităţi ale vieţii culturale cernăuţene.

După publicarea Statutului viitoarei Societăţi în ziarul „Zorile Bucovinei” au

apărut, aproape în fiecare număr, păreri şi propuneri, formulând o adevărată cronică a evenimentelor. Vom ilustra impactul pe care l-a avut ideea creării unei astfel de societăţi prin publicaţiile ziarului „Zorile Bucovinei”. Reproducem doar câteva dintre acestea. Pe 14 mai 1989 în „Zorile Bucovinei” (nr. 93, 11441), la rubrica Discutăm proiectul de Satut al Societății pentru Cultură Moldo-Română „Mihai Eminescu”, Nicolae Popescu, șeful secției juridice inter-gospodărești pe lângă asociația agro-industrială din Storojineț scria: „Prin intermediul gazetei „Zorile Bucovinei” doresc să vin cu propunerea de a complecta proiectul Statutului Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu” cu unele precizări. În general proiectul Statutului este bun, sănătos, oglindește atât necesitățile, cât și aspirațiile populației româneşti și moldovenești din Ucraina. Tuturor acelora, care au elaborat acest proiect, le sunt recunoscător, le mulțumesc și le doresc sănătate. Totuși, după părerea mea, ar trebui ca în statut să se acorde atenția cuvenită studierii istoriei Bucovinei și a altor ținuturi cu populație moldovenească și română din RSSU. Mulți, printre care și eu, nu dispunem de cunoștințe clare de unde ne-am luat pe aceste meleaguri și de când dăinuim aici. Pe de altă parte, socot că Societatea „M. Eminescu”, conform legislației în vigoare, ar trebui să aibă organul său de presă, care să-i informeze pe membrii săi despre activitatea organizațiilor primare, despre hotărârile adoptate de adunările generale, să-i pună la curent cu materiale și documente. Acesta ar putea fi un buletin informativ, cu o periodicitate de cel puțin de 4 ori pe an, redactat de consiliul sau prezidiul Societății. Prețul lui de cost va da posibilitatea de a acoperi cheltuielile de redacție. Din aceste considerente propun următoarele precizări la statut:

Capitolul II:

-         alineatul 4, punctul 4, să fie completat după cum urmează: studiază moștenirea literară, istoria ținuturilor cu populație moldo-română din Ucraina… (mai departe după text);

-         alineatul 10, punctul 4: creează comisii pentru relațiile cu editurile „Carpați”, „Radianska şkola”, „Lumina”, „Cartea moldovenească” și altele…;

-         alineatul 12, punctul 4: întrețin relații cu organizațiile analogice, pe baza recunoașterii reciproce, susțin activitatea societăților create în regiune pentru dezvoltarea limbii…

Capitolul III:

-         punctul 4: să participe la studierea, cultivarea și extinderea sferei de folosire a limbii materne, a adevărului istoric, la popularizarea științei și artei…

Capitolul VII:

-         După punctul 2 să urmeze punctul 3 cu următorul conținut: Organul de presă al Societății este buletinul informativ „Adevărul”.

 

Pe data de 24 mai 1989 (nr. 100, 11449 ) autorul Ion Chiriliuc, biolog, publică articol O specificare și o completare: „Susțin proiectul Societății pentru Cultură Moldo-Română și le mulțumesc din suflet tuturor acelora care l-au elaborat. În regiunea noastră au fost schimbate unele denumiri de localități nu numai cu populație moldo-română, ci și cu populație ucraineană. De aceea, în alineatul 4, punctul 4 din capitolul II după cuvintele: „revenirea la grafia latină”, ar trebui specificat „la denumirile tradiționale (istorice) de localități”. La acest punct și la acest capitol aș propune să fie introdus și următorul alineat: depun eforturi pentru protecția naturii și păstrarea monumentelor naturii.

Nu sunt de acord cu observația lui Aureliu Rusnac („Zorile Bucovinei”, 14.05.89) referitoare la faptul că membrii Societății pot fi cetățeni care cunosc limba noastră. Societatea trebuie să fie deschisă pentru orice om, indiferent de apartenența sa națională”.


Au fost transmise şi materiale din cele mai îndepărtate colţuri ale URSS-ului. Astfel, Viorel Vieru, locotenent superior de miliție, din oraţul Onega, regiunea Arhanghelsk scrie în articolul: Urări de propășire următoarele: „Bucovina a fost și rămâne un focar al culturii și demnității naționale. Istoria ei este legată nemijlocit de istoria neamului nostru. Îmi exprim încrederea că Societatea pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu” se va încadra activ în lupta pentru apărarea și înfăptuirea năzuințelor celor mai frumoase ale moldo-românilor. Rog participanții la adunarea de constituire a Societății să păstreze un minut de reculegere în amintirea celor care au avut de suferit în perioada stalinistă”.

A. Ciobanul, doctor în științe filologice, profesor, șeful Catedrei de Lingvistică Generală și Romanică a Universității de stat „V. I. Lenin” din Chișinău, în articolul Exprimăm toată susținerea ne informează: „Colectivul Catedrei de Lingvistică Generală și Romanică a Universității de Stat „V. I. Lenin” din Chișinău salută cu adâncă satisfacție ideea fondării la Cernăuți a Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”, chemate să contribuie, în măsura posibilităților sale, la ameliorarea situației lingvistice, la prosperarea culturii și artei naționale a moldovenilor și românilor ce locuiesc pe teritoriul RSS Ucrainene. Crearea unei asemenea Societăți răspunde unui imperativ din cele mai actuale și importante pentru renașterea culturii și istoriei neamului nostru, oglindind aspirațiile și speranțele lui.

Am luat cunoștință cu multă atenție de proiectul statutului Societății și considerăm că el reflectă și caracterizează bine direcțiile principale de activitate a acestei Societăți și asigură posibilități largi pentru soluționarea unui șir de probleme stringente ale populației moldo-române de pe teritoriul RSS Ucrainene. Proiectul statutului a fost discutat în cadrul unei ședințe a catedrei, la care am hotărât să exprimăm grupului de inițiativă toată susținerea noastră întru realizarea ideii preconizate și de urgență a Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu” (14 mai 1989, nr. 93, 11441).

Alte păpreri şi sugestii: în articolul Susțin proiectul, autor Petru Posteucă, învățător de limbă engleză la ȘM №1 din Hliboca scria: „Sunt convins că Societatea „M. Eminescu” va putea rezolva cu succes problemele privind înflorirea culturii moldo-române și va contribui la păstrarea și dezvoltarea tezaurului nostru spiritual. Voi fi bucuros să activez în cadrul Societății „M. Eminescu”.


Gheorghe Zegrea, veteran al partidului și muncii pedagogice, satul Stănești raionul Hliboca în „Zorile Bucovinei” din 12 mai 1989 (nr. 91, 11439) publică în articolul Suntem în unanimitate: „Atât pentru mine, cât și pentru toți consătenii mei, ziua de duminică, 2 aprilie 1989, e considerată, pe bună dreptate, sărbătoarea desprimăvăririi graiului și culturii moldo-române. Îmbucurătoarea veste, înserată în pagina a treia a gazetei „Zorile Bucovinei” despre ideea formării la Cernăuți a Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”, și a proiectului de Statut al Societății, propus spre discuția publicului cititor, ne-au umplut inimile de bucurie și ne-au inspirat încrederea că adevărul, dreptatea cuceresc spații tot mai largi și în ținutul nostru bucovinean, și în regiunile surori Transcarpatică și Odesa, că restructurarea promovată în țară vine să cuprindă și destinul moldovenilor și românilor ce constituie un procent considerabil al populației băștinașe de pe meleagurile amintite, croindu-le o nouă cale de dezvoltare reală, atât sub aspect economic, cât și social-cultural. E îmbucurător faptul că proiectul statutului îmbrățișează propunerea de a se renunța la concepția cu privire la existența a două limbi est-romanice, recunoscându-se identitatea lingvistică moldo-română, de a fi rezolvată problema grafiei latine, ce corespunde mai adecvat caracterului romanic al limbii moldovenești. Proiectul ne inspiră încrederea că toți împreună, cum s-ar zice, „de la vlădică până la opincă”, ne vom sufleca mânicile și vom purcede la muncă. Căci greul abia acum se arată. Și noi, care am așteptat cu atâta nerăbdare această desprimăvărare a graiului și culturii noastre naționale, trebuie să ne dăm seama că, deși graba strică treaba, nu ne mai poate satisface pasul de melc într-o asemenea chestiune. De acum înainte avem a dovedi că ne iubim limba și celelalte comori naționale nu numai în vorbă, ci și în fapte, în viața de toate zilele: în troleibuz, autobuz, la piață, în magazine, grădinițe, școli, pe schele, în hainele fabricilor, la ședințele de lucru. Într-un cuvânt, peste tot, unde se zbate ori se cuvine să se zbată o inimă de trăitor al populației moldo-române ce dăinuiește în regiunile Cernăuți, Transcarpatică, Odesa, să se includă cu trup și cu suflet în mișcarea de a deveni, de urgență, membri activi ai Societății pentru Cultura Moldo-Română „M. Eminescu”, fondând în fiecare localitate organizații primare și participând activ și efectiv la munca lor.

Știind complicațiile referitoare la efectuarea trecerii la grafia latină, propun ca în capitolul II. Sarcinile și obiectivele Societății, punctul 4, după alineatul al unsprezecelea, să fie introdus un alineat nou: „Creează comisii pentru relații cu organele împuternicite din RSS Moldovenească pentru studierea istoriei și problemelor dezvoltării limbii moldovenești în scopul obținerii ajutorului necesar pentru revenirea la grafia latină”.

Aureliu Rusnac, locțiitor pentru munca extrașcolară al directorului școlii medii din Stălinești, raionul Noua Suliță, apreciază proiectul ca fiind Un act necesar (14 mai 1989, nr. 93, 11441): „Ca persoană, căreia nu-i este indiferentă soarta și înflorirea limbii materne, consider că am dreptul să-mi exprim părerea personală referitor la proiectul statutului publicat. Îl susțin. Cu o singură observație. La punctul 1 din capitolul III ar trebui de adăugat că membri ai Societății pot fi cetățeni care cunosc „limba moldovenească”. Doresc ca viitoarea Societate să contribuie la crearea în instituțiile de învățământ superior și mediu de specialitate din regiune, a unor condiții favorabile pentru studenții și elevii de origine moldo-română, adică să poată studia în limba maternă.

Sunt gata să particip în mod activ la funcționarea Societății”.

Pe 22 mai 1989 (nr. 91, 11439), doar cu câteva zile înaintea adunării de constituire, Iancu Popescu, locuitor al satului Cupca, raionul Hliboca, în articolul Votez pentru proiect, scria: „Cu profundă satisfacție am luat cunoștință de proiectul statutului Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”. Aduc cele mai sincere mulțumiri acelora care au lucrat la elaborarea lui. Consider că timpul va demonstra cu mai multă obiectivitate măsura în care actualul proiect va corespunde cerințelor vieții moldovenilor și românilor de pe teritoriul Bucovinei. Eu, însă, votez cu ambele mâini și cu inima-mi deschisă acest proiect de bază. Aș dori, totuși, să propun ca alineatul al unsprezecelea din capitolul II, punctul 4, să fie formulat astfel: Crează comisii pentru relații cu editurile „Carpați”, „Radeansika școla”, „Lumina” și altele din RSSM, cu Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice, cu conducerea Universității de Stat din Cernăuți, precum și cu conducerile altor instituții de învățământ din regiune și țară… și în continuare după text.

În această scurtă relatare intenționez să-mi întemeiez poziția și propunerile de mai sus, dar consider că o societate de cultură moldo-română nu are dreptul să se izoleze de Republica-soră Moldovenească, care prin eforturi aproape disperate încearcă să revină la limba, scrisul și cultura strămoșilor care azi sunt pe cale de dispariție. Din altă parte, Societatea „M. Eminescu”, fiind recunoscută și înregistrată juridic, nu poate să rămână indiferentă față de actuala situație anormală, când ușile Universității de Stat (cu excepția facultății de filologie, secția de limba și literatura moldovenească) și a Institutului de medicină din Cernăuți practic sunt aproape închise pentru absolvenții școlilor cu limba de predare moldovenească.

P.S. Dacă se face înregistrare a potențialilor membri ai Societății, rog ca respectiva scrisoare să fie considerată ca cerere de a adera la ea”.

Artcole similare au fost publicate aproape în fiecare număr al ziarului.

Peste cinci ani, la 1994, s-a sărbătorit primul jubileu al Societății „Mihai Eminescu”. Ecourile Conferinţei jubiliare au fost dezvăluite în articolul O piatră la temelia conștiinței de neam, semnat de Maria Toacă: „Se împlinesc 5 ani de la memorabila dată de 28 mai 1989 când a avut loc conferința de constituire a Societății pentru Cultură Românească „M. Eminescu”. Societatea și-a marcat aniversarea nu chiar în cele mai bune zile din istoria sa de până acum. Fiind din punct de vedere material mai săracă decât în ziua constituirii. Oaspeții au fost găzduiți la școala № 29 care este una din cele mai motorii realizări din primii ani de activitate a Societății.

Numele și titlurile științifice ale personalităților prezente la manifestări sunt o dovadă a popularității de care se bucură Societatea acasă și peste hotare. Primul președinte al Societății, doctor în științe filologice, Grigore Bostan, a menționat faptele și realizările de la început. În primul an de activitate au fost organizate 30 de filiale, s-au desfășurat primele manifestări solemne de cinstire a marelui Eminescu, a fost inaugurată librăria „Luceafărul”, din care mai târziu au dispărut toate cărțile românești și altele.

Chiar de la început Societatea a înaintat 3 deziderate de bază: dreptul la limba maternă, casa națională și folosirea simbolicii naționale. Din numeroasele probleme s-a acordat prioritate celor cu privire la valorificarea moștenirii culturale. La Chișinău a fost editată o Antologie de folclor din Țara Fagilor, alcătuitori Gr. Bostan și D. Covalciuc. Nu demult au apărut 2 ediții de gală – primele numere ale „Almanahului Societății” și al revistei „Glasul Bucovinei” (redactor-şef Alexandrina Cernov, redactori Ştefan Hostiuc, Ilie Luceac, Vasile Tărâţeanu), tipărită cu sprijinul permanent al Fundaţiei Culturle Române, preşedinte acad.  Augustin Buzura.

Prima încăpere în care a activat prezidiul Societăţii avea doar 12 m2.

Scriitorul Ilie Zegrea a preluat conducerea Societății în vara anului 1990. După cum s-a exprimat „era o perioadă de romantism, când multe lucruri se înfăptuiau în virtutea entuziasmului. În septembrie 1990 pentru prima dată s-a desfășurat sărbătoarea „Limba noastră cea română”. A avut loc prima adunare națională a românilor din regiune, a apărut primul număr al ziarului „Plai Românesc”. A luat naștere corul „Dragoș Vodă”.

Doamna Alexandrina Cernov, scria în continuare Maria Toacă, s-a referit la trei perioade din activitatea Societății: organizarea filialelor, căutarea unui dialog constructiv cu administrația ucraineană și perioada criticii, când au început învinuirile că, chipurile, Societatea încalcă legile statului.

În cadrul acestei manifestări la Boian a avut loc dezvelirea bustului cronicarului, omului politic și marelui artist al cuvântului, vornicului Țării de Sus al Moldovei Ion Neculce. S-au rostit cuvântări” („Zorile Bucovinei”, nr. 38, 12401, din 28 mai 1994, rubrica: Viața Societății „M. Eminescu”).

În raportul prezentat la Conferinţa jubiliară a Societăţii „Mihai Eminescu” din 1994, prof. univ. dr.Grigore Bostan, preşedintele fondator al Societăţii, membru de onoare al Academiei Române scria: „S-au împlinit cinci ani de la fondarea Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, prima (după 1944) societate a românilor din partea de nord a Bucovinei, din ţinutul Herţa şi din o parte a fostului judeţ Hotin din nordul Basarabiei – adică din actuala regiune Cernăuţi – concepută ca o revenire la vechile tradiţii ale vieţii spirituale româneşti din aceste multpătimite locuri, ca o reluare şi o continuare a activităţii „Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina” înfiinţată în 1862 (ca „Reuniune Română de Leptură”). Adunarea de constituire a Societăţii „Mihai Eminescu” a avut loc în istorica Sală Sinodală a Mitropoliei, care aparţine astăzi universităţii cernăuţene, cu participarea a sute de delegaţi din majoritatea localităţilor cu populaţie românească din regiune, a unor oaspeţi din Moldova, România, Moscova, regiunea Transcarpatică, Odesa, Letonia, mulţi fiind bucovineni de origine precum Ion Vatamanu şi Arcadie Suceveanu. Au participat şi alţi reprezentanţi ai altor societăţi naţional-culturale din regiune (ucraineană, evereiască). Alături de noi s-au aflat şi Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Leonida Lari, Ion Druţă, Eugen Doga, care ne-au trimis o telegramă de salut chiar din Sala Congresului Deputaţilor Poporului din Moscova, alţi oameni de cultură din România şi din străinătate”. (Grigore Bostan, preşedinte fondator al Societăţii „Mihai Eminescu”, membru de onoare al Academiei Române, Aspecte din activitatea Societăţii „Mihai Eminescu”. Raport prezentat la Conferinţa Jubiliară a Societăţii „Mihai Eminescu”, Cernăuţi, 1994, „Glasul Bucovinei”, nr. 3, 1994 p. 150-154).

Emoţiile erau mari chiar şi atunci, după cinci ani.

În continuare preşedintele Grigore Bostan a punctat obiectivele principale pe care urma să le realizăm în continuare: restituirea Casei Naţionale, deschiderea de şcoli şi grădiniţe, librării şi puncte de difuzare a presei româneşti, revenirea la grafia latină, cercuri şi seminare de cultivare a limbii, revenirea la denumirile tradiţionale istorice ale localităţilor noastre, ocrotirea monumentelor de artă, crearea unor condiţii favorabile pentru afirmarea talentelor tinerilor români.

La aceeaşi conferinţă jubiliară a Societăţii „Mihai Eminescu” un raport de activitate a fost prezentat şi de conf. univ. dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, preşedinta Societăţii din 1991, care la finalul activităţii sale‚ în calitate de preşedintă, constata: „Activitatea Societăţii „Mihai Eminescu”, constituită în 1989, s-a încadrat în acea atmosferă de entuziasm caracteristic perioadei. Trăiam o zi din viaţa culturii româneşti, părea că nimic nu ne poate umbri încrederea în reuşita noastră. Vedeam chiar atunci aievea monumentul lui Mihai Eminescu, muzeul din casa lui Aron Pumnul, schitul şi monumentul lui Ştefan cel Mare în Codrii Cosminului, şcoli, biblioteci, edituri în limba română... Părea că e îndeajuns să muncim numai pentru ideea naţională. (...) Societatea a resimţit din plin cele trei etape ale activităţii sale prin care a trecut Ucraina postunionistă. Entuziasmul primei etape a activităţii sale (preşedinte G. Bostan) s-a soldat cu fondarea filialelor la sate. A fost un marş triumfal care ne-a insuflat încredere în forţele proprii. S-au înaintat demersuri, s-au întocmit programe de lucru, s-a dezvelit bustul lui Mihai Eminescu în curtea casei lui Aron Pumnul etc. Experienţa acumulată în această perioadă a fost legată de cunoaşterea mai profundă a situaţiei românilor din regiune, ea convingându-ne şi de necesitatea revendicărilor drepturilor noastre politice de popor băştinaş. Aşa apăruse ideea primului miting organizat de Societate în octombrie 1990 (preşedinte Ilie T. Zegrea). Cred că atunci am intrat în a doua etapă, cea de lucrare consecventă pentru drepturile noastre. Au început confruntările cu autorităţile locale. Membrii Societăţii cer implicarea mai insistentă în revendicarea drepturilor românilor din Ucraina. Societatea începe să fie învinuită de politizare a problemelor naţiolnale şi a culturii”. (Alexandrina Cernov, Societatea „Mihai Eminescu” în oglinda retrovizoare a momentului actual. Raport prezentat la Conferinţa jubiliară a Societăţii „Mihai Eminescu”, „Glasul Bucovinei”, nr. 3, 1994, p. 155-158).

Etapa a treia este marcată de aprofundarea conflictelor cu administraţia ucraineană locală, şi a relaţiilor dintre membrii conducerii societăţii. „Dar foarte curând, nota în continuare Alexandrina Cernov, ne-am lovit de zidul ce creştea între noi şi autorităţile ucrainene. Am înţeles că ni se predestina în continuare acelaşi rol de cultură naţională exotică, menită să demonstreze lumii existenţa de bună prietenie a popoarelor, de data aceasta nu ale URSS-ului, ci ale Ucrainei. (...) Numeroasele demersuri şi chemări la un dialog constructiv erau îngropate în sertarele funcţionarilor de stat. Între timp oamenii solicită implicarea mai perseverentă în aplicarea dreprturilor lor. În aceste condiţii, mai îmtâi prezidiul, apoi consiliul, hotărăsc să se recurgă la pichetarea Sesiunii Sovietului Regional de Deputaţi ai Poporului. Am înaintat trei cerinţe: acordarea statutului de limbă oficială limbii române în localităţile compact locuite de omâni, retrocedarea caselor naţionale, recunoaşterea dreptului de arborare a tricolorului pe instituţiile de stat. Tricolorul începu să fie arborat în toate satele noastre pe primării. Sfinţit la biserică, el oferea, prin actul arborării, un prilej de sărbătoare naţională”. (Ibidem, p. 156).

Am fost profund marcaţi în această perioadă şi de conflictul din interiorul bisericii ucrainene: „...lupta pentru scaunul episcopal la Cernăuţi, ne-a afectat, cred, cel mai puternic prin trecerea preşedintelui Societăţii „Mitropolitul Silvestru” (fără hotărârea prezidiului şi a consiliului şi fără a-şi explica poziţia) de partea episcopului autocefal Danilo, în urma cărui fapt, românii s-au trezit de cele două părţi ale baricadelor bisericeşti” (Idem).

Au fost înaintate numeroase demersuri şi memorii, propuneri de a organiza un dialog constructiv, dar toate au fost îngropate în sertarele funcţionarilor de stat. În fiecare an în luna septembrie, în teatrul de vară, care era mai încăpător, se organiza sărbătoarea „Limba noastră cea română”, sărbătoare de care ne bucurăm şi astăzi, şi care, se bucură de o binemeritată susţinere a românilor din Ucraina, dar şi din România şi Republica Moldova, alături de alte două sărbători, „Florile dalbe” şi „Mărţişor”.

În anul 1991, Societatea a organizat prima Conferinţă ştiinţifică „Bucovina – istorie şi actualitate” la care au participat bucovinenii noştri din România: acad. Radu Grigorovici, vice-preşedintele Academiei Române, absolvent al universităţii cernăuţene, a fost reprezentantul Şcolii de Fizică din Cernăuţi condusă de Eugen Bădărău; acad. Vladimir Trebici, cunoscut în lume ca demograf şi sociolog, care a avut şansa să lucreze în anii de formare cu Anton Golopenţia, licenţiat în filozofIe şi litere la Facultatea de Litere şi Filozofie şi la Facultatea de Drept a Universității din Cernăuţi; juristul Radu Economu, originar din Mamorniţa; istoricul şi criticul literar George Muntean, personalităţi cu care societatea a întreţinul relaţii de colaborare mult timp. Ne-au fost prieteni şi sfătuitori până când moartea nemiloasă ne-a despărţit. Menţionăm că acad. Radu Grigorovici, acad. Vladimir Trebici şi-au început activitatea profesională la Cernăuţi, ambii fiind absolvenţi ai Liceului „Aron Pumnul”. Am intervenit în repetate rânduri pe lângă rectoratul universităţii cernăuţene cu propunerea ca domnilor academicieni Radu Grigorovici şi Vladimir Trebici, care au dus faima acestei instituţii şi a oraşului Cernăuţi, să li acorde titlul de Doctor Honoris Cauza a Universităţii. Fără nici un motiv – ni s-a refuzat şi acestă cerinţă firească.

În anul 1992 Societatea a organizat primul Congres al românilor din regiunea Cernăuţi. A fost alcătuit şi un Program de activitate (autori Ion Popescu şi Alexandrina Cernov). Membrii Societăţii au participat şi la Conferinţa internaţională dedicată Pactului Molotov-Robbentrop de la Chişinău.

„Perioada, se menţionează în raport, a fost marcată şi prin desprinderea unor societăţi noi: „Paralel s-au constituit alte societăţi româneşti: „Golgota”, „Mitropolitul Silvestru”, „Aron Pumnul”, „Doamnele române”, iar după pichetare – „Alianţa Creştin-Democrată a românilor din Ucraina” (idem).

Conflictele devin din ce în ce mai acentuate. Cei trei copreşedinţi, Grigore Bostan, Ilie Zegrea şi Alexandrina Cernov, care sperau să amelioreze situaţia nu reuşesc să ajungă la un consens. Alexandrina Cernov este înlăturată de la conducere şi la următoarea conferinţă refuză propunerea delegaţilor de a prelua în continuare conducerea societăţii. Refuză postul de secretar executiv şi vicepreşedinte Eugen Patraş, al cărui rol organizatoric a fost decisiv: a organizat pelerinaje la mănăstirea Putna, a lucrat perseverent la înfrăţirea dintre satele bucovinene din nordul şi sudul Bucovinei; aproape în fiecare săptămână organiza plecarea elevilor (sâmbătă şi duminică) prin mănăstirile din judeţul Suceava (Putna, Suceviţa, Voroneţ, Dragomirna etc.). Am colinadat împreună cu maşina Societăţii (şofer – Dan Voronca), primită în dar din partea premierului Moldovei, Mircea Druc, satele româneşti, organizând diferite manifestări: întâlniri cu scriitorii, cu formaţiunea artistică a Şcolii Pedagogice din Cernăuţi (conducător artistic Ilie Luceac), întâlniri cu preşedinţii de filiale etc. Relaţiile cu filialele erau foarte strânse. Se organizau lunar întâlniri cu preşedinţii filialelor săteşti. Merită să menţionăm activitatea perseverentă a lui Eugen Patraş, care împreună cu viitorul director al Şcolii nr. 29, Mihai Jar au umblat în fiecare şcoală din oraş întocmind listele elevilor de origine română, au umblat apoi din casă în casă convingându-i pe părinţi să-şi transfere copii la şcoala cu predare în limba română din or. Cernăuţi. Listele au fost sistematizate şi împărţite liderilor tuturor societăţilor româneşti care au definitivat această lucrare. În toamnă şcoala a fost inaugurată în prezenţa acad. Vladimir Trebici, a premierului Moldovei Mircea Druc, a consului general al României la Cernăuţi Ilie Ivan şi a tuturor liderilor societăţilor româneşti. Primul careu festiv a fost deschis de Mihai Jar, primul director şi fondator al şcolii. În aceeaşi perioadă au fost deschise clase româneşti în şcolile din satele cu populaţie mixtă, care, din păcate, nefiind susţinute în continuare, au fost ulterior închise.

Pentru a desăvârşi lista activităţilor, a evenimentelor organizate de Societate şi de filialele ei recurgem la o simplă republicare a unor fragmente din ziarul „Zorile Bucovinei”.

Ziarul „Zorile Bucovinei” din 16 august 1989, nr. 159, 11508, rubrica: Viața Societății „M. Eminescu”. Articolul Prilej de înălțare spirituală, autor Ilie Tudoran: „La 13 august 1989 la Casa de cultură din Crasna s-au adunat oameni hotărâți să inaugureze organizația primară a Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”. Grupa de inițiativă hotărâse să demonstreze că spiritul eminescian se păstrează viu în aceste locuri și că datoria lor este de a reînvia tradițiile populare, de a salva limba maternă.

Au vorbit: doctor în științe, filolog, Grigore Bostan, președintele Societății; scriitorul Vasile Levițchi; docentul Alexandrina Cernov; poeții Ilie T. Zegrea, Vasile Târâțanu și alții. Președintele organizației primare a fost ales Nicolae Ursachi”.

De fapt, la Crasna a fost organizată prima filială a societăţii. Satul Crasna, care era situat pe atunci în zona de frontieră, era inaccesibil pentru ceilalţi locuitori ai regiunii, aşa că cei sosiţi din Cernăuţi au fost nevoiţi să ocolească de la Ciudei prin pădure. Şi totuşi am sosit la timp la adunarea de constituire a filialei Crasna.

Ziarul „Zorile Bucovinei” din 30 decembrie 1989, nr. 249, 11598, rubrica: Viața Societății „M. Eminescu”. Articolul Dificultăți și probleme, autor V. Dormărunt: „La 30 decembrie în localul școlii medii № 10 din or. Cernăuți a avut loc adunarea de constitiure a organizației de bază „Roșa” a Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”. Participanții au vorbit despre problemele care stau în fața românilor din această veche suburbie a orașului, despre greutățile pe care le întâmpină localnicii în ceea ce privește instruirea copiilor în limba maternă. Nu există nici o grădiniță, nici măcar o grupă în limba părinților.

Din lipsa de pregătire în limba maternă și umblând la grădinițe în limba rusă sau ucraineană ei sunt nevoiți să-și continue studiile în clasa I în limba rusă sau ucraineană.

Din viața suburbiei, ca și din alte mahalale ale orașului, au fost izgonite frumoasele obiceiuri și tradiții folclorice, a dispărut portul național al localnicilor. Pe cale de dispariție se află și limba maternă. Într-o stare dificilă se află și bibliotecile care nu se completează cu literatură moldo-română.

La adunarea de constitiure a organizației primare din Roșa au luat cuvântul reprezentanții conducerii Societății regionale pentru cultură moldo-română, scriitorul V. Tărâțeanu și docentul Aurel V. Constantinovici.

Președinte al organizației primare a fost ales Ion N. Grencișin, directorul școlii № 10”.

Ziarul „Zorile Bucovinei” din 26 decembrie 1989, nr. 247, 11596, rubrica: Viața Societății „M. Eminescu”, articolul Sărbătoare la Boian, autor V. Micu: „La 17 decembrie în satul Boian a avut loc constituirea organizației primare a Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”. Aici au fost și reprezentanții satelor vecine: Priprutie, Boianivca, Arboreni. Sarcini ale organizației: revenirea la grafia latină; folosirea pe larg a limbii materne în cadrul manifestărilor culturale, social-politice și artistice din sat; complectarea bibliotecilor cu literatură moldo-română; organizarea unei sărbători a limbii materne; revenirea la denumirile vechi a localităților; crearea unui cenaclu literar și camerei-muzeu „M. Eminescu”.

Din partea Societății au luat parte: președintele Societății, Gr. Bostan, poetul V. Tărâțeanu, lectorul universitar, secretarul Societății, Ștefan Hostiuc.

Președinte al organizației primare din Boian a fost ales Ion T. Cuciurean, vice-președinți: Vasile D. Botă și Vasile N. Bizovi”.

Ziarul „Zorile Bucovinei” din data de 28 decembrie 1989 nr. 248, 11597, rubrica: Viața Societății „M. Eminescu” publică articolul Mariei Toacă Cu zâmbetul și lacrima pe față: „La 23 decembrie a avut loc conferința Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”. Sarcinile conferinței: Comemorarea centenarului morții lui Ion Creangă şi rezolvarea unor chestiuni privind activitatea societății.

La începutul conferinței s-a păstrat un moment de reculegere în memoria victimelor căzute în lupta împotriva regimului dictatorial al lui Ceaușescu.

A fost citită lista candidaților în deputați în Sovetele regional, orășenesc Cernăuți și naționale, înaintați din partea Societății.

A fost pusă problema ca din partea raionului Hliboca să fie un reprezentant în parlamentul republicii, care să apere interesele moldo-românilor din regiune.

A fost primită propunerea docentului de la universitatea cernăuţeană Aurel Constantinovici de a crea pe lângă Societate un grup „Fenix” care să pledeze pentru renașterea științei și învățământului în limba maternă. Au fost aleși membrii acestui grup. A fost adoptat un demers către Prezidiul Sovetului Suprem al RSS Ucrainene și Moldovenești în vederea asigurării cu cărți în limba maternă și a retranslării emisiunilor televizate din Moldova”.

Ziarul „Zorile Bucovinei” din 19 ianuarie 1990, nr. 13, 11612, rubrica: Viața Societății „M. Eminescu”. Articolul Încă un pas spre renaștere națională, autor Vasile Bâcu: „Tot mai mulți oameni își exprimă dorința să devină membri ai Societății pentru cultură Moldo-Română „M. Eminescu”. Astfel și în satul Dubovca s-a constituit organizația primară a Societății. Adunarea a fost deschisă de către Ion E.Bezușco, președintele comitetului executiv al Sovetului Sătesc. Vorbește despre necesitatea păstrării tradițiilor satului. Locuitorii satului propun ideea de a întoarce satului denumirea lui seculară – Oprișeni. Gheorghe I. Ciubrei membru al prezidiului Societății „M. Eminescu” accentuează nevoia întoarcerii cu fața la problemele spirituale”.

Ziarul „Zorile Bucovinei” din 19 ianuarie 1990, nr. 13, 11612, rubrica: Viața Societății „M. Eminescu”, articolul Împreună cu munții, autor Vasile Bâcu: „Recent la Universitatea de Stat din Cernăuți sub egida organizației primare a Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu” a avut loc comemorarea centenarului de la trecerea în nemurire a clasicilor literaturii noastre M. Eminescu și Ion Creangă. Despre creația acestor scriitori au vorbit Gr. Bostan, candidat în științe filologice, docentul Gheorghe Jernovei, lectorul universitar Șt. I. Hostiuc. Studenții au participat cu un recital de versuri, cântece, înscenarea poveștii lui Ion Creangă Soacra cu trei nurori Printre spectatori au fost și elevii clasei moldovenești de la școala medie № 5 din oraș”.

Ziarul „Zorile Bucovinei” din 22 decembrie 1989, nr. 244, 11593 la rubrica Viața Societății „M. Eminescu”, a fost publicat articolul poetului Ilie T. Zegrea, Pentru renașterea culturii naționale: „La 17 decembrie în casa de cultură din s. Horbova a avut loc constituirea organizației primare a Societății pentru cultura Moldo-Română „M. Eminescu”. Președintele organizației primare a fost ales învățătorul Mihai Iacoban.

În acelaşi ziar a fost publicat articolul lui Dumitru Covalciuc Rapsodia demnității de neam: „La Carapciu în sala de festivități a școlii medii a avut loc constituirea organizației de bază a Societății „M. Eminescu”. Au vorbit: Vasile Tovarnițchi – Pentru înflorirea culturii naționale; V. I. Levițchi despre necesitatea renașterii etnosului nostru, renașterea limbii, trezirea conștiinței de neam. Au fost prezenţi membri ai prezidiului Societății „M. Eminescu”: Vasile Levițchi, Gheorghe I. Ciubrei șeful vămii din Vadul-Siret, scriitorul Mircea Lutic. A fost ales președinte – pedagogul Vasile I. Tovarnițchi”.

În ziarul „Zorile Bucovinei” din 23 decembrie 1989, nr. 245, 11594 Dumitru Covalciuc, în articolul Sfânta scântee a dragostei scrie despre constituirea organizației de bază a Societății „M. Eminescu” în satul Bucovca, raionul Hliboca. Președinte – I. F. Rotaru”.

Este menționată organizația de bază a Societății „M. Eminescu” din satul Stănești în frunte cu I. A. Posteucă.

Ziarul publică aproape în fiecare număr informaţii despre constituirea filialelor şi participarea membrilor prezidiului la aceste manifestări de suflet, care au contribuit esenţial la trezirea conştiinţei de neam.

În numărul din 24 iunie 1989 Ion Creţu publică articolul Înveșnicirea memoriei Luceafărului: „La 20 iunie la Cernăuți, pe strada Ivan Franco, pe peretele clădirii școlii medii № 1 (fosta Aron Pumnul) a avut loc festivitatea de dezvelire a unei noi plăci memoriale consacrate geniului poeziei românești și moldovenești – M. Eminescu. Această misiune de onoare a fost acordată lui Vasile Tovarniţchi și lui Grigore Bostan, președintele Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”.

Începând cu 1 noiembrie 1989 în ziarul „Zorile Bucovinei” se tipăresc pagini din Abecedar (cu caractere latine) de S. Vangheli, G. Vieru, Lică Sainciuc din Chișinău.

În acelaşi ziar în nr. 242, 11591, din 19 decembrie 1989, Ilie T. Zegrea publică articolul Nemuritor și atât de aproape în care ne informează: „La 7 decembrie în Sala cu icoane a Casei Sindicatelor din Moscova a avut loc o manifestare prilejuită de comemorarea genialului nostru poet național M. Eminescu, organizată de comitetul de conducere a Uniunii scriitorilor din țară. Aici a luat cuvântul Grigore Bostan, doctor în științe filologice, șeful catedrei de limba și literatura moldovenească și filologie clasică a Universității de Stat din Cernăuți.

În data de 5 ianuarie 1990, la rubrica: Viața Societății „M. Eminescu” Simion Gociu publică articolul Dreptul la apel în care menţionează: „Societatea pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu” se înscăunează tot mai mult în legitimele sale drepturi de renaștere a culturii naționale. Cultura noastră are drept la apel și construirea organizațiilor de bază în satele regiunii, servește drept un stimulent pentru revenirea celor ale sufletului și inimii. Ceea ce m-a bucurat la Podlesna (Iordănești) a fost tinerețea grupului de inițiativă ea oscilând între 20 și 28 ani. Acești tineri au organizat o palpitantă manifestare cu ocazia fondării organizației de bază.

Președintele grupului de inițiativă a fost Florea Șapcă. Sarcini propuse: revenirea la grafia latină; revenirea la vechea și frumoasa denumire a satului Iordănești; reînvierea vechilor datini și obiceiuri populare; dublarea înscripţiilor pe firmele din sat. La adunarea au participat scriitorii M. Lutic și V. Tărâțeanu”.

O temă nouă în viaţa societăţii este relatată de către neobositul ziarist şi membru al comitetului director Dumitru Covalciuc. În nr. din 11 aprilie 1990 citim în articolul Acțiuni de binefacere: „Unele din cele 26 de organizații de bază ale Societății, odată cu sosirea primăverii au organizat marșuri ecologice. Fac ordine la lizierile pădurilor, pe malurile iazurilor, pâraielor, în parcuri. Din inițiativa secției de istorie, etnografie și folclor a Societății unele organizații de bază au luat sub protecția lor monumentele ostașilor căzuți în cele 2 războaie mondiale, strâng mijloace pentru ridicarea monumentelor în memoria victimelor staliniste.

Grupul „Damele române” de pe lângă Societate se pregătesc să viziteze aziluri de bătrâni și orfelinate, pentru a le înmâna colete cu produse alimentare și cadouri.

Grupul „Arboroasa” strânge mijloace bănești pentru repararea și restaurarea bisericii catedrale din Cernăuți”.

Despre un alt act de binefacere al membrilor Societăţii (3 ianuarie 1990) citm articolul Nobil act de binefacere, autor Ștefan Hostiuc, secretarul Societății pentru Cultură Moldo-Română „M. Eminescu”: „O delegație din partea Societății în frunte cu președintele ei, profesorul Gr. Bostan s-au prezentat la comitetul executiv al Sovietului Regional de Deputați ai poporului cu propunerea de a expedia de urgență în România Liberă o mașină de produse de prima necesitate. M. Țurcan a salutat această inițiativă și peste 2 ore la o ședință prezidată de dumneaei se rezolvau problemele privind acest ajutor acordat răniților și copiilor din România: cumpărarea produselor, repartizarea unei mașini frigorifice, întocmirea documentelor necesare etc.) A doua zi mașina a ajuns la Suceava de unde urma să fie expediată la București”. Responsabil pentru organizarea acestor expediţii a fost Eugen Patraş, care îşi îndeplinea în acele zile primele sarcini serioase încredinţate de către prezidiul societăţii.

„Pe lângă produse, se menţionează în articol, a fost trimis și un mesaj al președintelui Societății adresat Frontului Salvării Naționale: „suntem alături de acei care-și iubesc cu adevărat țara și neamul”.

Apoi a fost trimisă o mașină cu 9 tone făină și iarăși peste o zi a plecat și o a treia mașină. Sunt menționați toți cei care au donat bani Societății în vederea acestui ajutor. La Universitate, la Catedra de Filologie Moldovenească, a funcționat timp de 2 săptămâni grupul „ad-hoc” pentru strângerea donațiilor avându-i în cadrul lui pe membrii catedrei”.

Ştefan Hostiuc, secretarul Societății publică la 6 iunie 1990 articolul La Suceveni sub steaua lui Eminescu: „O adevărată sărbătoare a graiului, a sufletului și a datinilor strămoșești a avut loc la Suceveni. Președintele de onoare al Societății, Vasile Levițchi, a fost solicitat să prezinte publicului obiectivele principale ale Societății. El a accentuat importanța constituirii în acest sat a organizației primare a Societății. Poetul Arcadie Suceveanu, redactorul-șef al editurii „Hiperion” din Chişinău, a adus un dar pentru organizație: ediția princeps a Luceafărului poeziei noastre.

Ziaristul Dumitru Covalciuc a mărturisit bucuria de a participa la această sărbătoare. Docentul Alexandrina Cernov, vicepreședinte al Societății, a remarcat faptul că pe lângă dreptul de a dansa și cânta împreună, prietenia adevărată mai are nevoie de echitate deplină în toate domeniile de activitate. Președinte a fost ales Arcadie Suceveanu.

Informaţii interesante despre constituirea şi activitatea filialelor ne relatează în articolele sale şi ziarista Maria Toacă. În ziarul din 18 iunie 1990, în articol A doua rândunică citim: „După multe eforturi din partea unor entuziaști s-a rupt gheața și la Mahala. Asist la adunarea de constituire a organizației de bază a Societății „M. Eminescu” la Mahala. S-a vorbit de importanța formării acestei organizații, s-a păstrat un moment de reculegere în memoria celor deportați, s-a propus ridicarea unui obelisc în memoria victimelor.

Președinte a fost ales Ștefan Purici, locțiitori ai lui învățătorii Nicolai Acsanii și Petru Sainciuc. A urmat un concert”.

În ziarul „Zorile Bucovinei” din data de 13 iunie 1990, în articolul Acțiuni frumoase D. Covalciuc scrie: „Vineri 18 mai, V. Șapcă, G. Onofreiciuc, I. Suceveanu, A. Garașciuc, G. Suceveanu, V. Moscalu și alții învățători de istorie de la un șir de școli din raionul Hliboca în frunte cu metodistul lor F. Șapcă și însoțiți de grupuri de elevi au venit la cimitirul central din Cernăuți pentru a face ordine la mormintele lăsate în paragină.

Sâmbăta 19 mai, 70 de entuziaști din satul Cupca în frunte cu membrii consiliului de conducere al secției de bază a Societății „M. Eminescu” din Cupca au evoluat pe scena casei de cultură Molodia. S-au recitat poezii, s-au cântat cântece pentru cetățenii satului Molodia care până atunci nu au avut posibilitatea să asiste la vreun concert în limba maternă.

În ziua de Ispas în satul Ceahor a avut loc constituirea secției de bază a Societății pentru cultură „M. Eminescu”. Ceahorenii au manifestat dorința de-a avea în bibliotecă cărți în limba română.

Din inițiativa grupului „Arboroasa” de pe lângă Societate are loc colectarea mijloacelor pentru restabilirea monumentului lui M. Eminescu la Cernăuți” (În curând BucPress va publica partea a 2-a a acestui articol).

Autor: Alexandrina Cernov, redactor-șef al revistei „Glasul Bucovinei”

*Alexandrina Cernov s-a născut la 24 noiembrie 1943 în oraşul Hotin. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii Naţionale „Iuri Fedkovyci” din Cernăuţi (1966). A susţinut teza de doctorat în 1989 la Chişinău. Conf. univ. dr. la Catedra de Filologie Română şi Clasică a Universităţii Naţionale din Cernăuţi (1971–2002). A publicat studii şi articole în domeniul teoriei traducerii, lingvostilisticii şi poeticii comparate (română, rusă, ucraineană). Este autor de manuale şcolare de limba şi literatura română pentru şcolile româneşti din Ucraina. Este redactor-şef la revista trimestrială de istorie şi cultură „Glasul Bucovinei”. Membru de onoare al Academiei Române (1991), membru fondator şi director executiv al Editurii Alexandru cel Bun din Cernăuţi (1995), membru fondator al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi, vicepreşedinte (1989) şi preşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (1990-1994). Premiul Fundaţiei Culturale Române (București), 1994; Medalia jubiliară „Mihai Eminescu” a Ministerului Culturii din România, (2000); Ordinul Serviciul Credincios în grad de ofiţer, pentru contribuția deosebită pentru propagarea literaturii române în lume (2004); Ordinul Serviciul Credincios în grad de comandor ş.a.

Distribuie:
Vizualizări: 473

Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com
BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Cernăuți live
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Proiect finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP). Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a MRP.
© 2019 BucPress - Toate drepturile rezervate