Opinie
05 ianuarie 2018

Dansând cu lupii – 2018 în politica externă a României

Dansând cu lupii – 2018 în politica externă a României

Anul 2018 va fi un an al Pendulului în politica externă a României. Principalele dosare sensibile ale diplomației românești s-ar anunța a fi, în evaluarea noastră atipică, gestionarea programelor Centenar și pregătirea exercitării Președinției Consiliului UE – scrie într-un editorial pentru Contributor.ro analistul politic Dorin Popescu, președinte al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House (think-tank de politici publice la Marea Neagră), fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), eseist, critic literar și cadru universitar.  

Agenția BucPress publică în continuare editorialul semnat de Dorin Popescu.

Asocierea celor două dosare poate părea profanilor insolită, de vreme ce unul dintre acestea aparține registrului pur tehnic al diplomației noastre, fiind eminamente o probă a capacității ei de a răspunde unor exigențe ezoterice (Președinția semestrială a Consiliului Uniunii Europene), iar pentru celălalt se construiește, fără exces de zel, prezumția că MAE nu ar avea atribuții (și nici responsabilități) directe de gestionare.

În realitate, dosarele de mai sus țin în echilibru cele două obișnuințe majore de opinie care însoțesc analiza raporturilor dintre politica externă și cea internă românească: prima cere MAE să ia act de sensibilitățile opiniei publice interne și să formuleze soluții adecvate la preocupările și nevoile interne, în raport cu prerogativele de care dispune în acest sens, iar a doua privește MAE exclusiv ca jucător de nișă în activitatea tehnică a căruia profanii nu au libertatea amestecului. Prima obișnuință cere o implicare activă, creativă și responsabilă a diplomației noastre în raport cu Centenarul Marii Uniri (pe modelul Centenarului francez, care a beneficiat de o susținere diplomatică elocventă a diplomației pariziene), iar a doua cere MAE eficiență fără probe publice (dar cu efecte vizibile) a dosarului primei noastre președinții europene.

Cheia politicii noastre externe pare a fi, în această perspectivă, capacitatea diplomației noastre de a răspunde în mod echilibrat ambelor solicitări interne, atât celei care vine din zona sensibilă a societății românești, unde Centenarul are o rezonanță mai largă decât orice președinție rotativă a UE, cât și celei elitiste, care privește exercitarea Președinției Consiliului UE ca pe o probă de supraviețuire într-o lume aerată, unde se consumă ambrozie. Cheia politicii noastre externe pare a fi, mai mult ca niciodată, a pendula versatil între excese, a dansa pe sârmă.

Diplomația românească nu are nici dreptul, nici responsabilitatea de a se eschiva de la sprijinirea Programelor Centenar sub pretextul că nu ar avea atribuții directe în acest sens (explicăm, succint, mai jos), în timp ce responsabilitatea pentru o Președinție creativă și eficientă a UE în primele luni ale anului viitor îi revine integral și explicit.

Sunt sigur că din acest dans cu lupii diplomația noastră va ieși neterfelită.

Centenarul, dansul cu lupul dacic

În condițiile unor iminente conflicte ideologice, care vor însoți întreg anul în curs, diplomația românească are sarcina de a prezenta în lume, curajos și nuanțat (simt nevoia de a preciza, aici, că inclusiv ordinea termenilor acestei enumerări poate fi relevantă), nevoia societății românești de a exploata Centenarul Marii Uniri din perspectiva unor interogații esențiale pentru destinul nostru ca neam și nu ca pretext sau platformă pentru inflamarea retoricii naționaliste. Inevitabil, diplomații români vor fi chemați periodic să ofere explicații factorilor de decizie din țările de acreditare (mai ales în vecinătatea imediată) pentru declarații ale unor aleși locali, pentru publicarea de hărți istorice, pentru pusee patriotarde, pentru felurite inițiative civice nervoase din Țară etc. Comunitățile istorice din vecinătatea României vor avea proiecte și frustrări, nevoi și așteptări și nu întotdeauna aparatul diplomatic și consular al României din Serviciul Exterior poate răspunde elastic acestora.

În fine, Ministerului de Externe îi revine și sarcina ingrată de a preveni și reduce asperitățile inerente ce vor însoți programele Centenar la Moscova, Budapesta, Kiev (Cernăuți), Viena chiar etc. Fiecare dintre aceste țări își celebrează, într-un fel sau altul, câte un Centenar propriu, uneori inventându-l (a se vedea Anul lui Ștefan cel Mare și Sfânt în varianta sa exotică, Igor Dodon), iar din suprapunerea lor fatală se pot crea falii interstatale pe termen lung.

O specificitate a Centenarului românesc, despre care majoritatea preferă să tacă (mimând în mod ipocrit tactul de salon, diplomația de manual), este că societatea românească resimte în mod imperios nevoia de a conexa într-un mod simbolic Chișinăul și Cernăuțiul (capitalele unirilor pierdute) la Programele Centenar de dincoace. Este obligația prioritară a MAE român de a anticipa și reduce animozitățile anticipate a se manifesta în Ucraina și R. Moldova, de a explica acolo nevoia vitală de memorizare simbolică a trecutului nostru istoric, trecut care va fi traversat, miraculos și meteoritic, Chișinăul și Cernăuțiul în urmă cu o sută de ani.

O primă (și necesară) oportunitate de a se transmite, în exterior, semnale diplomatice în acest sens poate fi chiar vizita ministrului român de externe la Cernăuți, la 11 ianuarie a.c., vizită care se produce în contextul turbulent al adoptării noii Legi a educației de către Rada de la Kiev, la 5 septembrie 2017. Însă dincolo de semnale și mesaje, despre care știu că vor fi chibzuite, stau nepoții lui Flondor. Pe care miniștrii noștri de externe nu i-au văzut, acasă la ei, la Cernăuți, de 17 ani!

Președinția Consiliului UE – prea aproape de colți

Pare că am fi primit, în marja apropiatei președinții semestriale a Consiliului UE din ianuarie-iulie 2019, invitația de a exista în formatul care contează pentru restructurarea UE. Cel puțin așa reiese din insistența liderilor europeni care menționează în mod repetat relevanța Summit-ului de la Sibiu, din 30 martie 2019.

Colții care amenință UE sunt tot mai aproape, tot mai flămânzi, iar așteptările optimiste pentru soluții de reformatare a UE în marja Summit-ului menționat trec sub tăcere disperarea (coroborată) a liderilor europeni de a nu mai aștepta progrese semnificative de etapă în 2018. Peste tot în Uniune bântuie fantome, de la divorțul Marii Britanii (de care se leagă în mod neinspirat perspectiva de reformatare a UE) la migrație, de la Catalonia la proiecte iliberale, de la parteneriate franco-germane la rebeliunea Estului etc. Pare că nimic nu mai e sigur pe continent, de la Londra la Varșovia, de la Paris la Sofia, de la Berlin la Istanbul etc. A participa la refacerea liniștii continentale este, categoric, o provocare pentru aleși. Avem șansa de a pune pe masă nu numai locația (Sibiul), ci și resursa noastră umană cea mai fină. Nu cunosc să fi existat în istoria recentă a României o fereastră de oportunitate similară. Tocmai de aceea mă încăpățânez să văd în exercitarea Președinției Consiliului UE o continuare a proiectului paradigmatic al Centenarului, o anexă cu valoare adăugată a acestuia.

Prea aproape de lupi pare a fi și poziționarea deocamdată echilibrată a Bucureștiului între două tendințe centrifuge privind viitorul continental, viziunea franco-germană și cea anglo-saxonă. După proba votului la ONU privind Ierusalimul (probă trecută cu tact și inteligență de diplomația națională), colții n-au sfâșiat mai mult, însă taberele se așteaptă îndelung, răbdător, cu mutări de șah la limita maximă a timpului.

Pentru președinția românească a Consiliului Uniunii Europene, dosarele sunt în dinamică maximă, dar se nuanțează și din mers. Este previzibil un eșec al priorității strategice a Bulgariei, care în primele șase luni ale anului în curs pariază îndrăzneț (dar riscant, prea riscant) pe Balcanii de Vest. Motorul gripat al UE nu va relansa nici o iluzie în zona balcanică, din motive ce țin de inactualitatea temei, de limitele disponibilității pentru consens a țărilor regiunii, de lipsa de apetit politic a marilor actori europeni pentru spații periferice etc. Totuși, unele evoluții modeste pot fi așteptate pe linia conexării Balcanilor de Vest cu regiunea extinsă a Mării Negre, temă pe care diplomația bulgară o va deschide și pentru a-i asigura posibile creșteri pe viitoarea agendă europeană a Bucureștiului.

NU am regăsit cele două dosare despre care cred că vor stabili cu prioritate profilul extern al României, pe termen (cel puțin) mediu, în lista (lungă, a) dosarelor de actualitate ale MAE român (unde capii de serie sunt în continuare candidatura României la Consiliul de Securitate al ONU – 2020-2021, participarea României la Sistemul de apărare antirachetă, Summit-ul NATO de la Varșovia, securitatea energetică, agenda europeană a Republicii Moldova, candidatura României la Organizația pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică, Strategia UE pentru regiunea Dunării, Strategia Europa 2020, Curtea Internațională împotriva Terorismului, Migrația și azilul).

Îngăduiți-mi să fiu tranșant. Niciuna din provocările de actualitate din lista de mai sus nu atinge miza strategică pe care o are, pentru viitorul României, gestionarea, la limita maximă a resurselor, a celor două teme paradigmatice, Centenarul și reconfigurarea UE – teme ce includ generos un întreg bestiar de riscuri.

Între lupul nostru dacic și colții lupilor altora, diplomația noastră are examene grele de dat în 2018. Sperăm să nu răspundă acestora precum oaia domnului Daea, resemnată și fără chef, ci inspirat și curajos, precum Kevin Costner în Dansând cu lupii.

Dorin POPESCU pentru Contributors.ro 

 

Distribuie:
Vizualizări: 465

Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com
BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Cernăuți live
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Proiect finanțat de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni (MRP). Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a MRP.
© 2018 BucPress - Toate drepturile rezervate