În inima Bucovinei de Nord, la poalele Carpaților, se află satul Crasna – o comunitate românească în care tradiția nu s-a pierdut, ci s-a transmis din generație în generație. Aici, printre casele vechi și livezi, îl găsim pe Dumitru Iliuț, meșter popular și păstrător autentic al meșteșugului sculpturii în lemn.
Recent, Dumitru Iliuț a fost distins și cu titlul de „Tezaur Uman Viu” de către Ministerul Culturii al României – o premieră istorică pentru românii din Ucraina. Este pentru prima dată când acest titlu depășește granițele țării și ajunge la un meșter popular din regiunea Cernăuți.
Atelierul în care lucrează are peste 80 de ani. Aici a sculptat bunelul, apoi tatăl, iar acum Dumitru continuă tradiția. Pe perete atârnă unelte vechi, fiecare cu povestea ei. Pe masa lungă, lemnul crud așteaptă să capete formă.
„Eu am început să sculptez când aveam 14 ani. Așa am crescut, printre lemne și unelte. A fost meseria tatei, a bunelului. Pentru mine, lemnul este viu… îți cere răbdare și respect. Când lucrez, simt că duc mai departe munca lor.”
Dumitru nu este doar un meșter priceput. El este cel care a contribuit la crearea altarelor a trei biserici din Crasna, iar mulți dintre localnici îl caută pentru unelte, icoane sau obiecte de uz casnic lucrate „ca pe vremuri”.
Lucrările sale au trecut granițele și au ajuns în Germania, Italia, România, ducând cu ele amprenta tradiției românești din Bucovina.
În gospodăria familiei Iliuț, munca nu se oprește niciodată. Dumitru și soția sa, Elena, cresc doi feciori și au grijă de animale, grădină și gospodărie.
„Noi muncim mult. Dar eu îl susțin în tot ce face, pentru că știu cât suflet pune în sculptură. Titlul acesta e o recunoaștere a valorii lui și a tradiției noastre.”
La Crasna, ziua decernării titlului de „Tezaur Uman Viu” a adus împreună personalități ale culturii române din România și Ucraina. Pentru Dumitru Iliuț, nepotul renumitei interprete Maria Iliuț, momentul a fost o surpriză uriașă.
Pentru Crasna, Dumitru Iliuț este mai mult decât un meșter popular. Este un simbol al continuității. Un om care a transformat lemnul într-o punte între trecut și viitor.
Titlul de „Tezaur Uman Viu” nu înseamnă doar recunoaștere, ci și speranța că tradiția românească va rămâne vie, aici, la nord de graniță, prin mâinile lui Dumitru și ale generațiilor ce vor urma.
Dumitru cioplește în lumina blândă a după-amiezii. Din atelierul vechi răsună sunete familiare — dalta, lemnul și răbdarea.
Un Tezaur Uman Viu al Crasnei Bucovinei.
Vitalie ZÂGREA
