Militarul Brigăzii 80 Asalt Aerian Separate, Bogdan Mihalko, originar din Transcarpatia, a fost considerat dispărut fără urmă timp de 15 luni. Abia în aprilie 2026, expertiza ADN a confirmat că acesta și-a pierdut viața pe front încă în decembrie 2024. În urma sa au rămas soția, Ivanna, și fiul lor. Femeia continuă să-i păstreze vie memoria și își dorește ca soțului său să-i fie conferit post-mortem titlul de „Erou al Ucrainei”.
Povestea de dragoste a celor doi a început în 2019, când Bogdan a cerut-o în căsătorie chiar în ziua în care Ivanna împlinea 19 ani. Un an mai târziu s-au căsătorit, iar la scurt timp au aflat că vor deveni părinți. Bogdan își dorea foarte mult un băiat, iar ulterior cei doi visau și la o fiică.
Înainte de invazia rusă la scară largă, Bogdan a lucrat timp de șapte ani în cadrul poliției de patrulare din Hust. După mobilizarea în Forțele Armate ale Ucrainei, în 2024, camarazii i-au dat indicativul de luptă „Cop”, datorită profesiei sale anterioare.
Potrivit soției, chiar și înaintea misiunilor de luptă, Bogdan găsea mereu timp să trimită un mesaj și să întrebe cum se simte fiul lor.
La 19 decembrie 2024, militarul a plecat într-o misiune pe direcția Kursk. Opt zile mai târziu, familia a fost anunțată că acesta este dat dispărut fără urmă. Relatările camarazilor au lăsat loc speranței că ar fi putut supraviețui sau că ar fi fost luat prizonier, iar Ivanna s-a agățat de această posibilitate timp de peste un an.
În cele 15 luni de incertitudine, femeia i-a scris zilnic scrisori într-un jurnal, convinsă că într-o zi soțul se va întoarce și le va citi.
Speranța s-a spulberat în aprilie 2026, când analiza ADN a confirmat că Bogdan Mihalko a căzut la datorie pe 21 decembrie 2024. Cel mai greu moment, spune Ivanna, a fost să-i explice fiului lor moartea tatălui.
„I-am spus că tata a devenit o stea. De fiecare dată când privim cerul, spune că tatăl lui este cea mai strălucitoare stea. Încă mă întreabă când se va întoarce, iar eu îi spun că acum este în cer și poate veni la el doar în vis”, mărturisește femeia.
Astăzi, Ivanna păstrează cu grijă lucrurile care i-au aparținut soțului său – verigheta, bereta, uniforma de polițist și alte obiecte personale. Pentru ea, Bogdan rămâne același tânăr cu ochi albaștri pe care l-a iubit și pe care îl numea simplu – „Cop”.
Elvira Chilaru
