Vorbind în toți acești ani de poetul martir de la Crasna, îmi pun de fiecare dată întrebarea: oare cum ar fi arătat poetul la 75, 80, acum 85 de ani? Mi-i greu atât mie, cât și altora să ne imaginăm acest lucru, pentru noi toți, el a rămas de 20, 25, 27 de ani, așa cum ne privește din fotografii, mereu tânăr, cu privire semeață, cu mândrie și demntate. Cu o verticalitate și un orgoliu deosebit pentru neamul și menirea de a fi român.
Anume frumoasele lui calități omenești, talentul, mândria de crăsnean, de muntean, de român, de om, poet, ziarist, animator al vieții culturale, mereu neînfricat, semeț, demn, aprig în tot ce făcea, le-au scos încă odată în evidență practic toți vorbitorii de la comemorarea acestui vrednic fiu al plaiurlor carpatine.
La comemorarea poetului Ilie Motrescu, în memorabila zi de 18 august, al anului 2026, când ar fi împlinit 85 de ani, s-au adunat mulți oamen de diferite vârste, în Palatul Național al românilor din Cernăuți.
Am organizat acest eveniment în parteneriat cu redacția ziarului „Zorile Bucovinei”, cu Societatea pentru Cultura și Literatura română în numele lui Mihai Eminescu, fiindcă în scurta sa carieră ziaristică, Ilie Motrescu, a trudit la acest ziar, unicul, pe atunci ziar românesc (moldovenesc în acea perioadă), activând în secția de cultură, fiind foarte pasionat de literatură, așa cum îi stă bine unui poet.
Doamna Felicia Toma, redactorul actual al ziarului „Zorile Bucovinei”, ce apare de câțiva ani online, cea care a avut grijă de fapt ca foștii zoriști să fie prezenți, a vorbit despre personalitatea acestui tânăr talentat și mândru, care a fost ucis mișelește, pentru că era român cu adevărat, în anul 1969 de fostele iscoade ale regimului de tristă amintire. Tot ea a menționat și acea comemorare de acum 25 de ani de la „Zoriloe Bucovinei”, organizată de fostul ei soț, redactorul-șef al acestui ziar, regretatul Nicolae Toma.
Mai întâi au vorbit foștii colegi, care au avut fericirea să-l cunoască pe Ilie. Printre ei se numără Vladimir Cebotari, Gheorghe Isac, Aurica Broască. Toți au vorbit cu pasiune, dar și cu tristețe fiindcă viața acestui tânăr și promițător poet a fost întreruptă atât de brusc de cei cei cărora nu le era pe plac totul ce ținea de naționalism, patriotism, dragoste de neam, valori (în afară de cel sovietic, bineînțeles). A fost o descoperire pentru mine, dar cred că și pentru toți ceilalți să aflu, că nonogenarul, țăranul simplu, Ionică Semeniuc din Hrușăuții Volocii, cel care a făcut 4 ani de închisoare pe vremea aceluiași regim sovietic, de asemenea l-a cunoscut în viață pe Ilie Motrescu.
Au vorbit apoi zoriști mai tineri, Maria Toacă, Vasile Carlașciuc, prezent a fost și Tudor Andrieș, care au trudit ani de-a rândul la acest ziar. Deși nu l-au cunscut când era în viață, au fost și sunt mândri că la acest ziar au munct și ei ani de-a rândul. Am auzit cuvinte frumoase la adresa poetului și familiei sale, fiindcă i-am pomenit și pe ceilalți Motrești de la Crasna, de la cei doi redactori șefi ai unicelor două ziare românești ce apar tipărite, fiind și șefi de Asociații românești, dnii Vasile Bâcu și Nicolae Șapcă. Spuneam întru-n material anterior, dedicat poetului, că în acești 25 de ani de când scriu și public despre Ilie Motrescu, eu personal, domniile lor au găzduit pe paginile ziarelor pe care le conduc, zeci de materiale de ale mele, de ale altor autori, care au scris și continuă să facă acest lucru și în prezent. Tot ei doi sunt și responsabili de apariția primelor cărți ale lui Ilie Motrescu „Cântarea Carpaților” la Hliboca și „Pagini de folclor crăsnean” la Herța.
Printre alți lideri ai unor asociații, biblotecari și muzeografi, care au menționat atât calitățile poetului, cât și manifestările organizate de-a lungul anilor s-au numărat Vasile Rauț, președintele Societății „Golgota” a românlor din Ucraina, Elena Tărâțeanu, muzeografă, Rodica Zegrea, bibliotecară șefă a bibliotecii din satul Prisăcăreni.
Prezenți în sală au mai fost și alți activiști ai noștri: Nicolae Hauca, Luminița Demanic, Anatol Gujuc, studentul Alexandru, alte câteva persoane, care au venit la comemorarea respectivă și le mulțumim mult.
Tocmai de la Rădăuți, la invitația mea a venit dl Doru Olenici, care este alături de subsemnata și membru al Asociației „Memoria ” de la Pitești. La simozioanele anuale de la Pitești, domnia sa a ținut anul trecut un discurs despre Motreștii partizani din sudul Bucovinei.
De la o asemenea manfestare importantă nu puteau să lipsească poezia și cântecul. Au citit versuri de ale poetului crăsnean, dar și proprii, dna Iuliana Airinei, Dumitru Olecsiuc, Gheorghe Bodnariuc, Marta Belici. Ne-au încântat auzul cu romanțele și cântecele lor soprana Maria Dovghei și interpreta Sofia Roșca.
Senzația acestei întâlniri și comemorări a fost apariția unei doamne deosebite, fiind o adevărată sărbătoare pentru noi, venirea ei de la Chișinău, special pentru ceremonia dată. Cu un sfert de veac în urmă ea a fost prezentă la invitația profesorului Nicolae Motrescu, la acel memorabil eveniment de la „Zorile Bucovinei”. Ne-a onorat cu prezența sa artista Poporului din republica Moldova, dna Maria Iliuț, originară din Crasna, de la poale de munte. Am făcut cunoștință cu ea atunci la comemorarea celor 60 de ani ai poetului, iar peste 7 ani de la acea întâlnire a apărut și cartea mea dedicată acestei talentate bucovinence cu titlul „O privighetoare de munte cu nume de baladă”.
Maria Iliuț a venit să ne cânte și să ne încânte. A interpretat doine, balade, cântece de dor și drag de Bucovina. Ajutată de Sofia Roșca, Iuliana Airinei, Marta Belici, subsemnata, și a câtorva persoane din sală, a interpretat neuitatul și mereu actualul cântec „Cântă cucul bată-l vina”. A vorbit și ea frumos și cu tristețe despre poet, despre famlia sa, despre amintirea luminoasă a Motreștilor.
La final ne-am pozat cu toții, am servit câte ceva pentru pomenirea marelui poet Ilie Motrescu și familia sa. Vrednici și buni români, Ilie Motrescu, dar și frații săi Vasile, Constantin (Tatinuț), George, Ștefan, sora Maria, Gemenii Nicolae și George, în viață mai este în Basarabia fratele George, merită amintirea luminoasă să le o păstrăm mereu în suflete. Fratelui, George, unicul rămas în viață dintre Motrești, să-i dorim sănătate și să-l mai vedem printre noi.
…Am vorbit mult în această zi de neuitat despre Ilie, despre vrednicii săi frați și soră de la Crasna. Despre cărțile, manifestările organizate, despre cei 25 de ani în care scriu despre acest poet de valoare, i-am pomenit și pe câțiva, care au scris și au făcut ca amintirea poetului să nu dispară: Vasile Levițchi, Dumitru Covalciuc, Ilie T. Zegrea, Vasile Tărâțeanu, Ion Țâbuleac, Ion Gheorghiță și alții. Amintire veșnică. Nu l-am uitat nici pe dl Laurențiu Dragomir din București, care datorită Motreștilor a ajuns și s-a împrietenit cu Bucovina și bucovinenii, iar mai târziu a făcut atâtea lucruri bune pentru memoria poetului, deschizând acel muzeu dedicat memoriei lui Ilie Motrescu la Crasna, publicând o carte despre el, organizând un Simpozion la București, la cei 80 de ani ai poetului, făcând posibilă apariția monografiei comunei Crasna… Vorbeam odată cu dumnealui despre Motrești, menționând faptul că au fost oameni chiar cu totul deosebiți. Au trecut prin multe greutăți și încercări, dar nicicând nu și-au pierdut verticalitatea, mândra de crăsneni și români. Cât au putut și au fost în viață, au luptat, au ținut vie memoria iubitului lor frate, au ținut aprinsă, acolo în pridvorul Carpaților făclia românismului, a dragostei de neam, grai, credință, datini, valori spirituale. Nu au așteptat distincții, medalii, diplome, nici chiar recunoștință. Sincer, modest, cinstit, cu omenie și demnitate și-au făcut datoria de români, crăsneni, bucovineni. Dumnezeu să-i ierte pe cei trecuți pe un alt tărâm, iar fratelui George din Basarabia îi dorim multă sănătate.
Întru-n fel pot spune că acest august fierbinte, este jubliar și pentru mine. De 25 de ani scriu și public despre poet, iar mai târziu și despre membrii famliei sale. De un sfert de veac ne cunoaștem cu Maria Iliuț. Iar toate aceste evenimente au dus la publicarea a sute de materiale despre Crasna, Ilie Motrescu, familia sa, Maria Iliuț. Despre Crasna și crăsneni am publcate, redactate și îngrijite circa 10 cărți. Nouă dintre ele aparțin Motreștilor.
…Nu mai vin și nu mai sunt printre noi nici Ilie, nici vrednicii săi frați și soră, de la Crasna, pe ultimii i-am cunoscut pe toți. Ei își dorm somnul de veci în pământul Crasnei natale, pe care au iubit-o atât de mult. În amintirea mea, dar și a tuturor celor care i-au cunoscut, ei vor dăinui mereu.
Cât voi putea voi scrie și voi publica și de acum încolo despre poetul Ilie Motrescu și membrii familiei sale. Merită și nu trebuie uitați. Dumnezeu să mă ajute și să-i ajute ș pe alții să putem face acest lucru.
ELEONORA SCHIPOR
