Cercetătorii au reconstituit, pe baza hărților din secolul al XIX-lea, cursul râului Roșișa și au demonstrat că numele „Roșa” provine de la o zonă de „pădure defrișată”
Istoricul din Cernăuți Antonii Moisei a cercetat, timp de doi ani și jumătate — între 2024 și 2026 — suburbia Roșa. Rezultatul studiului său va fi o monografie dedicată istoriei acestei zone. Cercetătorul a descoperit o nouă versiune privind originea numelui suburbiei, diferită de cele cunoscute anterior.
Una dintre cele mai importante descoperiri a fost identificarea unui nume, necunoscut până acum, al unui mic curs de apă – râul Roșișa.
„Am auzit de la bătrâni despre râul Roșița”
„Cercetarea s-a desfășurat în cadrul proiectului «Orizont Europa», al cărui scop este păstrarea patrimoniului istoric și cultural al comunităților mici. Pentru echipa noastră, un astfel de obiect a fost suburbia Roșa. Am înregistrat amintirile localnicilor, am strâns fotografii și documente de familie, am consemnat vechile denumiri ale colțurilor de sat, ale locurilor și ale pâraielor. Apoi am comparat aceste materiale cu documentele de arhivă și hărțile vechi. Am studiat foarte multe materiale la Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, prelucrând aproape 150 de dosare de arhivă despre Roșa. Am lucrat și la muzeul Gimnaziului nr. 10 de pe strada Horihivska, considerată una dintre cele mai vechi școli din Cernăuți. Am identificat și amplasamentul unei vechi biserici din lemn. Am studiat perioada Principatului Moldovei, a Imperiului Austro-Ungar, perioada românească și Ucraina contemporană”, a declarat profesorul Antonii Moisei, șeful Catedrei de Științe Sociale și Studii Ucrainene a Universității de Stat de Medicină din Bucovina.
Potrivit acestuia, rezultatul cercetării va fi prima carte despre istoria Roșei, în limbile ucraineană și engleză, a cărei apariție este planificată pentru ianuarie 2027. Cartea își propune să prezinte Roșa nu doar ca o suburbie modernă a Cernăuților, ci ca o așezare veche, cu propria sa istorie și cultură.
Istoricul a explicat cum a reușit să descifreze originea numelui „Roșa”, despre care, până acum, nimeni nu știa nimic cu certitudine.
„Ne-am concentrat, împreună cu echipa, pe cercetarea denumirii „Roșa”, întrucât aceasta a rămas multă vreme o enigmă. Nici măcar cei mai vârstnici localnici nu știau de unde provine. Cele mai răspândite versiuni populare legau numele Roșa de cuvântul „roșcia” (pădure, în rusă) sau de românescul roșu. Existau și legende despre o „Poiană Roșie”, despre o bătălie sângeroasă și despre un vânător pe nume Roșa. În literatura științifică, numele era explicat prin cuvântul „rozsoha”, cu sensul de bifurcație sau răscruce. Însă niciuna dintre aceste versiuni nu era confirmată documentar. După o perioadă îndelungată de cercetare, un diacon al bisericii din Roșa și-a amintit că auzise de la bătrâni despre un râu numit Roșița. Potrivit amintirilor lor, râul avea, pe alocuri, o lățime de unul-doi metri în perioadele ploioase și aproape seca în perioadele secetoase. Am continuat să caut informații și am găsit surse care confirmau acest lucru — este vorba despre trei cărți vechi din secolele XIX și începutul secolului XX, precum și despre documente din Arhiva de Stat a Regiunii Cernăuți, din perioada 1942–1944.
Sub stăpânirea austriacă, numele s-a scurtat la forma actuală
Într-una dintre cărți am descoperit denumirea râului „Roșișa”. Am obținut astfel o mărturie scrisă a formei istorice a hidronimului, apropiată de vechile denumiri ale așezării înseși. Noile materiale au arătat că, inițial, numele l-a purtat râul Roșișa, care izvora din zonele defrișate ale pădurii Țețina. De la acest râu și-a luat numele așezarea formată de-a lungul cursului de apă.
Cea mai veche formă cunoscută, Ruschiza, este consemnată într-un act moldovenesc din 1760. În recensământul Principatului Moldovei din 1772–1773 apare forma Roșoșa. În documentele de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea au fost identificate și formele Roșușa, Roșișa, Roschusch. În perioada austriacă, vechiul nume s-a scurtat la Rosch, din care a rezultat forma actuală, Roșa”, a explicat Antonii Moisei.
Istoricul a explicat și ce anume susține legătura dintre denumire și defrișarea pădurii.
„Pe hărțile cadastrale și silvice din secolul al XIX-lea am identificat mai multe toponime care desemnau vechile colțuri de sat, locuri și poieni. Etimologia lor este direct legată de defrișarea și valorificarea gospodărească a pădurii. Pe harta din 1854 este marcat Arsura — un loc ars, și Sekatura — o parte defrișată a pădurii, transformată în câmp, fâneață sau pășune. Numele Tiribiz este înrudit cu termenul ucrainean „terebij” — o suprafață curățată de copaci și tufișuri prin defrișare. Denumirile Poiana și Pojeni înseamnă „poiană” și, respectiv, „poieni”. Majoritatea acestor zone erau situate în apropierea izvoarelor râului Roșișa sau de-a lungul traseului acestuia. Ele reflectă trei metode de defrișare a pădurii Țețina: arderea, tăierea și scoaterea rădăcinilor. Acest lucru a permis stabilirea sensului inițial al toponimului: „pădure defrișată sau tăiată; loc unde a existat cândva o pădure”,”, a precizat profesorul.
Cercetătorii au întocmit o schemă a izvoarelor și cursului râului Roșișa. Pe aceasta sunt marcate două izvoare principale, în apropierea Dealului Țețina: unul lângă străzile Ivankivska și Kramatorska, celălalt lângă Kramatorska, dinspre Vașkivska. După confluența acestor pâraie, cursul de apă curgea în direcția străzilor Kronștadska și Timireazev, traversa strada Vijnițka și se îndrepta spre Klokucika, în care se vărsa în apropierea zonei străzii Kîselivska.
„Harta ajută la înțelegerea legăturii dintre râu și relieful local, străzi și vechile locuri istorice. Nimeni nu a mai realizat astfel de cercetări până acum, așa că nimeni nu știa despre acest lucru. Este evident, așadar, că versiunea noastră privind originea numelui Roșa, legată de râul Roșișa, nu este doar o ipoteză, ci o confirmare documentară a unui fapt. Suntem foarte mulțumiți de acest rezultat și dorim ca locuitorii Cernăuților să cunoască istoria suburbiei Roșa”, a subliniat Antonii Moisei.
Alexandru Vasilachi
