Portrete de război: Un medic de la Dumnezeu care salvează vieți omenești

La începutul războiului medicul transcarpatic, anestezist al Centrului Teritorial Transcarpatic de Asistență Medicală de Urgență, Natalia Kiniv a dorit să fie membru al  echipei «Medici fără Frontiere».

Așadar, de la sfârșitul lunii martie, circulă prin țară cu un tren de evacuare, împreună cu o echipă de colegi care salvează ucraineni – transportându-i de la Est la Vest, de la spital la spital. Practic, este același transport  obișnuit, dar pe șine, iar călătoriile sunt mult mai lungi: uneori ele  durează până la 30 de ore. În acest timp, prin trenul de evacuare al au trecut până la o mie de persoane: copii, adulți, femei, bărbați, bătrâni – sunt mulți dintre ei, toți cu probleme.

Sarcina Nataliei Kiniv și a colegilor ei este să Ie readucă la  viață și să le dea șansa de a trăi. Ukrinform povestește cum lucrează transcarpatiana în mașina albastră cu dungi galbene.

MEDICI FĂRĂ FRONTIERE

Visul profesional al Nataliei a fost să lucreze cu „Medicii fără frontiere”. Medicul spune că îi urmărește de mult, era abonată la rețelele lor de socializare. Și nu este surprinzător, pentru că reputația echipei este puternică: munca în Africa, în timpul operațiunilor de luptă în diferite conflicte din întreaga lume, în zona dezastrelor provocate de om și cele naturale…

Ea nu a plecat în Africa. Când marele război a venit în Ucraina, doctorul Kiniv a înțeles unde va lucra. Natalia a fost imediat acceptată în echipa „Medici fără frontiere”- în doar patru zil, a venit un răspuns pozitiv la CV-ul ei. Și la sfârșitul lunii martie, a plecat deja la prima cursă  cu trenul de evacuare.

Acest tren este know-how ucrainean, care a apărut datorită cooperării Ministerului Sănătății, Ukrzaliznytsia cu  „Medicii fără frontiere”. Trenul are 8 vagoane cu o unitate de terapie intensivă cu 5 paturi, o stație de oxigen, două terapii, un vagon polivalent pentru pacienții cu diverse afecțiuni și un vagon pentru personalul medical. Există, de asemenea, o mașină separată cu un generator diesel și o unitate de baterie (în cazul în care există întreruperi de curent pe drum).

Natalia Kiniv știe din cuvintele colegilor săi că trenuri similare circulau pe șine în Africa, dar au lucrat ca echipe de vaccinare, în cadrul cărora medicii se deplasau în gările din sate și provincii pentru a vaccina oamenii.

„Unii dintre băieții care lucrează cu noi acum lucrau acolo, în Africa. Este o experiență complet diferită aici. Deși necesitatea unor astfel de trenuri se datorează epidemilor, războiului, altor cazuri de pagube în masă”, explică medicul.

CEA MAI MARE FRICĂ ESTE DE A NU SALVA  PACIENTUL

În timpul lucrului cu Medicii fără frontiere, Natalia Kiniv a reușit să efectueze 37 de curse, transportând până la o mie de pacienți în total. Echipa este mică: 12-15 angajați pe cursă, trei dintre ei sunt medici, restul personal medical. De obicei, patru duzini de pacienți sunt transportați în timpul unei curse. 60% dintre ei sunt persoane în vârstă.

PACIENȚII NU AU ÎNCREDERE ÎN NIMENI, CHIAR ȘI ÎN DOCTORI

Interesant, cum îi  percepe pe pacienții din trenul de evacuare, poate  altfel decât pe cei obișnuiți,  din Irșava sau în unitatea de terapie intensivă de la Spitalul Central din Mijghirea, unde lucrează ca anestezist.

– Nu, pacienţii sunt întotdeauna pacienţi. Doar că acești oameni au suferit mult mai multe răni decât pacienții  „de acasă”. Ore îi  creează mai multă empatie? Asa pare. Aceasta este o mare responsabilitate, așa voi spune.

Kiniv spune că în trenul de evacuare trebuie să fii și un bun psiholog – cu mulți e greu de vorbit, uneori greu de calmat. Oamenii sunt diferiți, fiecare are nevoie de tratament individual.

– Au experimentat multe lucruri pe care ne este greu să ni le imaginăm. Prin urmare, nu există încredere, nici măcar în medici. Am avut un pacient care ne-a spus că a petrecut câteva săptămâni în captivitate rusă. A cerut să fie transportat doar cu ruda sa. L-am evacuat din Zaporojie, un bărbat de 45+ ani, avea nevoie de operație, așa că l-am transportat. Și a cerut o rudă lângă el. Da, părea ciudat – dar am înțeles totul. În timpul călătoriei am vorbit și mi-a spus că a fost scos de multe ori din prizonierat pentru schimb, apoi s-a dovedit că a fost o glumă, și l-au întors, totul a eșuat. Într-un cuvânt, ce fel de încredere poate avea o persoană în ceilalți? – spune Natalia.

ESTE O EXPERIENȚĂ DE LUCRU CU PACIENȚI RĂNIȚI

Călătoria în sine este de fapt precedată de muncă birocratică – „Medicii” stabilesc acordul  cu instituțiile medicale de unde ar trebui preluați pacienții și unde ar trebui să fie transportați. În acest scop, traseele de evacuare sunt coordonate cu direcțiile de sănătate din regiuni și cu Ministerul Sănătății.

Această lucrare este planificată și, uneori, de urgență – în timpul bombardării în masă.

– Cum te schimbă activitatea de medic?

– Nivelul profesional este în creștere. Plus lucrul cu pacienți răniți, cu oameni care sunt sub stres constant și au suferit traume psihologice. Și triajul. Este dificil să știi cum să o conduci calitativ. Sortarea joacă un rol foarte important. Trebuie să alegi mai întâi cui să-ți cheltuiești resursele. L-am avut și pe ambulanță, dar aici, la scara războiului, triajul a atins apogeul. În trenul nostru de evacuare, se efectuează de două ori – în timpul încărcării și descărcării: distribuim cine este descărcat în primul rând, cui I se dă prioritate și așa mai departe, care ambulanță ia ce pacient. Scriem pe cartonașe colorate speciale unde  se află, în ce stare se află, dacă merge sau stă întins, toate acestea sunt comunicate coordonatorilor „urgenți”, – spune Natalya Kiniv.

NU MA GÂNDESC  CAND S-A TERMINA – DOAR IMI FAC TREBARA

– Organizația are o astfel de opțiune încât pot spune în 5 zile: asta e, reziliez contractul, nu mai pot. Din acest motiv, în timpul fiecărei curse  suntem întrebați cum ne simțim și dacă mai avem energie, resurse?  Desigur, nu mă voi lăsa și nu voi înceta să lucrez. Și cred că într-un fel ajut oamenilor.

Îi ajut să-și aline durerea, îi ajut să treacă de la spital la spital cu daune minime asupra sănătății, îi ajut să rămână în viață. Pe scurt, nu aștept ziua de mâine, poimâine. M-am resemnat, că noi suntem nevoiți să trăim în condițiile războiului. Asta e realitatea dură și vreau să le fiu de folos oamenilor.

The MSF medical train team prepares for the onboarding of patients in Pokrovsk, in eastern Ukraine. Patients typically suffer from war wounds, such as bomb blasts and shelling, and are transported to hospitals in the west of Ukraine where they can receive the specialised care that they need.

A severely war-wounded patient is moved from an ambulance stretcher to a bed inside the intensive care unit (ICU) of the MSF medical train, which transports war wounded and seriously ill people from eastern Ukraine to Lviv, in western Ukraine, where they can receive the specialsed care that they need.

The medical team inside the intensive care unit (ICU) of the MSF medical train monitor and stabalise a seriously war-wounded patient during a journey from Pokrovsk in eastern Ukraine, to Lviv in western Ukraine. The journey takes approximately 20 hours. Since 31 March, we have transported more than 600 patients.