Omagiu de 35 de minute pentru primarul Traian Popovici, cinstit cu titlul „Drept între popoare”

În preajma Zilei Internaționale de comemorare a victimelor holocaustului, la Centrul ”Ivan Mykolaiciuk” din Cernăuți, a avut loc premiera filmului documentar de scurt metraj, întitulat ”Vor supraviețui doar cei care iubesc”, dedicat primarului Traian Popovici, personalitate cunoscută prin virtuțile sale morale și curajul de care a dat dovadă într-o perioadă dramatică din istoria Cernăuțiului.

Până a trece la evenimentul legat de premiera filmului, voi aminti că numele lui Traian Popovici a fost readus anul trecut în actualitate de comunitatea românilor din Cernăuți, în contextul derusificării denumirilor de străzi, prin demersul către comisia municipală pentru toponimie. Până la ora actuală, încă n-am primit un răspuns clar dacă va purta vreo stradă din oraș numele lui Traian Popovici. Și filmul regizorului Veceaslav Habailo, realizat în comun cu Serghei Voronțov, coautorul unei cărți despre Traian Popovici, poate fi o pledoarie pentru înveșnicirea numelui acestui curajos primar, care a salvat de la deportare și moarte sigură 20 mii de evrei, recunoscut „Drept între popoare”, învrednicit cu un monument la Tel Aviv.

Poate fi…, sperăm noi, pentru că vine din partea ucraineană (ucraineni sunt regizorul, operatorul, actorii) și a unor structuri internaționale (Fundația de Caritate „Resurse Sociale și Inițiative”, Fondul European RoAid, Asociația comunităților evreiești din Ucraina). Concepută cu 15 ani în urmă, pelicula a fost finalizată și a apărut pe ecrane abia acum, datorită proiectului ”Resurse sociale și inițiative”, curator, politologul Serghei Hakman. Filmul durează 35 de minute, răstimp ce cuprinde un segment scurt din viața protagonistului, căci numai câteva luni a fost Traian Popovici primarul or. Cernăuţi, din iulie până în decembrie 1941.

Dar această scurtă perioadă l-a înălțat deasupra timpurilor, acțiunile fiindu-i insuflate nu doar de principii etice, ci, după cum recunoaște în „Spovedanii”, și de încrederea că în acea infernală clocotire de ostilitate și ură va reuși să ridice un bastion moral, care în viitor va sta drept mărturie a virtuților poporului român. Părerea mea, însă, e că realizatorii filmului, deși au stăruit să reflecte multilateral binefacerile primarului, s-au axat mai puțin pe această încredere a sa: ”Va sta drept mărturie a virtuților poporului român”.

Dacă nu erau intervențiile istoricului Florentin Lehaci, întemeietorul primului muzeu ”Traian Popovici” din România, și arhivistului Dragoș Olaru, care a evocat rădăcinile sănătoase de acasă ale omagiatului, din film nici nu se înțelegea naționalitatea primarului erou. Amintim că Traian Popovici provine dintr-o dinastie de preoți mari patrioți români, că străbunicul său, părintele Andrei din Udeștii Sucevei este renumitul slujitor al altarului care în 1777 a refuzat să depună jurământ stăpânirii austriece. Rememorând pagini tragice din acea perioadă, e foarte important să se știe că Traian Popovici a fost român și că un român a salvat zeci de mii de oameni cu prețul propriei sale vieți.

Or, pe vremea lui Traian Popovici, Primăria Cernăuţi era oaza  unde se respecta suferinţa, ușile instituției conduse de el erau deschise pentru toți cei umiliți, evreii găsind acolo, ca în templele lor sfinte, speranța și puterea de a rezista. . El s-a confruntat cu guvernatorul, a purtat şi o convorbire telefonică cu mareşalul Ion Antonescu, pledând pentru deportarea unui număr cât mai mic de evrei. Traian Popovici nu se temea să dea mâna cu evreii, în ciuda faptului că era admonestat drept „jidovitul”, iar în oficiosul guvernamental „Bucovina” evreilor li se spunea „Poporul lui Traian”.

Despre toate aceste au vorbit după premiera filmului reprezentanți ai autorităților locale, ai comunității evreilor din Cernăuți, fostul primar Oleksii Kaspruk… Din partea Consulatului General al României la Cernăuți a mulțumit realizatorilor, dl ministru plenipotențiar Nicolae Dan Constantin. Au răsunat propuneri în vederea unui film artistic de lung metraj, pe deplin meritat de personalitatea lui Traian Popovici, care a demonstrat cum noblețea unui om poate acoperi nimicnicia multora într-o perioadă când: „A fi neîndurat era un merit, a fi samaritean era o înjosire”.