Scena Caminului cultural din Ostrița-Mahala este împodobită cu flori de primăvară. Pe fundalul lalelelor multicolore a început partea festivă a Cenaclului literar “Inspirație”.
Noi, cu dor de poezie, din Mahala, din Cernăuți și din satele de mai la vale, de pe Prut, din Boian și din Marșinți, ne-am adunat la manifestarea culturală dedicată poeziei. Prezentatoarea evenimentului, Carolina Jitaru, a creat o atmosferă plăcută în sală. Din suflet pentru suflet am venit să zicem un gând bun, o declarație, o vorbă dulce despre mamă, despre fiică, despre primăvară, despre dragoste și despre pace.
Cel mai mult azi ne dorim pacea și înclinăm capul în fața celor căzuți pe front. După un moment de reculegere, a fost invitat în scenă un băiețel din Harkiv, care s-a strămutat în acest sat pitoresc împreună cu mama sa, Victoria Morozova. E plăcut pentru noi că ei aici amândoi învață limba română. Am observat că Kiril s-a împrietenit cu copiii din Mahala. Știe să cânte și să recite românește.
Fiecare oaspete al Cenaclului de poezie a citit câte ceva din opera sa proprie. S-au povestit istorioare despre satul Mahala. Ne-au recitat poezii și cei vârstnici, gazdele, care multă înțelepciune au pus în fiecare strofă. Cu mare tâlc au cântat și au folosit cuvântul în creația lor. Activitatea Cenaclului literar unește talente.
Azi, poezia contemporană s-a împletit cu cântece vechi, cântece de la străbuni, cântate doar aici, în acest sat situat pe un deal mare și însorit, căci e înclinat dinspre miezul nopții spre miezul zilei. Ansamblul „Vocea neamului”, format recent din inițiativa doamnei Nandriș, dar deja bine cunoscut în Nordul Bucovinei.
Nevestele tinere au îmbrăcat azi hainele lor de sărbătoare și erau ca niște zâne ale primăverii. Costumele lor autentice sunt lucrate cu iscusință de renumitele croitorese ale acestei localități. În sală chiar era prezentă o doamnă, care cu mâinile ei dibace a îmbrăcat multe mirese, nașe și fete tinere în veșminte populare.
Soarele de după geam strălucea vesel, dar în sală radiau de bucurie copiii-artiști ai acestui sat înzestrat cu oameni cu har. Melodiile lor ne-au alinat auzul cu voci răsunătoare. Atât de frumos au cântat că a venit Primăvara la geam să îi admire.
Cu flori ne-a întâmpinat directorul Casei de Cultură, poetul Dumitru Zaidel. El, romantic, ca un Cupidon, dar fără săgeți, ci doar cu flori, dăruia fiecărei doamne sau domnișoare câte o lalea. O floare a fost pregătită și pentru mama Elenei Nandriș.
Doamna Maria Bujenița, care pășește dârz spre cel de-al 87-lea an, a recitat o poezie scrisă chiar de ea. A menționat că mai are multe poezii, de-ar fi timp și doritori să le asculte… A povestit că e de o vârstă cu biserica din sat și că la acea biserică, în anul 1937, ea a fost primul copil care și-a primit botezul. Doamna Maria are o memorie excelentă. E o femeie cu o blândețe rar întâlnită, e femeie înțeleaptă și blajină la chip și la suflet. O femeie puternică. Puterea de la mamă a moștenit-o și fiica ei Elena Nandriș, draga noastră Lenuța, care are atâtea activități, că ne uimește de fiecare dată cu ceva nou. O știam ca profesoară de muzică, ca primăriță a satului Mahala, ca conducător artistic, ca gospodină acasă și la căminul cultural unde tot ea le instruiește pe toate. Azi însă am cunoscut-o ca poetesă. Poezia “Îmi dai putere” are un stil bun și e atât de melodioasă că e deja pusă pe note și cântată de copiii din Ansamblul “Urmașii lui Ștefan”. Chiar mă miram eu de unde atâta putere și dragoste de neam și de grai. Dar azi, când le-am văzut alături pe mamă și pe fiică, am înțeles că e ceea ce se transmite prin gene. E codul național pe care l-au moștenit ele și l-au transmis copiilor și nepoților. Inimă de român bate în pieptul fiecărui om din acest sat mare și frumos. Poezia, cântecul și tradiția, portul, credința și rugăciunea, au aici și rădăcini adânci în pământ și ramuri cu vlăstari tineri gata de a înflori și a da rod.
Tatiana Golciuc,
reprezentanta Asociației cultural-sportive „Boianul Unit”
Urmăriți-ne pe Telegram
