Se multiplică indicii unor probabile noi escaladări rusești în Ucraina – jurnal de bord geopolitic al Asociației „Casa Mării Negre” Constanța

Există posibilitatea ca Federația Rusă să încerce să concentreze trupe de-a lungul unei direcții strategice, pentru a încerca inițierea unei ofensive de proporții, în timp ce „Operațiunea militară specială” a Rusiei în Ucraina devine treptat “război” și în narativele Kremlinului,  potrivit Cronicilor Mării Negre din 23 martie 2024 – un proiect analitic al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House, coordonat de Dorin Popescu.

CRONICILE MĂRII NEGRE / CMN.

Jurnal de bord geopolitic la Pontul Euxin[1]

Ediția a VII-a, sâmbătă, 23 martie 2024

 Cronici albe[2]

• Pseudo-alegerile din Rusia. Prognoza noastră de 80%-82% pentru scorul electoral enunțat al candidatului Vladimir Putin a fost prea pesimistă pentru miliția electorală a Kremlinului.
• “Operațiunea militară specială” a Rusiei în Ucraina devine treptat “război” și în narativele Kremlinului. Declarațiile recente ale lui Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Administrației Prezidențiale a Rusiei, privind starea de “război” în care se află de facto Rusia în Ucraina, poate enunța o nouă etapă (de escaladare) a agresiunii militare rusești în Ucraina. Schimbarea de limbaj a administrației ruse ar sugera creșterea ambițiilor și obiectivelor de expansiune teritorială rusești în Ucraina, după ce Vladimir Putin și-a creat, prin pseudo-alegerile de la 15-17 martie a.c., un larg culoar intern favorabil pentru noi escaladări în Ucraina.
• Geografia prietenilor lumii ruse. După pseudo-alegerile prezidențiale din Federația Rusă, s-au “grăbit” să îl felicite pe “noul” președinte Vladimir Putin președinții Azerbaidjanului, Republicii Belarus, Kazahstanului, Kârgâzstanului, Tadjikistanului și Uzbekistanului, urmați de premierul Indiei, așa-numiții lideri din regiunile separatiste georgiene Abhazia și Osetia de Sud, bașcanul UTA Găgăuzia din Republica Moldova, președintele Chinei, președintele Iranului, președintele Turkmenistanului, prințul moștenitor al Arabiei Saudite, președintele Turciei, președintele Egiptului, președintele Emiratelor Arabe Unite, regele Bahrain, premierul Armeniei, liderii Hamas, liderii politici din Nicaragua, Venezuela, Cuba, Myanmar, Honduras, Coreea de Nord etc.
• Deturnarea ideologică a atentatului terorist din suburbiile Moscovei. Deturnarea atentatului terorist din suburbiile Moscovei spre o presupusă urmă ucraineană în organizarea și derularea acestuia indică interesul manifest al Moscovei de a-și crea un alibi/pretext pentru noi escaladări în Ucraina. Întrucât realizarea de noi escaladări era certă și înaintea atentatului terorist, nivelul acestor escaladări va indica fără dubiu posibile implicări ale autorităților ruse în organizarea sau facilitarea acestui atentat: posibile măsuri foarte dure, din categoria unei/unor “mobilizări parțiale sau totale” (puțin probabile totuși în momentul de față) ar indica un grad ridicat de implicare; enunțarea unor măsuri soft ar sugera un grad redus de implicare. Deturnarea ideologică a atentatului terorist în sensul construirii cu obstinație a unei “urme ucrainene” la Moscova este neproductivă pe plan intern (lasă neutilizate oportunitățile de combatere a fenomenului terorist) și pe plan extern (lasă neutilizate oportunități de colaborare bilaterală, multinațională și internațională în domeniu și decredibilizează suplimentar prestația Rusiei în plan internațional).
• Reactivarea narațiunilor rusești privind cordonul sanitar din Ucraina. Recentele incursiuni terestre ale formațiunilor militare ucrainene și ale formațiunilor rusești anti-Kremlin în regiunile Belgorod și Kursk au reactivat tema cordonului sanitar în discursurile oficialilor ruși. Vladimir Putin reia, recent, tema cordonului sanitar de care Rusia ar avea nevoie “pentru a-și proteja interesele de apărare și securitate la frontiera cu Ucraina”[3]. Potrivit acestuia, este nevoie ca zona sanitară / zona de securitate să se realizeze sub forma unui cordon sanitar pe teritoriul Ucrainei, pe o lățime considerabilă, care să protejeze teritoriul Federației Ruse împotriva loviturilor de artilerie și riscului unor incursiuni terestre. Așa-zisul președinte al Republicii Populare Donețk, Denis Pușilin, a declarat că limitele acestei zone vor depinde de capabilitățile tehnico-militare ale armatei ucrainene: cu cât armata ucraineană va dispune de armamente și sisteme de lovire cu rază lungă de acțiune mai performante, cu atât Rusia ar avea nevoie ca lățimea zonei de securitate să sporească în mod corespunzător, astfel încât sistemele de artilerie ale armatei ucrainene să nu (mai) poată lovi/atinge ținte de pe teritoriul Federației Ruse.
• Evoluții privind Summitul Global al Păcii. Există posibilitatea ca reprezentanții Chinei să participe la Summitul Global al Păcii, pe care îl co-organizează, la Geneva, Elveția și Ucraina (se are în vedere o participare la vârf, la nivelul șefilor de stat și de guvern). Posibilitatea participării Chinei la Summit a fost recunoscută public de ambasadorul Chinei în Elveția[4]. Autoritățile ruse au reiterat neparticiparea Federației Ruse la Summit, chiar și în condițiile în care partea rusă ar primi invitații de participare de la organizatorul principal (Elveția)[5]. La finalul turneului său în Africa de Sud, ministrul elvețian de externe a admis[6] că desfășurarea Summitului ar putea fi amânată (acesta ar fi urmat a se desfășura în primăvara anului în curs) sau chiar anulată – o decizie în acest sens ar putea fi luată la jumătatea lunii aprilie a.c. Este prematură setarea agendei publice internaționale pentru discuții și/sau negocieri de pace. Pozițiile părților rămân ireconciliabile. Vocile mediatorilor voluntari (Turcia, China etc.) au slăbit din nou.
• Posibile efecte ale deficitului de armamente și muniții. Deficitul actual de muniții și armamente pe front ar putea constrânge armata ucraineană să se retragă pe a doua și a treia linie de apărare, pe frontul din sudul și estul țării. În SUA se reiau discuțiile privind acordarea sprijinului financiar suplimentar de 61 miliarde de dolari către Ucraina, în condițiile convenirii, în Congres, a condițiilor și noilor acorduri privind finanțarea funcționării principalelor departamente din administrația americană. Kievul încă mai speră că la Washington se va găsi totuși o soluție privind livrarea ajutorului în valoare de 60 de miliarde de dolari, ajutor față de care celelalte variante luate în calcul ar avea relevanță redusă, cel puțin pe termen scurt. Apreciem că acestor așteptări nu li se va da curs în perioada imediat următoare. Competiția electorală de peste Ocean deja nu mai face posibile compromisuri majore ale celor două partide pe temele sensibile actuale, precum Ucraina.
• Planul B de sprijin pentru Ucraina. Întârzierea acordării sprijinului militar american de 60 miliarde de dolari face obligatoriu un plan B extern pentru dotarea/înzestrarea armatei ucrainene și pentru sprijinirea războiului de apărare al acesteia. Planul B ar implica, potrivit analiștilor ucraineni, identificarea altor scheme de finanțare din SUA, pachetele de sprijin ale UE (pachetul multianual de 50 miliarde de euro și pachetul suplimentar de 5 miliarde de euro), precum și obținerea rapidă, de către Ucraina, a unor licențe de producție de armamente și muniție cu tehnologie occidentală. Inițiativa Cehiei de identificare de pe piețe externe/non-europene și de achiziție a muniției de artilerie necesare Ucrainei ar reprezenta o parte a Planului B. Planurile ucrainene de fortificații pentru cei 2.000 de km, pe linia frontului și în proximitatea acestuia și activitățile asimetrice ale armatei ucrainene (d.e. incursiunile formațiunilor militare ucrainene de mici dimensiuni în teritoriile rusești din regiunile Belgorod, Kursk și Briansk) reprezintă totodată o parte componentă a Planului B.
• Incursiunile terestre ale armatei ucrainene pe teritoriul rusesc. Săptămâna de referință (16-23 martie a.c.) a fost dominată de incursiunile terestre ale armatei ucrainene pe teritoriile regiunilor ruse Belgorod și Kursk. Oficialii de la Moscova apreciază că toate tentativele de incursiune terestră pe aceste teritorii ar fi fost în final blocate, iar pierderile grupurilor de diversiune ale părții ucrainene s-ar fi ridicat la cca 500 de militari, respectiv cca 60%-70% din personalul militar care a participat la operațiunile menționate. Amploarea acestor incursiuni a fost una de impact; liderii militari și politici ruși au tratat tema cu insistență; președintele Vladimir Putin a cerut Serviciului Federal de Securitate al Rusiei / FSB să ia toate măsurile care se impun pentru prevenirea și stoparea acestor incursiuni, precum și pentru pedepsirea drastică a “trădătorilor”. Vârful de lance al incursiunilor s-a consemnat în perioada 12-14 martie a.c.
• Situație energetică gravă în Ucraina. În urma atacurilor rusești masive asupra obiectivelor ucrainene de infrastructură energetică, în special asupra hidrocentralei de la Zaporojie (cea mai importantă de pe teritoriul Ucrainei), hidrocentrala respectivă a fost avariată și a fost scoasă din funcțiune în regim temporar[7] (în urma acestor atacuri, Blocul 1 nu mai funcționează, iar Blocul 2 se află într-o situație critică). În acest context, Ucraina a pierdut, temporar, cca 20% din capacitatea sa de producție de energie electrică. În urma bombardamentelor masive[8], orașul Harkov a rămas fără curent electric. Principala centrală termoelectrică a orașului a fost grav avariată. Orașul este alimentat cu electricitate din regiunile învecinate. Ucraina negociază în prezent cu Bulgaria achiziționarea de echipamente și instalații electrice, inclusiv două reactoare nucleare (dotate cu echipamente rusești)[9], pentru funcționarea Centralei nucleare de la Hmelnițki. Este posibilă semnarea unui acord în acest sens în cursul lunii iunie a.c.[10], perioadă la care se estimează și montarea primului reactor la centrala respectivă. Acesta ar putea începe să funcționeze în parametrii necesari în circa 2-3 ani. Compania ucraineană Energoatom negociază totodată cu General Electric și construcția unei turbine pentru centrala de la Hmelnițki.
• Pregătiri intense pentru confiscarea profiturilor rezultate din activele rusești. La nivelul țărilor membre UE și al Uniunii ca întreg, se lucrează la crearea bazei juridice pentru confiscarea profiturilor rezultate din activele rusești[11] și utilizarea acestora pentru achiziționarea de armamente destinate Forțelor Armate ucrainene. Cancelarul german Olaf Sholtz s-a pronunțat pentru urgentarea acestei proceduri, pe care a numit-o “sigură” și “inatacabilă juridic”. Propunerea a fost discutată în cadrul reuniunii Consiliului European din 21-22 martie a.c. În cadrul negocierilor europene, Austria și Ungaria[12] s-ar fi pronunțat împotriva posibilității utilizării profiturilor generate de activele rusești pentru achiziționarea de armamente destinate armatei ucrainene. Negocierile în acest sens vor continua la nivelul UE, pe baza propunerilor formulate de către Înaltul Reprezentant și de către Comisie[13].
• Noi reacții privind inițiativa de constituire a unei coaliții multinaționale care să trimită în Ucraina personal militar necombatant. Inițiativa Franței privind constituirea unei coaliții multinaționale care să trimită în Ucraina personal militar necombatant continuă să genereze reacții dure la Moscova. Serghei Lavrov, ministrul rus de externe: “Nu am sfătui pe nimeni să testeze pregătirea țării noastre pentru un răspuns adecvat și dur”[14]. Recent, adjunctul ministrului rus de externe, Alexandr Grușko, a declarat că riscul unui război direct între Rusia și NATO ar crește în mod considerabil în cazul în care țări NATO ar decide să trimită trupe combatante pe teritoriul Ucrainei, în regim bilateral sau multinațional. Multiple declarații ale oficialilor ruși menționează posibile măsuri de escaladare ale Moscovei și în cazul trimiterii de personal militar necombatant. În sinteză, inițiativele și discuțiile actuale vizează posibilitatea trimiterii de personal militar necombatant, în cadrul unei coaliții multinaționale; sarcinile prioritare ale personalului militar trimis în Ucraina s-ar realiza în cadrul unei misiuni de instruire; nu sunt excluse totodată alte sarcini și funcții pe care această misiune le-ar putea desfășura în Ucraina. În același timp, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate, Josep Borrell, a declarat că “cetățenii europeni nu vor muri pentru Ucraina în Donbas”. Discuțiile privind constituirea acestei coaliții pe baza inițiativei recente a Franței vor continua.
• Evoluții consistente privind funcționarea coaliției de avioane F-16 pentru Ucraina. S-au consemnat în perioada de referință evoluții consistente privind funcționarea coaliției de avioane F-16 pentru Ucraina. Primii 10 piloți ucraineni au finalizat cursul de pregătire de bază și cursul lingvistic, în Marea Britanie, iar în perioada imediat următoare vor urma cursurile de calificare aprofundată în Franța. Piloții ucraineni se antrenează în Marea Britanie, SUA, Franța, Danemarca și România. Aeronavele vor fi livrate, în principal, de Danemarca, SUA, Olanda și Norvegia. Se estimează că primele avioane F-16 vor ajunge în Ucraina în prima parte a verii anului în curs. Declarații exprese în acest sens au făcut, recent, miniștrii apărării din Lituania, Olanda și Danemarca. Există unele întârzieri în calendarul inițial al instruirii piloților și al livrării de aeronave F-16, însă procesul se derulează fără probleme majore. Se estimează că utilizarea în luptă a acestor aeronave va asigura, prioritar, combaterea lansărilor de bombe aeriene de către aviația rusă. Oficialii SUA[15] au solicitat Ucrainei ca utilizarea acestor aeronave să se efectueze în limitele teritoriului național al Ucrainei.
• Moscova monitorizează și condamnă “militarizarea Ucrainei” de către Vest. MAE rus a condamnat recentele decizii ale Consiliului European (concluziile reuniunii din 21-22 martie a.c.) în domeniul continuării sprijinului pentru Ucraina, sprijin pe care oficialii MAE rus îl numesc “continuarea cursului de militarizare a Ucrainei”: “În așteptarea alegerilor pentru Parlamentul European, oficialii UE folosesc geopolitica de tip confruntaționist menită să distrugă securitatea globală, pledează pentru pregătiri accelerate pentru războiul în Europa și transformarea economiei UE într-una „pe bază de război”. Obiectivul stabilit de Uniunea Europeană de a dubla achizițiile de arme în țările europene până în 2030 indică existența unor planuri ale UE de a începe să câștige, după exemplul Statelor Unite, bani din războaie. Responsabilitatea pentru atacurile ucrainene teroriste împotriva infrastructurii civile și a civililor din orașele rusești ar trebui să fie suportată în mod egal de actuala conducere a Uniunii Europene și a țărilor sale membre, care aprovizionează Kievul cu arme și îl provoacă să comită crime internaționale”[16].
• “Se reface flota rusă de submarine în Marea Neagră”. Potrivit datelor ucrainene, două nave mari de desant ale Flotei ruse la Marea Neagră, Iamal și Azov (proiect 775, clasa Ropucha), precum și nava de cercetare și transmisiuni Ivan Hurs (proiect 18280), ar fi fost avariate și scoase din luptă în urma unor atacuri combinate cu rachete și drone[17]. Armata ucraineană a raportat anterior, recent, scoaterea din luptă a altor 4 nave mari de desant ale Flotei ruse la Marea Neagră (Cezar Kunikov, la 14 februarie a.c.; Novocerkassk, la 26 decembrie 2023, Minsk, la 13 septembrie 2023 și Minerul Olenegorsk, în septembrie 2023). În momentul de față, Flota rusă a Mării Negre ar mai avea funcționale doar 3 astfel de nave mari de desant (din cele 13 nave mari de desant care erau disponibile la începutul invaziei la scară largă, în acvatoriul Mării Negre). Avarierea și scoaterea din luptă a navei Ivan Hurs ar reduce în mod semnificativ posibilitățile de cercetare ale Flotei ruse la Marea Neagră, obligând Rusia la o utilizarea masivă a aviației de cercetare în zona Mării Negre. Totodată, flota rusă a mai pierdut recent[18] nava de patrulare Serghei Kotov, atacată cu drone maritime tip Magura V5.
• Planuri de refacere a Flotei ruse în Marea Neagră. Federația Rusă dispune de unele resurse pentru revitalizarea Flotei ruse la Marea Neagră. În momentul de față se construiesc noi corvete la uzina din Kerci și la șantierul naval din Sevastopol. La uzina din Kerci se execută în prezent și repararea corvetei avariate grav de partea ucraineană în urmă cu câteva luni. La șantierul naval din Sevastopol se încearcă totodată construirea unor corvete similare corvetelor franceze Mistral. Procesul de construire a unor noi nave militare de suprafață pentru Flota Rusă a Mării Negre va fi îngreunat de regimul de sancțiuni. Totuși, acesta se poate derula și finaliza, chiar și cu întârzieri. O altă variantă de lucru, pe care autoritățile militare ruse o iau în calcul, o reprezintă transferul unor nave militare de suprafață din Flota Baltică și din Flotila Caspică. Pot fi aduse, pe apele interioare, în Marea Neagră, nave de tonaj și dimensiuni relativ reduse (“până la nivel corvete inclusiv”). Noul comandant al Flotei Militare ruse, amiralul Alexandr Moiseev, ar fi prezentat în acest sens un raport președintelui Federației Ruse, cu propuneri concrete privind revitalizarea Flotei ruse a Mării Negre și consolidarea capacităților anti-dronă ale acesteia. Nu se cunosc detaliile raportului.
• Auditul Forțelor Armate ucrainene. Se află în curs de desfășurare un proces de audit al Forțelor Armate ale Ucrainei, solicitat de președintele Zelenski noului comandant-șef al Forțelor Armate ucrainene, Oleksandr Srskii; auditul Forțelor Armate se va finaliza, cel mai probabil, la 31 martie a.c.; acesta vizează identificarea principalelor rezerve de mobilizare ale armatei ucraiene, dar și așa-numita “rezervă internă” a armatei; date preliminarii ale auditului în curs: peste 8.000 de persoane mobilizate în ultimii doi ani nu au ajuns încă pe front, aflându-se ilegitim în centrele de instrucție; se estimează că, la finalul auditului, numărul acestora va fi mai mare; numărul persoanelor care se sustrag procesului de mobilizare este alarmant; din circa 900.000 de militari ai armatei ucrainene, cca 300.000 luptă pe front fără rotație încă de la începului invaziei pe scară largă – datele privind restul de 600.000 militari sunt incerte și confuze (David Arahamia, deputat în Rada Supremă din partea formațiunii Slujitorul Poporului). Armata ucraineană desfășoară totodată un nou sistem de recrutare, bazat pe platforme regionale; o platformă pilot de recrutare funcționează la Lvov; noul sistem (care include rețele de cooperare între Ministerul Apărării și diferite platforme civile de recrutare) pare a indica un interes în creștere al publicului pentru ocuparea funcțiilor vacante în sistemul militar, pe diferite specializări militare. Sunt planificate a se deschide 27 de centre regionale de recrutare pe tot teritoriul Ucrainei. În paralel cu auditul, noul comandant-șef al armatei ucrainene continuă schimbarea din funcție a conducerii principalelor structuri militare ale Forțelor Armate.
• Rachetele Zircon, pe frontul din Ucraina. Experții miltari ucraineni apreciază că este foarte mare posibilitatea ca la cele mai recente atacuri rusești cu rachete să se fi utilizat rachete tip Zirkon, inclusiv cu lansare de pe fregata Amiral Gorșkov. Primele rachete de acest tip au fost uitilizate în războiul împotriva Ucrainei în februarie a.c.[19] Acestea pot fi lansate de pe sistemele verticale de lansare 3S-14 ce pot fi amplasate la bordul navelor de suprafață (fregata Amiral Gorșkov) sau pe submarine (d.e. submarinul K560 Severodvinsk), de pe sisteme de lansare terestre mobile sau de pe complexe terestre staționare, precum Obiectivul 100 din Peninsula Crimeea. Este de așteptat ca în perioada următoare să se lanseze rachete Zircon cu ajutorul complexului de litoral Bastion din Peninsula Crimeea, cu ghidare din satelit sau dintr-o aeronavă de cercetare. Experții citați apreciază că sistemul de rachete Patriot ar avea posibilitatea doborârii unor rachete Zircon, iar premiera respectivă s-ar fi înregistrat deja la 7 februarie a.c. Pe de altă parte, utilizarea acestei rachete ar genera noi provocări sistemelor antirachetă ale armatei ucrainene, de aici și insistența cu care oficialii ucraineni solicită partenerilor vestici livrarea de noi sisteme antirachetă și antiaeriene performante.
• Se înmulțesc provocările aeriene rusești. În perioada de referință[20] s-au consemnat cinci cazuri de interceptare, de către aviația NATO, a unor zboruri neautorizate ale aeronavelor Forțelor Aeriene rusești în zona baltică, în raionul Kaliningrad, în spațiul aerian NATO. Aviația rusă a utilizat aparate de zbor de tipul Su-24, Il-20 și Il-76. Față de perioada anterioară, numărul provocărilor și intrărilor neautorizate în spațiul aerian NATO al aeronavelor militare rusești a crescut în mod semnificativ[21].
• Bilanțul Serviciului de Securitate al Ucrainei. Cu ocazia Zilei Serviciului de Securitate al Ucrainei / SBU, comandantul Serviciului, Vasilii Maliuk, a făcut un scurt bilanț al instituției sale în perioada invaziei pe scară largă: SBU a reușit să avarieze podul Kerci din Crimeea, să avarieze și să scoată din luptă 11 nave militare de suprafață ale Flotei ruse la Marea Neagră, să deblocheze partea de nord-vest a Mării Negre, să distrugă peste 800 de tancuri, vehicule blindate, elemente de război electronic și sisteme de apărare aeriană, să scoată din funcțiune un avion de radiolocație tip A50 etc. Au fost obținute numeroase succese în utilizarea dronelor maritime în acvatoriul Mării Negre asupra unor diferite ținte militare sau de infrastructură critică, printre care 13 rafinării (atât SBU cât și Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării au ca sarcină efectuarea de lovituri cu ajutorul dronelor maritime). Au fost efectuate operațiuni de lichidare a unor ținte umane primejdioase (fostul deputat ucrainean pro-rus Ilia Kiva, acuzat de trădare; corespondentul militar rus Vladen Tatarski; scriitorul rus Zahar Prilepin; așa-numitul ministru de interne al regiunii separatiste Lugansk, Igor Kornet; așa-numitul procuror-general al regiunii separatiste Lugansk, Serghei Gorenko etc.). SBU are în vedere lovirea și scoaterea definitivă din funcțiune a Podului Kerci, obiectiv prioritar pentru partea ucraineană.
• Rusia nu mai utilizează podul Kerci pentru transport de armamente și muniții. Potrivit șefului Serviciului de Securitate al Ucrainei, Federația Rusă nu mai utilizează podul Kerci pentru transportul de muniții și armamente, preferând în acest sens rutele feroviare și terestre construite în regiunile Zaporojie și Herson. În ultima perioadă, numărul curselor feroviare s-a redus de la cca 42-46 curse zilnic (dintre care cca 40 transporturi militare) la 4-5 (exclusiv civile – pasageri și transport marfă). Este interzisă, de asemenea, utilizarea podului de către mijloace auto cu masa de peste 3,5 tone. Podul nu este încă reparat în întregime. Podul Kerci rămâne o țintă prioritară pentru armata ucraineană. Partea ucraineană are nevoie de noi capabilități de lovire a acestuia. Relevanța strategică a podului a scăzut odată cu permanentizarea regimului de ocupație rusească în regiunile ucrainene de litoral care asigură Rusiei culoarul teritorial spre Crimeea.

 Coduri roșii[22]

• Noi escaladări rusești în Ucraina. Se multiplică indicii unor probabile noi escaladări rusești în Ucraina (declarații belicoase multiple și stratificate, pacificarea post-electorală a societății în numele unui nou imperativ extern, schimbări de ton și de limbaj etc). Principala preocupare pentru perioada următoare este în ce condiții noile escaladări ale războiului în Ucraina vor include alte mobilizări parțiale în Rusia sau chiar o mobilizare generală. Ambasadorul Rusiei la ONU, Vasilii Nebenzia, a declarat că unul din obiectivele operațiunii militare speciale din Ucraina, respectiv demilitarizarea Ucrainei, ar fi fost deja atins: “în momentul de față, Forțele Armate ucrainene nu mai utilizează armament de producție ucraineană, ci exclusiv armament NATO”. Și declarațiile acestuia pot fi privite din aceeași perspectivă. Rămâne problematică identificarea resurselor de mobilizare care să faciliteze punerea în aplicare a noilor intenții de escaladare.
• Moscova caută din nou soluții pentru o ofensivă puternică. Potrivit analiștilor ucraineni, există posibilitatea ca Federația Rusă să încerce să concentreze trupe de-a lungul unei direcții strategice, pentru a încerca inițierea unei ofensive de proporții. S-ar încerca, potrivit acestor analize, o concentrare de cca 100.000 de militari în regiunea Lugansk, pentru a se forța o spargere a frontului în regiunile Lugansk și Donețk[23]. Eventuale succese pe această direcție ar facilita înaintări ulterioare spre sud, în regiunile Zaporojie și Herson; obiectivul tactic al acestei ofensive l-ar constitui atingerea granițelor administrative ale celor patru regiuni ucrainene din est și din sud; pentru îndeplinirea acestui obiectiv, este nevoie de o nouă mobilizare parțială în Federația Rusă; pentru orice ofensivă majoră este nevoie de noi mobilizări, de resurse umane “proaspete” aduse pe linia frontului; actualele efective militare rusești de-a lungul frontului nu mai fac față simultan obiectivelor de apărare și celor ofensive; incursiunile ucrainene în regiunile rusești Belgorod, Kursk și Briansk indică fără dubiu incapacitatea actualelor efective rusești de a ține frontul, de a apăra teritoriile rusești și de a forța totodată, simultan, o ofensivă de proporții.

Alerte gri[24]

• Pe termen scurt, alertele de intensitate medie privesc: noi escaladări în războiul din Ucraina; exploatări distorsionate, acțiuni hibride și posibile escaladări rusești pe tema Bisericii Ortodoxe Române din Ucraina; acțiuni hibride ale Federației Ruse privind destabilizarea situației politice din unele țări ale regiunii, prioritar Republica Moldova și Armenia.

Lebede negre[25]

• Ruperea frontului din sudul și estul Ucrainei; preluarea inițiativei strategice de către una din părți.
• Provocarea, de către Moscova, a unei destabilizări a situației politice din Republica Moldova în cadrul actualului război hibrid împotriva acesteia.

NOTE

[1] Proiect analitic al Asociației Casa Mării Negre / Black Sea House, coordonat de Dorin Popescu. Cronicile sunt realizate ca sinteze săptămânale privind principalele evoluţii și tendințe politice, militare, economice, geopolitice, securitare care au loc în regiunea extinsă a Mării Negre. Cronicile noastre scriu, descriu și rescriu Jurnalul de bord geopolitic al Mării Negre! Partener media al proiectului: Centrul Media BucPress, https://bucpress.eu/.

[2] Conțin decriptarea analitică a evoluțiilor securitare în regiunea extinsă a Mării Negre; vom găsi în Cronici “mai mult decât știri, mai mult decât titluri” – o prelucrare analitică inițială liberă a evoluțiilor factuale, cu accent pe tendințe și predicții.

[3] Alocuțiunea de la 18 martie a.c.

[4] 18 martie a.c., interviu acordat publicației Neue Zürcher Zeitung.

[5] La 13 martie a.c., Maria Zaharova, purtătorul de cuvânt al MAE rus, a făcut declarații în acest sens. 

[6] La 22 martie a.c.

[7] Începând cu 21/22 martie a.c.

[8] De la 22 martie a.c. În timpul atacurilor împotriva orașului Harkov au fost utilizate 21 de rachete.

[9] La un preț de cca 600 milioane USD / reactor.

[10] Potrivit șefului Companiei naționale ucrainene de energie atomică ENERGOATOM, Petr Kotin.

[11] Potrivit datelor UE, cca 210 de miliarde de euro (229 de miliarde de dolari), sume înghețațe (obligațiuni și alte titluri de valoare în diferite valute) sunt deținute în Uniune, mai ales la Euroclear, depozitul central de valori mobiliare din Bruxelles. Când aceste active ajung la scadență, sunt convertite în numerar, care apoi este reinvestit de obicei de Euroclear în numele proprietarului, în acest caz Banca Centrală Rusă. Potrivit avocaților UE, confiscarea integrală a activelor ar fi contrară normelor internaționale, dar confiscarea numai a profiturilor din fondurile reinvestite ar putea fi apărată legal în instanță. De aceea, Comisia Europeană a propus, la jumătatea lunii februarie a.c., să „limiteze” profiturile primite din activele înghețate, fără a se atinge capitalul existent. În urma posibilei aprobări oficiale a acestei propuneri în săptămânile următoare, Ucraina ar putea primi între 2,5 și 3 miliarde de euro net pe an din astfel de venituri sechestrate. Suma exactă va depinde de ratele dobânzilor globale.

[12] Potrivit Deutsche Welle.

[13] A se vedea în acest sens punctul 4 al Concluziillor reuniunii Consiliului European, https://www.consilium.europa.eu/media/70880/euco-conclusions-2122032024.pdf

[14]21 martie a.c., https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/1940316/

[15] Patrick Ryder, purtătorul de cuvânt al Departamentului american al Apărării, într-un interviu pentru Radio Svoboda, 21 martie a.c.

[16] Maia Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, https://mid.ru/ru/foreign_policy/news/1940502/

[17] La 24 martie a.c.

[18] La 5 martie a.c.

[19] La 29 februarie a.c., Vladimir Putin a declarat că a fost utilizată frecent prima rachetă experimentală Zircon asupra Ucrainei.

[20] În special în perioada 18-21 martie a.c.

[21] În luna februarie, astfel de cazuri au fost consemnate în zona nordică, Finlanda; Danemarca și Norvegia.

[22] Conțin identificarea evoluțiilor cu potențial exploziv în regiune.

[23] Și comandantul Trupelor Terestre ale Ucrainei, generalul Alexandr Pavliuk, a declarat recent că Rusia pregătește o grupare ofensivă de 100.000 de militari.   

[24] Alerte de intensitate medie.

[25] Posibile scenarii/evenimente/evoluții cu predictibilitate redusă și impact semnificativ/maxim ce s-ar manifesta în regiune în condițiile coagulării tuturor factorilor favorizanți; deși lebedele negre au caracteristica de a nu putea fi prezise, o anticipare a premiselor ce le pot crea este totuși posibilă, în mediile analitice. Pentru noi, prin Cronici, anticiparea acestora devine chiar asumată, obligatorie.