Din perspectiva morală, creștină, Binele și Răul sunt atitudenea spirituală a sufletului nostru față de orice eveniment personal sau extra-personal raportat la starea noastră sufletească momentană.
Binele este starea noastră sufletească de armonizare cu acest eveniment, iar răul este din contra o stare sufletească de dezarmonie cu acest eveniment
Binele este armonia, iar răul dezarmonia.
Sentimentul de bine provoacă o aderarea sufletească, o contopire, deci binele se aseamănă cu starea sufletească de iubire, pe când răul provoacă o stângere sufletească, de respingere la orice contopire, deci se aseamănă cu ura, răzbunarea, dușmănia.
Din punct de vedere simbolistic, oaia este ascultarea și blândețea, iar capra – îndărătnicia și mândria, orgoliul.
În lumea veche, era binele și frumosul. Frumosul e bine și binele frumos, opusul lor răul și urâtul.
Răul nu are nici o justificare, dar are putere atacând binele, până ce puterile acumulate de bine se epuizează. Când ochii sufletului sunt închiși, ajunge să nu mai cunoască nimic, chiar atunci când crede că știe ceva, luând neantul pe care-l scurtează cu mintea lui întunecată drept realitate. ,, Căci atunci când apare soarele și tot pământul e luminat de lumina lui, cineva închizând ochii, își nălucește întunericul fără să fie întuneric și umblă rătăcind în întuneric, căzând de multe ori și rostogolindu-se în gropi și socotind că nu e lumină, ci părându-i că vede nu vede nicidecum, tot așa și sufletul oamenilor, închizând-și ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu, și-a născocit cele rele, în care se mișcă, și nu știe că nu face nimic, deși i se pare că face ceva. Căci dă un chip celor ce nu sunt și ceea ce s-a săvârșit nu rămâne cum s-a săvârșit, ci, precum s-a stricat, așa și apare. Pentru că sufletul a fost făcut ca să vadă pe Dumnezeu și să fie luminat de El. Dar în locul lui Dumnezeu, el a căutat cele stricăcioase și întunericul”, spunea Grigore de Nisa.
Răul vine din îmbolnăvirea binelui, o moleșeală a binelui.
Răul este mascat în haină binelui, el atacă mereu din interior Trebuie făcută deosebirea între rău care este boala lăuntrică și starea exterioara a binelui, care poate fi uneori nu tocmai arătoasă; binele poate străbate metamorfoze, rănii ușoare și chiar mutilări sau defigurări poate fi zdrobit, copleșit din toate părțile, strâmtorat, chinuit, hăituit, dar lăuntric este sănătos, mai puternic și luminos ca niciodată. Răul nu-i evident întotdeauna, dar poate fi recunoscut curând, dumnicatul care părea a fi pâine făcându-se pietre.
Trebuie să treacă mult până se arată boala la suprafață căci mai întâi moare sufletul cum spune Gogol, mai întâi piere nevăzutul și apoi intră boala din plin în cele de la arătare. Lupta împotriva răului începe din această pricină tot lăuntric lupta împotriva nevăzutei boli, care atacă sufletul, iar bolile acestea ale sufletului sunt mai greu de combătut, căci leacul nu-i la îndemâna oricui și orcând.
Această luptă împotriva răului începe de la sânul mamei, care trebuie să-i insufle pruncului harul puterii și dragostei și treptat al trupei și statorniciei începând cu întâiul zvâcnet ce-l dovedește Viu pe pământ.
Educația care presupune un exemplu viu de virtute și lumină pe care să-l urmeze întocmai, are o însemnătate hotărâtoare în lupta împotriva Răului și ctitorie Binelui pe pământ.
Pr. Dr. Radu Ilaș
BucPress
