”Câteva zile și iarăși voi reveni pe front… Trebuie să-i salvez pe cei răniți” Povestea unui medic din regiunea Cernăuți

”Câteva zile și iarăși voi reveni pe front… Trebuie să-i salvăm pe cei răniți”  În luna iunie, medicul radiolog de la Spitalul de suport din comuna Ghițmani, Ivan Iftimiciuk, s-a prezentat benevol la Comisariatul militar cu dorința de a fi înrolat în armata ucraineană. A fost numit instructor sanitar într-o companie de infanterie și a reușit să salveze militarii răniții de pe frontul din regiunea Herson.

În prezent Ivan Iftimiciuk se află sub tratament la un spital din Cernăuți, potrivit audiovizualului public Suspilne Cernivtsi.

Ivan Iftimiciuk, militar: ”De fapt, instructorul medical este un soldat obișnuit, nu este obligatoriu să fie medic de specialitate. Acesta trebuie să salveze băieții răniți și să le ofere ajutor, să-i retragă de pe cămpul de luptă și pe cei morți… Soldații știu ce să facă în cazul dacă sunt răniți, i-am instruit personal, deoarece o singură persoană nu îi poate ajuta pe toți.

Ultimele poziții de luptă au fost lângă Herson, am fost acolo aproximativ două luni și am participat la lupte. Ne-au dat arme, am luat cu asalt pozițiile ocupanților, mai târziu comandantul batalionului vecin ne-a dat mai multe ore de odihnă și a doua zi am luat cu asalt alte poziții…

Pentru Ivan, acesta nu este primul război, a luptat în Afganistan, iar la facultatea de medicină a fost instruit ca paramedic pentru armată. Potrivit militarului, experiența acumulată îi ajută acum pe front.

Ivan Iftimiciuk, militar: ”Am evacuat militarii de pe front, din prima linie – și pe cei răniți, și pe cei morți… Îi aduceam la ambulanță și erau transportați la spital, uneori aceasta putea să dureze mai mult timp… Din cauza bombardamentelor… Uneori răniții erau evacuațai imediat, dar erau și situații când drumul spre spitalul din apropiere era parcurs în multe, multe ore… Aceștea sângerau, trebuia de urgență să-i salvăm… Uneori nu reușeam să-i salvăm viața… Aveau răni de schije la picioare, răni în piept, mureau de la sângerări abundente, mureau în mașină…  Mașinile noastre de pe front au fost donate de voluntari, mașini obișnuite ce, de obicei, se defectează ușor… Pimele schije… și mașină și nu mai circulă. Nu este un vehicul blindat, este o mașină obișnuită.

Faptul că sunt radiolog nu înseamna că nu pot să acord ajutor soldaților răniți… Acolo, pe frontul din regiunea Herson, pe câmpul de luptă, auzeam șuieratul gloanțelor, cădeam la pământ… câteva clipe, și iarăși alergam spre cei răniți care țipau de durere, trebuia să-i salvez… Ceva de groază…

Medicii noștri sunt bravo, activitatea noastră e foarte bine organizată pe front… Toți lucrează,  nu sunt situații confuze, deși multe spitalele de acolo au fost bombardate, unele complet, altele – parțial distruse.

Eu sunt obișnuit cu războiul, am luptat în Afganistan, pentru băieții tineri aceasta-i ceva oribil…  Dușmanul va pierde acest război, suntem în țara și casa noastră”.