Zeci de rude ale militarilor luați prizonieri sau dați dispăruți au mărșăluit sâmbătă, 29 noiembrie, prin centrul orașului Mucacevo. Ținând în mâini un drapel de 170 de metri, participanții au pornit din Piața Chiril și Metodiu spre monumentul eroilor-apărători, scandând: „Captivitatea ucide — rupeți tăcerea!”, „Cei dați dispăruți nu sunt uitați!”, „Ucraina — mai presus de toate!”
În spatele acestor lozinci se ascund vieți frânte și copii care își așteaptă părinții.
„Copilul mă întreabă în fiecare zi: unde este tata?”
Marina Marcenko, stabilită acum la Mucacevo, își crește singură cei doi copii mici. Soțul ei, militarul Viasceslav Marcenko, a dispărut în iulie 2024, în apropiere de localitatea New York din regiunea Donețk.
„Copilul mă întreabă în fiecare zi: unde este tata? Cea mică nici nu îl mai ține minte, doar îl recunoaște din fotografii”, spune Marina. Soțul ei a dispărut la scurt timp după ce fusese în permisie și asistase la nașterea copilului.
Ea povestește cum a căutat luni de zile camarazi care să-i explice ce s-a întâmplat: bărbatul a fost rănit grav la gleznă în timpul unei retrageri, a rămas singur în pădure, iar de atunci nu există nicio confirmare despre soarta lui.
Marina afirmă că atacul ar fi fost comis de mercenari Wagner și se întreabă de ce partea rusă nu confirmă moartea celor dispăruți: „Dacă se îngheață războiul și se negociază un schimb toți pentru toți, ce se va întâmpla cu cei dați dispăruți?”
Ea a creat un grup de sprijin pentru rudele militarilor dispăruți sau captivi din raionul Mucacevo. Potrivit datelor oficiale, în raion sunt 138 de dispăruți și patru prizonieri.
„Știm că e viu și îl vom găsi”
Cristina Bulina a venit la marș împreună cu fiica ei de patru ani. De peste cinci luni nu are nicio veste despre soțul ei, Eduard Bulina.
„Comandanții spun că au pierdut legătura cu poziția. Nimeni nu ne spune nimic. Dar noi credem, știm că este în viață și îl vom găsi”, afirmă tânăra mamă.
Cristina merge la marșuri în toată țara — la Liov, la Kiev, oriunde se ridică vocea familiilor celor dispăruți.
„Când s-a declanșat războiul, el avea doar 19 ani”
Durerea o împărtășește și Olga Katrici, din satul Obava. Fiul ei, Ilia, 23 de ani, a dispărut în direcția Pokrovske. Ultima dată a sunat pe 25 mai; a doua zi, legătura s-a întrerupt.
„Când s-a declanșat războiul, el avea doar 19 ani. A luptat la Cernobîl, apoi în Brigada 44 Artilerie, iar mai târziu s-a transferat voluntar în trupele de asalt. A dispărut chiar când fiica lui a împlinit un an. Urma să vină acasă în permisie… și nu a mai venit”, spune mama.
Marșul de la Mucacevo nu a fost o simplă manifestație, ci un strigăt colectiv al unor familii care nu cer decât un lucru esențial: adevăr, informații și garanția că cei dispăruți nu vor fi lăsați în tăcere. Pentru că, dincolo de statistici, fiecare nume înseamnă o mamă, o soție, un copil care întreabă în fiecare zi: unde este tata?
Elvira Chilaru
