Acum 70 de ani se stinge din viață Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Basarabiei, cu un rol decisiv în Unirea de la 1918

În 19 mai 1950, se stingea din viață unul dintre cei mai importanți patrioți basarabeni. Este vorba de Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Basarabiei, cu un rol decisiv în Unirea de la 1918.

Daniel Ciugureanu a venit pe lume în 1885, în satul Sirăuți, din nordul Basarabiei. Tatăl său era preot ortodox, iar mama sa era profesoară. Daniel Ciugureanu și-a făcut studiile primare în satul natal, iar pe cele secundare la Seminarul Teologic Ortodox din Chișinău. Nu a urmat cariera preoțească a tatălui său, ci a preferat Medicina.

În 1905, a fost admis ca student la Facultatea de Medicină a Universității Sfântul Vladimir din Kiev. A absolvit universitatea în 1912, însă, în acel an, a fost arestat de poliția secretă țaristă, deoarece Daniel Ciugureanu s-a implicat în mișcarea de redeșteptare națională a românilor basarabeni. A fost eliberat după nu multă vreme, iar din 1914 a început să practice medicina, mai întâi în satul Vorniceni, iar mai apoi la Hâncești.

În ciuda supravegherii la care era supus de ruși, a continuat să se implice în viața națională a românilor basarabeni. A colaborat la revista și la ziarul Cuvânt Moldovenesc, iar, mai apoi, a fost, în 1917, unul dintre fondatorii Partidului Național Moldovenesc. A fost ales deputat în Sfatul Țării.

În 16 ianuarie 1918, a fost desemnat prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești. În 24 ianuarie 1918, a participat la declararea independenței Republicii Democratice Moldovenești față de Rusia. A fost nevoit să respingă pretențiile Ucrainei, care dorea să anexeze Basarabia sau măcar părți din ea. A cerut ajutorul Armatei Regale Române pentru a opri omorurile, violurile și jafurile comise de soldații ruși bolșevizați. A plecat de mai multe ori la Iași, pentru a discuta despre Unirea Basarabiei cu Regatul României. A fost primit de Regele Ferdinand I al României, de Alexandru Averescu, de Alexandru Marghiloman, de Nicolae Iorga și de alți fruntași români.

În 27 martie 1918, a contribuit la Unirea Basarabiei cu România, iar în 28 martie a plecat la Iași, pentru a prezenta Regelui Ferdinand I actul Unirii. A fost cooptat ca ministru pentru Basarabia în Guvernul României. De asemenea, a plecat la Conferința de Pace de la Paris pentru a apăra interesele României.

După Marea Unire, s-a dedicat carierei parlamentare. A fost ales ca deputat și senator din partea românilor basarabeni. A devenit vicepreședinte al Camerei Deputaților, apoi vicepreședinte și, în cele din urmă, președinte al Senatului Regatului României. După cotropirea Basarabiei, din 1940, a înființat Cercul Basarabenilor, pentru a-i ajuta pe cei refugiați dincoace de Prut. În 1942 a fost mobilizat în armată, ca medic. S-a pensionat în 1946.

În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, comuniștii l-au arestat și l-au trimis la Sighetu Marmației. Potrivit evidențelor Securității, a murit în 19 mai 1950, în închisoare, dar sunt istorici care cred că el ar fi murit în timpul transportului, la Turda.

Bianca PĂDUREAN, RFI România