În 19 mai 1950, se stingea din viață unul dintre cei mai importanți patrioți basarabeni. Este vorba de Daniel Ciugureanu, fost prim-ministru al Basarabiei, cu un rol decisiv în Unirea de la 1918.
Daniel Ciugureanu a venit pe lume în 1885, în satul Sirăuți, din nordul Basarabiei. Tatăl său era preot ortodox, iar mama sa era profesoară. Daniel Ciugureanu și-a făcut studiile primare în satul natal, iar pe cele secundare la Seminarul Teologic Ortodox din Chișinău. Nu a urmat cariera preoțească a tatălui său, ci a preferat Medicina.
În 1905, a fost admis ca student la Facultatea de Medicină a Universității Sfântul Vladimir din Kiev. A absolvit universitatea în 1912, însă, în acel an, a fost arestat de poliția secretă țaristă, deoarece Daniel Ciugureanu s-a implicat în mișcarea de redeșteptare națională a românilor basarabeni. A fost eliberat după nu multă vreme, iar din 1914 a început să practice medicina, mai întâi în satul Vorniceni, iar mai apoi la Hâncești.
În ciuda supravegherii la care era supus de ruși, a continuat să se implice în viața națională a românilor basarabeni. A colaborat la revista și la ziarul Cuvânt Moldovenesc, iar, mai apoi, a fost, în 1917, unul dintre fondatorii Partidului Național Moldovenesc. A fost ales deputat în Sfatul Țării.
În 16 ianuarie 1918, a fost desemnat prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești. În 24 ianuarie 1918, a participat la declararea independenței Republicii Democratice Moldovenești față de Rusia. A fost nevoit să respingă pretențiile Ucrainei, care dorea să anexeze Basarabia sau măcar părți din ea. A cerut ajutorul Armatei Regale Române pentru a opri omorurile, violurile și jafurile comise de soldații ruși bolșevizați. A plecat de mai multe ori la Iași, pentru a discuta despre Unirea Basarabiei cu Regatul României. A fost primit de Regele Ferdinand I al României, de Alexandru Averescu, de Alexandru Marghiloman, de Nicolae Iorga și de alți fruntași români.
În 27 martie 1918, a contribuit la Unirea Basarabiei cu România, iar în 28 martie a plecat la Iași, pentru a prezenta Regelui Ferdinand I actul Unirii. A fost cooptat ca ministru pentru Basarabia în Guvernul României. De asemenea, a plecat la Conferința de Pace de la Paris pentru a apăra interesele României.
După Marea Unire, s-a dedicat carierei parlamentare. A fost ales ca deputat și senator din partea românilor basarabeni. A devenit vicepreședinte al Camerei Deputaților, apoi vicepreședinte și, în cele din urmă, președinte al Senatului Regatului României. După cotropirea Basarabiei, din 1940, a înființat Cercul Basarabenilor, pentru a-i ajuta pe cei refugiați dincoace de Prut. În 1942 a fost mobilizat în armată, ca medic. S-a pensionat în 1946.
În noaptea de 5 spre 6 mai 1950, comuniștii l-au arestat și l-au trimis la Sighetu Marmației. Potrivit evidențelor Securității, a murit în 19 mai 1950, în închisoare, dar sunt istorici care cred că el ar fi murit în timpul transportului, la Turda.
Bianca PĂDUREAN, RFI România
![]() |
![]() |
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP. |