Cultură
29 octombrie 2020

La Poieni Regat, întru memoria martirilor neamului

La Poieni Regat, întru memoria martirilor neamului

În ziua de duminică, 25 octombrie, zi electorală în Ucraina, când s-au ales noile autorități locale pentru următorul mandat de 5 ani, am luat drumul spre satul Poieni Regat (sau Poleana, cum se numește în prezent). Sincer să fiu, parcurgând cei aproximat 40 de kilometri de drum într-o direcție, de cele mai multe ori m-am gândit la faptul că adineauri, când se apropiau alegerile, pe drumurile noastre mișunau mașini cu prundiș, autogrederele le profilau, iar pe tronsoanele asfaltate se plombau gropile, cel puțin.

Acum, cu părere de rău, nici pomină de asemenea lucrări nici chiar în campaniile electorale. Ce-i drept, promisiunile candidaților au crescut în progresie geometrică. Drumurile noastre însă ne înghit mijloacele de transport. Îmi amintesc cum cu vreo trei ani și ceva în urmă autoritățile raionului Hliboca ne demonstrau nouă, ziariștilor, cum se asfaltează drumul la intrarea în Stănești și la ieșirea din sat spre Poieni, dar cu acei cam doi kilometri într-un capăt al satului și tot atâta în alta s-a și terminat „fapta de eroism” a puterii. Cât despre bucata de drum de la Stănești până la Poleana, sat care până acum a fost subordonat primăriei Tureatca, orice cuvinte sunt de prisos. Acela numai drum nu se numește! Cum merg copii la școală? Cum își duc părinții odraslele la grădiniță? Cum merge un bătrânel la magazin după pâine?

Un sat trecut prin vitregiile istoriei

Satul Poieni datează documentar de la 1418 și a făcut parte din Principatul Moldovei până la 1774, când Imperiul Habsburgic anexează o parte din Țara de Sus a Moldovei, iar satul Poieni, ca și altele, a fost împărțit în două: partea rămasă în componența Moldovei se întâlnește mai târziu cu denumirea de Poieni Regat, făcând parte din Regatul României, iar cea luată de habsburgi se întâlnește cu denumirea de Poieni Bucovina, care în prezent se numește Bucovca. După Marea Unire de la 1 decembrie 1918 Poieni face parte din Regatul României, ca în 1944 să intre sub stăpânirea URSS-ului. Din 1991 Poieni Regat face parte din raionul Hliboca, iar Poieni Bucovina  intră în componența raionului Herța, cu toate că istoric și geografic urma să fie tocmai invers.

Nici actuala reformă teritorial-administrativă din Ucraina nu a unit aceste sătișoare. De acum încolo Poieni Regat, adică Poleana, va face parte din comuna Tărășeni, iar Poieni Bucovina, adică actuala Bucovca, a intrat în componența comunei Tereblecea. Fie și așa... Important este ca aceste reforme să îmbunătățescă traiul oamenilor.

De veacuri cu credință în Dumnezeu

Se spune că tot ce e simplu e genial. Aș mai spune că tot ce e simplu e frumos, ba chiar deosebit de frumos. Așa mi s-au arătat mie oamenii din acest sătuc rămas parcă mai trist și uitat de autorități la o margine de țară. Însă el nu este uitat și de Dumnezeu. Prezența Lui se simte chiar de la intrarea în sat prin Crucea impunătoare care este de parcă o binecuvântare de bun venit. Apoi, în acest sătișor avem posibilitatea să dăm mâna și să ne îmbrățișăm cu duhul strămoșilor noștri vizitând bisericuța de lemn cu hramul Sfântului Nicolae, care dăinuie aici de la 1618. Patru secole de rezistență în credința strămoșilor noștri. Patru veacuri de rugăciune către Atotputernicul în limba noastră îngerească! 

Însă timpul își are cerințele și necesitățile sale. Cu peste două decenii în urmă aici s-a construit un nou lăcaș sfânt. Mare și frumos! Încape toată lumea, chiar și cea venită din satele învecinate.

Intrând în curtea bisericii am văzut o ordine perfectă, oameni simpli, frumoși, copii și vârstnici îmbrăcați în hainuțe în stil național. Aici nu am văzut orgoliu și fudulie. Cel puțin, printre acei veniți să se închine lui Dumnezeu.

—Avem  în sat și club, și bibliotecă, și grădiniță... Păcat că s-a închis școala, din lipsă de copii, îmi mărturisește gospodarul Ilie Topor. Cei care sunt, după grădiniță merg sau la școala românească din Bucovca sau la cea ucraineană din Tureatca. Mai mulți la aceasta...


Sufletele lor au coborât acasă

Acum câțiva ani am făcut cunoștință (inițial prin telefon) cu domnul Petru al lui Petru Posteucă, originar din Poeni Regat. A deținut funcții înalte în Guvernul de la Chișinău, iar de 15 ani este profesor de matematici în Italia. Un om de statură nu prea mare, că deseori mă mir unde încape în el atâta energie?!

Astă-vară, venind acasă în pofida restricțiilor de pandemie, a întrat de mai multe ori și pe la redacție. Mi-a povestit despre insistența sa de a fi  înălțată în curtea bisericii din sat o cruce-monument în memoria consătenilor săi căzuți în cele două războaie mondiale și a celor deportați în anii stalinismului.

— Voi suporta cheltuielile necesare, oricare n-ar fi ele, dar voi aduce acasă memoria consătenilor mei, mi-a zis domnul profesor Petru P. Posteucă.

După multe emoții și trudă a sa acolo, în Italia, și a celora care trudeau la baștină avându-l mână dreaptă pe nepotul său Ilie Topor, dar și pe alți vrednici gospodari din sat, s-a stabilit ziua sfințirii monumentului — 25 octombrie.

Frumusețea monumentului este copleșitoare: granit negru, suport pavat, poartă de inox construită în așa fel ca trecătorii să vadă crucea din drum, iar cine dorește să se închine memoriei înaintașilor să aibă acces liber.

Alături de păstorul duhovnicesc al acestui sat, părintele Iurie Șumacov, care de asemenea s-a străduit la instalarea monumentului, a venit un sobor de preoți din care au făcut parte consăteni de-ai săi de la Iordănești: preoții Ilie Gușulei, Gheorghe Moroz, Nicolai Mamolea. Nu putea să lipsească de aici în acestă zi părintele Victor Iachimciuc de la Tereblecea, care două decenii a păstorit aici, pe vremea înălțării noului lăcaș sfânt. Alături de părintele Ioan Gorda, protopop de Hliboca, și părintele Dumitru Pavel, protopop de Herța, împreună cu zeci de săteni, unii dintre ei urmași ai celor demni de pomenire — eroi martiri căzuți în războaie și deportați în siberii, toți s-au rugat la Ceruri să le odihnească sufletele înghețate și să le dăruiască căldura pământului natal. Cu cei prezenți s-a rugat în aceste clipe și profesorul Petru P. Posteucă, chiar dacă se afla în îndepărtata Italie și, cu părere de rău condițiile, create în lume nu i-au permis să ajungă acasă. Dar jertfa sa materială și gândurile în rugăciuni sunt văzute și auzite de Dumnezeu!

La aceste momente de suflet a participat și domnul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”.

Peste sat se îngâna ziua cu noaptea. Liniștea serii se așternea peste acea palmă de pământ care ține Crucea ce întruchipează în sine sufletele zecilor de martiri ai neamului care s-au prăpădit fără vină în războaie și deportări. Pomenește-i, Doamne, în Împărăția Ta!..

Nicolae ȘAPCĂ, „Monitorul bucovinean”

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 500


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2020 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți