Cultură
Redactor: Marin Gherman
15 mai 2021

Oameni și destine dintr-un sat românesc din Ținutul Herța – prefață la cartea „Probotești, File de Letopiseț”

Oameni și destine dintr-un sat românesc din Ținutul Herța – prefață la cartea  „Probotești, File de Letopiseț”
15 mai 2021

Oameni și destine dintr-un sat românesc din Ținutul Herța – prefață la cartea „Probotești, File de Letopiseț”

Tatiana Tutunaru Bârzu și Pr. Teodor Cătălin Budacă prezintă în monografia satului Probotești „file de letopiseț” (Editura Sfântul Mina, Iași, 2020), care au ca scop să păstreze vie memoria istorică, gândirea colectivă despre trecutul îndepărtat, dar și recent, a localității herțene Probotești. Acest sat, alături de alte localități din actuala regiune Cernăuți, a nimerit exact la intersecția intereselor marilor puteri din trecut, a fost în epicentrul jocurilor geopolitice, a conjuncturilor nefavorabile pentru ființa națională românească.

Satul Probotești este cunoscut în mediul academic și în mass-media în urma proceselor nefirești de migrație determinate de năvala regimului sovietic. Localitatea a fost ruptă în părți în anii 40 ai secolului trecut, fiii satului au părăsit casele părintești, refugiindu-se pe cealaltă parte a frontierei. Majoritatea românilor de aici nu au mers departe și au fondat două localități noi – Racovăț și Mihai Viteazu. Aceste două sate sunt o continuare istorică, culturală, socială a Proboteștiului de altădată. Racovățul și Mihai Viteazu sunt oglinda Proboteștiului în viitorul neîmplinit al integrității naționale, sunt doi copii ai Ținutului Herța care au fost alungați de acasă de străini.

 Din acest punct de vedere, este mai mult decât lăudabil efortul celor doi autori (Tatiana Tutunaru Bârzu din Probotești și Pr. Teodor Cătălin Budacă din Racovăț) de a (re)construi discursul istoric pierdut, de a păși cu încredere pe calea adevărului, de a spune lucrurilor pe nume, de a nu mai lăsa semne de întrebare referitoare la trecutul zbuciumat al Ținutului Herța, fiind vorba mai ales de tristele evenimente din secolul al XX-lea.

Autorii scriu nu numai pe baza unor documente de arhivă, consultă nu numai culegeri istorice și enciclopedii importante – ceea ce este absolut necesar într-un demers cultural de acest gen – dar și reconstituie portrete ale unor importante personalități locale, care au făcut istorie adevărată, reprezentând istorii de viață inegalabile și inedite. În fond, cartea este dominată de arhetipul proboteștean (herțean) al lui Iordache Crihan, căruia i-a fost luată casa și transformată într-un pichet de grăniceri sovietici: „Iordache și Olimpia Crihan au avut împreună 10 copii. Au fost oameni gospodari, au construit o casă mare și spațioasă din care au fost scoși de către ruși în anul 1944. Casa făcută prin trudă și stăruință pentru a fi «cuib cald» se transformă în pichet de grăniceri. Când au fost izgoniți din casă au reușit să ia doar un dulap... «Când voi muri să nu-mi faceți raclă, să mă puneți în dulapul meu», spunea Iordache, privind din depărtare spre casa muncită de el”.

Celelalte portrete și istorii de viață descrise în această carte sunt dominate de această imagine a „casei părăsite” și a „dulapului”, ca un element de amintire și de legătură cu viața de odinioară, cu viața liberă. Și pentru că lucrurile se cunosc în comparație, iar evenimentele nu pot fi privite izolat de contextul mai larg, autorii descriu cum a fost și viața de odinioară, de până la regimul sovietic. Preotul Nicolae Sandovici, un deșteptător al neamului în Proboteștiul Herții, a fost un exemplu de urmat pentru cei din zilele de astăzi. Pătruns de ideea că pământul trebuie să-l stăpânească cei care îl muncesc, a înființat la 4 noiembrie 1901 Banca Populară „Înaintarea”, cu scopul principal de strângere a banilor necesari pentru cumpărarea moșiei Probotești. În ziua de 14 septembrie 1912, în fața unei asistențe numeroase, s-a efectuat împărțirea loturilor de pământ. Tot atunci a luat naștere Societatea de Agricultură, cu realizări importante pentru localnici. Viața în satul Probotești mergea înainte, numărul populației creștea, biserica a fost lărgită, iar în Ținutul Herța, după cum ne arată autorii acestei cărți, încet-încet se consolidau ceea ce numim noi astăzi instituții ale societății civile. Încrederea între oameni devenea din ce în ce mai mare, cooperarea între școală, autorități și biserică era mai mult decât exemplară, iar evoluția istorică cu specific local era  atât de firească încât părea un fragment din cărțile lui Alexis de Tocqueville sau Robert Putnam despre democrația locală și comunitățile puternice din SUA și Italia. Din păcate, comunismul a rupt inima acestui organism național românesc și l-a îngenuncheat.

Un alt preot, Nicolae Manolache, a fost un stâlp neclintit în calea prigonirilor sovietice și a reușit să reziste. Verticalitatea și tăria de caracter demonstrate de acest om în timpul represaliilor și batjocurilor bolșevice nu are asemănare, scriu autorii, menționând că preotul a reușit să învingă ispitele și greutățile vieții datorită rugăciunilor și a conștiinței naționale puternice. „Numai acei care nu uită trecutul, vor avea viitor. Cine am fi noi, dacă am uita părinții și buneii, nu ne-am cunoaște rădăcinile? O scamă purtată de vânt. Suntem datori să păstrăm tot ce am moștenit: biserică, școală, tradiții!”, așa îndemna mereu ambițiosul paroh în predicile sale.

Nu excludem că anume datorită acestor povățuitori ai vremii, și nu în ultimul rând datorită profesorilor de la școala din sat, locuitorii Proboteștiului au păstrat o limbă română curată. Rupți de țara-mamă, oamenii de aici au vorbit întotdeauna în limba strămoșilor lor. Și ca români etnici, au păstrat elementele costumului popular, au transmis din generație în generație obiceiuri legate de sărbătorile religioase. „Se dau la cusut costume noi românești, se recită poezii și se cântă cântece în limba maternă. Mai avem o școală românească. Mai ținem minte nume de români... Înseamnă că mai existăm!”, scriu autorii.

În această carte optimismul narațiunii istorice este strâns legat – paradoxal! – de tragismul (inevitabil în unele contexte) al zilei de mâine. Se descrie cu atâta dragoste despre paginile din istoria învățământului românesc din Probotești. Atâtea eforturi au fost depuse de școală, biserică și comunitate pentru a construi un sistem de educație național. Or, potrivit Tatianei Tutunaru Bârzu și Pr. Teodor Cătălin Budacă, satul Probotești a fost și este o localitate de oameni gospodari și înțelepți, oameni care „s-au tras mereu spre lumină” și au simțit nevoia de a fi și cărturari. În 1885 au fost organizate două săli de clasă în casa preotului Nicolae Sandovici. Anii au trecut și comunitatea s-a implicat din ce în ce mai activ în dezvoltarea școlii. Chiar și în perioada regimului sovietic, în pofida predării în „limba moldovenească”, inventată de comuniști, tot mai mulți oameni au avut acces la învățământ în limba maternă. După eforturi seculare de menținere a învățământului în limba maternă, Proboteștiul se confruntă acum cu noi provocări, cu „reforme din învățământ”, care pun în pericol „existența școlii românești din satul nostru”. Referindu-se la unele acte legislative contradictorii din Ucraina, se constată că „este greu de necrezut că învățământul din Probotești ar putea fi cu atâta ușurință ruinat”. Cu adevărat este de necrezut că „filele de letopiseț” despre Probotești ar putea avea o pagină finală, una plină de deznădejde: „Pentru a distruge un sat este de ajuns să închizi școala și biserica. Este cel mai ușor drum spre a strâmtora și mai mult acest sătuc românesc, rămas fără vină, la margine de țară”.

Sperăm că după vremuri tulburi, după încercări politice și sociale vor veni perioade pline de lumină și binecuvântare peste Ținutul Herța. Încercările prin care au trecut înaintașii proboteștenilor de astăzi nu pot fi uitate. Memoria istorică trebuie păstrată, iar amintirile despre oamenii care au făurit istoria nescrisă a Ținutului Herța sunt ca o rugăciune a rezistenței noastre față de greutățile de mânie.

Ne referim la amintirile pure despre Lucica Făgurel, care a umplut biblioteca sătească de lumină și credință, despre familia Ivancu, împrăștiată pe două hărți, despre Petrea și Anica Făgurel – îngropați pe două dealuri care stau față în față: unul se odihnește în cimitirul din Racovăț (România), și altul în cel din Probotești (Ucraina), despre neobosita Iulia Bortă, despre Aglaia Burduja, lucrătoare tehnică la școala din sat,  despre Profira Bortă, ai cărei casă era locul unde se strângeau la șezători vecinele, despre Ilinca Făgurel, cu o livadă din poveste, despre profesorii Nicolae și Aurelia Seiciuc, despre renumitul pedagog Emilian Ciubotaru, despre povățuitoarea Victoria Preotese, despre Alexandru și Elena Bucătaru, care au stat la baza învățământului primar din cătunul Crihănești a satului Probotești, despre Gheorghe Făgurel, deportat la Novosibirsk, despre Ionică Făgurel, neobositul dascăl al bisericii Sf. Mihail și Gavriil din Probotești, despre Minu și Virginia Costea, care au pierdut casa muncită și au luat-o de le început, despre Iordache și Olimpia Crihan, amintiți mai sus, care se uitau la casa lor furată și la dulapul rămas ca simbol al vieții libere de cândva…

Oameni și destine dintr-un sat românesc, istorii de viață care nu pot fi uitate, o carte care trebuie citită pentru că autorii „au muiat tocul în lacrimi” înainte de a o scrie.

Marin GHERMAN

director al Institutului de Studii Politice și Capital Social (Cernăuți), doctor în științe politice, președinte-fondator al Centrului Media BucPress

Material video
Lansarea cărții în satul Probotești, 12 mai 2021

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 1321


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2022 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți