În aceste zile de cireșar, locuitorii satului Probotești, regiunea Cernăuți au dovedit încă o dată că memoria nu moare, iar recunoștința față de eroii neamului rămâne adânc înrădăcinată în sufletele lor. Tradiția comemorării ostașilor români căzuți în războaie, precum și a celor deportați sau uciși în lagărele sovietice, a fost dusă mai departe cu aceeași dăruire și respect.
În centrul satului Probotești, la Crucea eroilor, a avut loc o ceremonie solemnă de comemorare, unde s-au adunat numeroși localnici, un sobor de preoți, reprezentanți ai societăților culturale românești din regiunea Cernăuți, membri ai presei de limbă română, precum și oficialități române și ucrainene. Un moment de profundă încărcătură emoțională, în care lacrimile s-au amestecat cu rugăciunile și versurile patriotice.
În fruntea organizării, ca în fiecare an, s-a aflat Gheorghe Botezatu, fiu al satului Probotești, care, cu devotament, se îngrijește ca jertfa înaintașilor să nu fie uitată. „Candela istoriei trebuie să ardă veșnic. Acești eroi sunt conștiința noastră”, a mărturisit el cu emoție.
Pe monumentul din centrul satului, cunoscut sub numele de „Crucea eroilor”, sunt gravate numele consătenilor care și-au dat viața în cele două războaie mondiale, dar și ale celor deportați în Siberia, Onega sau închiși în temnițele comuniste.
Evenimentul a fost onorat de prezența domnului Cristian Dacica, Consul general de carieră la Consulatul General al României la Cernăuți, care a adresat un mesaj emoționant comunității românești din ținutul Herța: „Vă mulțumim că păstrați vie memoria eroilor noștri. Ați demonstrat astăzi că spiritul românesc nu poate fi înfrânt, iar iubirea de neam și de adevăr este mai puternică decât uitarea.”
După slujba de pomenire și mesajele oficiale, au fost depuse coroane și jerbe de flori atât la Crucea eroilor din centrul satului, cât și la monumentul din pădure, un loc de taină unde mulți români au fost uciși de gloanțele grănicerilor sovietici în vremuri de durere și nedreptate.
Atmosfera a fost una de profundă comuniune. Bătrâni, tineri și copii, cu lacrimi în ochi, toți uniți de același respect pentru istorie, de aceeași dorință de a nu lăsa jertfa eroilor să se piardă în uitare.
La Probotești, în ținutul Herța, nu se uită. Aici, istoria are chip și nume, iar eroii au un altar al recunoștinței în fiecare inimă românească.
