Opinie
24 august 2020

Cernăuți: Timpul nu mai are răbdare, istoria se repetă

Cernăuți: Timpul nu mai are răbdare, istoria se repetă
24 august 2020

Cernăuți: Timpul nu mai are răbdare, istoria se repetă

„Nu ceda în fața dificultăților, ci dimpotrivă, înfruntă-le cu îndrăzneală, pe cât soata îți va permite” (Vergiuliu, „Eneida,”)

Cuvintele sunt vii, au suflet, sunt colorate.

Ura este un văl care ascunde eșecul, ratarea, ea se naște din cuvinte deșarte. Rana pe care o poate face cuvântul rostit sau scris, din invidie sau răutate, ascund lucruri neplăcute. „Suntem mici cu cei mari, suntem mari cu cei mici”, scria într-un eseu scriitorul Augustin Buzura.

Invidia se naște din frustare, un om care nu are competențe, dar dorește să fie mare, trebuie să elimine din jurul lui tot ce-l deranjează, iar criteriile lui personale pot devini chiar criterii politice, ele ascunzând un deșert cultural de la care pleacă toate relele. Răutatea naște ura, iar ura, ca model cultural și uman, naște dezbinarea. Dar să nu uităm faptul că în toate timpurile am fost uniți prin limbă și  cultură.

Nu-ți poate da nimeni dreptul de a face cultură, trebuie să o faci.

Urmând îndemnul bătrânului Doxaki Hurmuzaki de la Cernauca, membrii Consiliului Național s-au angajat în lupta pentru păstrarea și dezvoltrea școlilor cu limba română de predare în Ucraina, lupta pentru limba română ca factor identitar. „Deci vă jur pe Dumnezeu, pe fericirea noastră, și pe tot ce aveți mai prețios și mai sfânt, spunea Doxaki Hurmuzaki în Testamentul pentru generațiile ce-l vor urma, ca să fiți urmași demni de străbunii și părinții voștrii. Ca să vă nevoiți cu toată virtutea să apărați drepturile, religiunea și limba patriei voastre și să le lăsați urmașilor voștri într-o stare mai înfloritoare decât le-ați primit. Iar pentru binele și fericirea națiunii române să depărteze D-zeu din  mijlocul românilor sămânța intrigii și a invidiei, spiritul de partid, egoismul și pofta de a domni cu stricăciunea binelui public și să le insufle spiritul armoniei, al frăției și al bunei înțelegeri între  sine spre înființarea mărețului scop ce le stă înainte”  („Telegraful român”, An. V, nr. 32, p.126, Sibiu, 1857, nr. 2, p. 126 și reprodus după Constantin Loghin, Istoria literaturii române din Bucovina, 1775-1918, Editura Alexandru cel Bun, Cernăuți, p. 75).

Limba, credința și istoria, „trei datorii mari și sfinte, pentru cari aveți a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor” (Idem) sunt factori identitari și au fost dintotdeaua primele obiective asupra cărora s-a îndreptat agresivitatea autorităților sovietice instaurate în nordul Bucovinei începând cu anii 1940, 1945. Din acea perioadă și până în prezent, în Ucraina idependentă, se promovează o politică consecventă de știrbire a drepturilor românilor nord-bucovineni.

Dar să recapitulăm un epizod din istoria românilor bucovineni. În anul 1918, când se hotăra începutul mișcării pentru Marea Unire, între liderii românilor apăru un trădător, Aurel Onciul, care susținea punctul de vedere austriac de împărțire a Bucovinei între ucraieni și români. Unii s-au speriat și s-au retras dintre adepții mișcării pentru unire. Profesorul Sextil Pușcariu, redactorul-șef al ziarului „Glasul Bucovinei”, le-a răspuns atunci în paginile ziarului: „Domnilor, noi am plecat cu trenul-fulger spre o țintă de la care nu ne vom abate. D-voastră ați scos capul pe fereastră ca să vedeți pe unde trecem și vântul v-a lut pălăria. Acum vreți să trageți frâna de alarmă, pentru ca de dragul pălăriei să oprim trenul? Să creadă lumea că locomotiva noastră are un defect? Mai bine coborâți binișor la prima stație, întoarceți-vă și lăsați-ne pe noi să trecem înainte!”. (Sextil Pușcariu, Memorii, Ediție de Magdalena Vulpe, prefață de Ion Bulei, Note de Ion Bulei și Magdalena Vulpe, Editura Minerva, București, 1978, p. 319).

A început polemica cu politicienii care, neputându-și asuma responsabilitatea de a chema la acțiune nu puteau nici să admită „ca inițiativa luptei să pornească din alte părți” (Idem). A început polemica cu Aurel Onciul care a convocat la o consfătuire intimă căpetniile vieții politice din Bucovina, printre care și pe Sextil Pușcariu. A doua ședință s-a ținut marți, 15 octombrie 1918, în casa baronului A.Hurmuzaki, la care au mai participat în afară de Aurel Onciul și Alexandru Hurmuzaki, Niculiță Popovici, Nicu Flondor, Aurel Țurcan.

Polemica dintre Aurel Onciul și Sextil Pușcariu a fost dură. Onciul propunea  să urmeze exemplul unui grup de ardeleni care chemau să rămână credincioși coroanei ungare. Aurel Onciul declarase atunci: „Dacă milioane de ardeleni, cu înțelepții lor conducători politici, au făcut o astfel de declarație, înseamnă că noi, o mână de oameni, nu putem avea altă ținută și nu ne putem declara rupți de monarhia căreia i-am jurat crediță” (Idem). Această „notiță (…) strecurată în jurnalul vienez de biroul de presă maghiar” s-a dovedit a fi falsă.

După cum constatăm, istoria se repetă, lucru pe care îl înțeleg astăzi acei care cunosc istoria. Cei ce cultivă ura nu cunosc nici istoria, dar nici limba, nu numai româna, dar nici ucraineana și rusa. În polemica, straniu susținută și în unele mass-media din România, care se desfășoară astăzi în mediul asociativ românesc, a apărut un nou Aurel Onciu. (vezi ziarul „Adevărul” din 30 iulie, articolul semnat de Remus Georgescu). Sunt aplicate cu dibăcie aceleași idei din Principele lui Niccolò Machiavelli, conform dictonului latin Divide et impera! Administraţia rusească, amplificată de cea ucraineană în nordul Bucovinei, astăzi regiunea Cernăuți, aplică aceeaşi strategie şi tactică machiavellică ca şi administraţia habsburgică. Logica aplicării dictonului latin perseverează.

Dar să recapitulăm câteva episoade descrise de profesorul Sextil Pușcariu în Memorii. Aurel Onciul venise „cu textul manifestului care trebuia să fie primit în adunarea proiectată (…) (textul acestui manifest a și fost publicat în „Foaia poporului”, nr. 40 din 1918, care apărea deodată cu întâiul număr l al „Glasului Bucovinei”. A urmat o discuție înflăcărată, în cursul căreia Aurel Onciul voia să-și impună părerea lui, iar cei mai mulți din cei prezenți căutau să împace intransigența lui cu intrensigența mea (a lui S. Pușcariu, n.n.) care refuzau orice înțelegere”.

Într-o discuție „între patru ochi” Onciul îl amenniță direct pe Pușcariu: „Nu uita că ești căpitan în armta austriacă și că generalul Fischer are puteri discreționare în Bucovina. O vorbă din partea mea, și mâine ai apucat calea trădătorilor de patrie!” „Sunt gata să port consecințele”, a fost răspunsul. (Ibidem, p. 320). Amenințarea lui Onciul devine și mai agresivă: „Dar una s-o știi! Nu va trece un ceas  după ce Fischer va fi pus mâna pe mine și dumneata nu vei mai fi între cei vii!” (Idem). Astfel tratativele dintre „glasiști” și Aurel Onciul au fost rupte.

Amenințările sunt în vogă și astăzi. Suntem amenințați că vom fi dați în judecată, desigur că reprezentând poziția oficială a Ministerului Învățământului de la Kiev, noul lider autoproclamat speră că va câștiga procesul, conștientizând faptul că nimeni nu se va încumeta să se pronunțe împotriva poziției oficiale, mai ales o instanță judecătorească ucraineană.

Lupta pentru supraviețuirea identitară prin limba maternă, limba culturii și spiritualității românești a început de la fondarea Societății pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu”, scopul suprem al activtății liderilor comunității românești din Ucraina. Argumentele care susţin aceste cerinţe sunt de natură istorică, socială şi legislativă.

În data de 21 martie 1998, Catedra de Filologie Română și Clasică a universității cernăuțene, împreună cu Casa Limbii Române și Asociația Scriitorilor Români din Cernăuți au organizat Conferința științifico-metodică „Învățământul cu limba română de predare în Ucraina”. S-au formulat atunci clar cerințele noastre. Problema nu este nouă. Consiliul Național al Românilor din Ucraina continuă deci lupta pentru limba română, începută încă de la fondarea Societății „Mihai Eminescu”. Să recapitulăm: „... să formulăm lămurit ce se cere: respectarea dreptului de a învăţa în limba română în toate localităţile cu populaţie băştinaşă şi la toate nivelurile (preşcolar, şcolar, mediu de specialitate, profesional şi superior); deschiderea de clase româneşti în localităţile cu populaţie mixtă; introducerea limbii române ca limbă de studiu în şcolile din raioanele mixte, inclusiv oraşul Cernăuţi”.

Tot aici a fost expusă o sinteză a evoluției învățământului românesc în Bucovina. „Şcoli româneşti existau în regiunea Cernăuţi încă din perioada Moldovei medievale. Cercetătorul bucovinean Mircea Grigoroviţă în lucrarea sa fundamentală Învăţământul în nordul Bucovinei (1775-1944) menţionează faptul că în Bucovina istorică au existat şcoli româneşti domneşti cu dascăli români, existau şcoli pe lângă mănăstiri, biserici şi schituri, unde fiii de boieri şi răzeşi învăţau citirea românească şi slavonă din cărţile bisericeşti. Tot pe teritoriul Bucovinei se afla şi Academia de la Putna. Astfel, şcoala românească în Bucovina nu a început să se dezvolte în perioada austriacă, ci a existat în Moldova până la 1775 şi a continuat, într-o formă mai redusă, cu diferite perioade de scădere sau ascensiune, în toate perioadele: austriacă, română, sovietică şi din 1990 – ucraineană. Este o şcoală care are o tradiţie istorică”. (materialele acestei conferințe sunt publicate în întregime în revista „Glasul Bucovinei”).

Consiliul Național al Românilor din Ucraina menționează în Memoriile sale că lupta pentru limba română în școli a fost una dintre cele mai importante pentru comunitatea românească, iar Legea Fundamentală oferă dreptul la școlarizare completă în limba maternă. În ceasul al 12-lea este necesară respectarea principiilor și a viziunilor istorice și coalizarea mediului asociativ românesc pentru a influența activ și strategic decidenții politici de la Kiev și București să reușească modificarea legislației privind învățământul, care reprezintă, în momentul de față, o catastrofă pentru românii din Ucraina. Numai așa vom putea susține învățământul în limba română.

Nu trebuie să permitem să fim deznaționalizați și slăbiți cu propriile noastre mâini!

Alexandrina CERNOV, membru de onoare al Academiei Române

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 1006


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2022 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți