Opinie
06 august 2020

Cum sunt afectați românii din Ucraina de noua reformă administrativ-teritorială a Kievului. Diplomaţia de la Bucureşti, încotro?

Cum sunt afectați românii din Ucraina de noua reformă administrativ-teritorială a Kievului. Diplomaţia de la Bucureşti, încotro?

Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) a adresat în iulie autorităţilor de la Kiev şi Bucureşti o serie de memorii prin intermediul cărora au arătat că autorităţile ucrainene le încalcă dreptul la educaţie, prin intermediul unui „genocid cultural lingvistic”, ca urmare a noilor organizări administrative ale raioanelor. În momentul de faţă, relaţiile bilaterale dintre Bucureşti şi Kiev ar putea fi tensionate şi mai mult de impactul acestei reforme. Rămâne de văzut cine va avea de câştigat de pe urma răcirii acestora? Totuşi, minorităţile naţionale din Ucraina pot reprezenta un factor esenţial de legătură între Kiev şi partenerii europeni de dezvoltare atât timp cât drepturile acestora nu sunt încălcate de autorităţile ucrainene. În schimb, guvernarea de la Bucureşti pare că este preocupată exclusiv de lupta cu pandemia neglijind problemele românilor din Ucraina, în timp ce diplomaţiile Sofiei şi Budapestei au negociat cu Kievul constituirea de spaţii administrative comune pentru vorbitorii limbilor bulgară şi respectiv maghiară.

Pe 17 iulie, în ultima zi de sesiune ordinară, Rada Supremă a Ucrainei a adoptat noua reformă administrativ-teritorială. Aceasta a fost demarată în 2015 și urmează să se încheie în acest an, înainte de alegerile locale din toamnă, cu scopul eficientizării prin comasare a diferitelor unități administrative. Reforma a început de jos în sus, adică de la sate și comune, pentru a da mai multă putere macro-raioanelor. A doua etapă vizează raioanele și abia în final se va pune problema regiunilor.

În acest context, sociologul Nicolae Ţîbrigan a declarat, pentru Jurnaliştii.ro, că-n prima etapă reforma a dus la formarea prin comasare a 882 de comunități teritoriale de bază (hromode) rezultate de pe urma unificării a celor peste 4000 de sate și comune cu scopul de a reduce din numărul de consilii locale.

Potrivit acestuia, numărul consiliilor s-a redus cu 36,7%, iar comunitățile teritoriale vor avea o adevărată autonomie față de macro-raion.

„Cea de a doua etapă presupune comasarea celor 490 de raioane astfel încât numărul acestora să nu depășească 129, așadar va rezulta un număr de raioane de 3 ori mai mic. Ultimul nivel se referă la reducerea numărului de regiuni, dar o astfel de reorganizare ar urma să se facă mai târziu. Acum Ucraina are 24 de regiuni (oblast), dintre care Donețk și Luhansk reprezintă „teritorii ocupate temporar”, o republică autonomă, Crimeea, care de facto se află din 2014 sub ocupația Rusiei și 2 orașe cu statut special, Kiev și Sevastopol (de asemenea, sub jurisdicția Moscovei)”, a arătat Nicolae Ţîbrigan, pentru Jurnaliştii.ro.

Încă de la începutul lunii iunie, Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) s-a adresat autorităților de la București pentru a le veni în ajutor, iar în memoriile și scrisorile lor oficiale reclamă încălcarea de către autoritățile de la Kiev a dreptului la educație în limba maternă, acuzând chiar „un genocid cultural lingvistic” de pe urma noilor comasări administrative a raioanelor.

De asemenea, cele 20 de organizații românești, aflate sub umbrela CNRU, au solicitat anterior Kievului, printr-un Memoriu, ca cele patru raioane Noua Suliţă, Herţa, Hliboca, Storojineţ din regiunea Cernăuți, locuite compact de etnici români, să fie incluse într-o singură unitate administrativ-teritorială (macro-raion). Dar rezultatul a fost unul puțin diferit. Regiunea Cernăuți fusese împărțită în 3 macro-raioane: Cernăuți, Nistru și Vijnița, iar toate comunitățile românești (în afară de localitatea Mamaliga) sunt incluse acum în macro-raionul Cernăuți, formând acum 24% din populație.

„În Ucraina, vorbitorii de limbă română sunt divizați și, potrivit recensământului din 2001, 258.619 de persoane s-au declarat moldoveni, și doar 155.130 persoane s-au declarat români. Kievul, în schimb, insistă asupra faptului că această reformă este una necesară, miza acesteia fiind gestionarea mai eficientă a resurselor administrative de către autoritățile locale”, a afirmat sociologul Nicolae Ţîbrigan.

În schimb, Angela Grămadă, expertă în relații internaționale și președinte Experts for Security and Global Affairs (ESGA), este de părere că reforma administrativă ar mai trebui privită și din perspectiva conflictului din Donbass.

„Din observațiile mele, fără a promova aici interesele părții ucrainene, discursul promovat de Moscova este în favoarea federalizării, care să semene la o adică și cu o reformă administrativ-teritorială. Partea ucraineană ține foarte mult la conceptul de „descentralizare” pentru că, astfel, se evită explorarea federalizării, explicând nu doar prin faptul că nu acceptă ca statele vecine să se amestece în treburile interne ale Ucrainei, cu recomandări în acest sens, dar și argumentând că procesul de descentralizare înseamnă eficiență, management mai bun, resurse disponibile pentru proiecte la nivelul comunităților”, a subliniat Angela Grămadă.

Mai mult, reforma nu e făcută și lăsată la voia sorții, fiind pregătită și atent monitorizată atât de Uniunea Europeană (U-LEAD – Descentralizare și Cooperare Internațională), cât și de Statele Unite (Programul DOBRE, finanțat de USAID – Descentralizare care Oferă Soluții mai bune și Eficiență), iar în aceste condiții comunitățile românești din Ucraina se pot face auzite, nu doar în calitate de victime, dar și de parteneri ai acestei reforme, deoarece românii de acolo sunt și cetățeni ai statului ucrainean care pot solicita guvernului de la Kiev să respecte acordurile   bilaterale și multilaterale internaționale: Carta Europeană a autonomiei locale, Convenția – cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei.

Dincolo de acest incovenient, Kievul are nevoie de sprijinul României pe diverse formate internaționale de negociere, iar de aici Bucureștiul poate accesa pârghii pentru a apăra pe viitor interesele comunității românești din Ucraina, fără a periclita oportunitățile de negociere.

„Încurajarea divergențelor nu este o soluție pentru că am putea să primim același răspuns pe care autoritățile ucrainene le-au oferit Bulgariei: descentralizarea este un subiect de afaceri interne, nu se referă la politica externă și dialogul bilateral”,  a adăugat experta ESGA.

Sergiy Gerasymchuk: „România nu mai este percepută în Ucraina ca stat ostil”

Pe de altă parte, România nu trebuie să acționeze în raport cu Kievul după modelul Ungariei în ceea ce privește rezolvarea problemei învățământului preuniversitar în limba română întrucât această manieră va fi sortită din start eșecului, susţine expertul ucrainean Sergiy Gerasymchuk de la Foreign Policy Council „Ukrainian Prism”, aducând drept argument un sondaj anual conform căruia Ungaria este acum percepută ca al doilea cel mai ostil stat față de Ucraina (desigur că Rusia se menține în continuare pe primul loc), pentru că a adoptat strategia amenințărilor (blocarea apropierii Kievului de NATO și a negocierilor de aderare la UE).

În opinia acestuia, Budapesta n-a câștigat prea mult, ci dimpotrivă, a alimentat indirect tensiuni deja existente la nivelul societății ucrainene.

Pe de altă parte, politologul Sergiy Gerasymchuk s-a arătat optimist în ceea ce privește viitorul relațiilor româno-ucrainene, în condițiile în care „România nu mai este percepută în Ucraina ca stat ostil (asta era valabil acum zece ani, iar ambele țări au depus mult efort pentru a-și îmbunătăți reciproc imaginea). Sper să existe suficientă înțelepciune în ambele țări pentru a evita deteriorarea acestor relații. Ori, o astfel de deteriorare poate duce la escaladarea tensiunilor, iar rezolvarea acestora ar dura și mai mult timp”.

Totuși, în acest context al reformei administrative, CNRU a pus pe tapet și problema predării limbii române în școlile minorităților naționale din Ucraina. Este vorba despre Legea educației, adoptată în 2017, care extinde utilizarea limbii ucrainene în învățământ, educația în limba minorităților urmând să fie posibilă doar la grădiniță și în clasele primare.

Potrivit site-ului jurnaliştii.ro, noua lege a Educației fusese elaborată ca parte a măsurilor prin care autoritățile de la Kiev încercau să diminueze influența Rusiei în societatea ucraineană divizată de conflictul armat din regiunile estice, dar aceasta afectează, prin ricoșeu, și comunitățile minoritare; iar România și Ungaria s-au arătat extrem de îngrijorate deoarece se temeau ca învățământul în limbile minorităților să nu fie serios restricționat. Ministerele de Externe ale celor două țări au cerut chiar fostului președinte Petro Poroșenko să nu o promulge. Apoi, ca urmare a protestelor României și Ungariei și recomandărilor Comisiei de la Veneția, din 2018, Kievul a acceptat totuși să amâne până în 2023 intrarea în vigoarea a prevederilor ce se referă la învățământul în limbile minorităților. Dar, aceeași Comisie recunoaște, apropo, faptul că limba ucraineană trebuie să fie întărită prin diverse mijloace ca limbă oficială a statului.

În schimb, experta Angela Grămadă consideră că Bucureștiul ar avea mai mult de câștigat dacă ar adopta un model propriu de negociere bilaterală cu Kievul pentru a ajunge la un compromis reciproc avantajos.

Potrivit acesteia, scopul final este ca autoritățile de la Kiev să ofere, într-adevăr, garanții că „recomandările Comisiei de la Veneția din septembrie 2017 sunt îndeplinite cu strictețe”.

„Dacă ne vom uita atent la relația vecinilor cu Ucraina, vom observa abordări diferite ale Kievului în relația cu statele care au formulat pretenții față de autoritățile din această țară în ceea ce privește Legea educației și Legea despre limbă. Răspunsul pe care l-a primit Bucureștiul diferă față de cel acordat Budapestei. Acest lucru este foarte important, pentru că ne permite nouă, României, să ne formulăm mai bine prioritățile, fără a fi atrași neapărat într-un conflict diplomatic. Este un semn pentru noi că suntem relevanți, deci trebuie să continuăm să lucrăm împreună pentru a găsi soluții care să producă beneficii, în primul rând pentru comunitatea românească din Ucraina”, a adăugat experta ESGA.

Aceasta consideră că diferitele modele de trecere graduală la studierea în limba ucraineană a mai multor materii în școli reprezintă o oportunitate pentru minoritățile etnice de a negocia cu autoritățile de la Kiev, iar printre cele mai avantajate din acest punct de vedere e și comunitatea românilor deoarece limba română este printre limbile europene menționate în textul legii.

Angela Grămadă: „Să ne formulăm mai bine prioritățile, fără a fi atrași neapărat într-un conflict diplomatic”

„În primul rând, este necesar ca autoritățile din Ucraina să comunice. Comunicarea cu reprezentanții comunităților etnice sunt esențiale pentru a aplana aceste conflicte, care se pot extinde atunci când oamenii din anumite grupuri nu își pot promova drepturile și interesele. Deși au trecut aproape trei ani de la adoptarea Legii cu privire la limba ucraineană, vedem că dialogul nu s-a îmbunătățit. În al doilea rând, dacă autoritățile doresc să își fidelizeze propriii cetățeni, să îi facă să se simtă parte a societății ucrainene, atunci, iarăși, comunicarea și asigurarea condițiilor de studiere a limbii materne este esențială. Nu poți să admiți această ostracizare prin limbă sau alte instrumente. Oamenii nu trebuie să se simtă marginalizați, amenințați. Limba este ceea ce le definește identitatea culturală. În al treilea rând, autoritățile trebuie să investească nu doar în studierea limbii ucrainene de către copiii din grupurile cu minorități etnice, dar și în pregătirea profesionaliștilor care predau materii în limbile minorității. Așa se construiește încrederea și este loializat, într-un final publicul, inclusiv cel de origine etnică română”, arată Angela Grămadă.

De asemenea, politologul Sergiy Gerasymchuk este de părere că este nevoie de o relansare a Comisiei interguvernamentale a celor două state pentru a se putea discuta diferendele deja existente.

„În primul rând, aceste probleme sensibile trebuie rezolvate de către profesioniști. Mă îndoiesc că se poate aplica o abordare emoțională. Există o nevoie certă de relansare a comisiei interguvernamentale respective și sunt sigur că multe lucruri pot fi stabilite și fixate în acest format. De asemenea, este necesară continuarea campaniilor de informare. Carantina a împiedicat organizația noastră să aducă jurnaliștii români pe teren pentru a le permite verificarea informațiilor de la fața locului și să obțină explicații din partea factorilor de decizie ucraineni. Dar de îndată ce restricțiile de călătorie vor fi ridicate va organiza o astfel de vizită. Și sunt sigur că astfel de schimb de experiență între jurnaliști ar trebui organizate mai des. Cu cât motivațiile ucrainene și românești vor fi mai transparente, cu atât vor fi mai puține neînțelegeri în relațiile celor două state”, a conchis expertul ucrainean, scrie jurnaliştii.ro

TVR Moldova a transmis recent, că pe 29 iulie CNRU se adresase către Ministerul Educației și Științei al Ucrainei cu cererea să se renunțe la termenul de „limbă moldovenească” referitor la predarea limbii române în școlile din regiunea Odesa, solicitând Guvernului de la Kiev să respecte recomandările Comisiei de la Veneția și să amâne perioada de implementare a legilor educației în sfera lingvistică din anul 2020 până în 2023.

În adresă se menționează că în R. Moldova limba predată în școli se numește limba română, iar Curtea Constituțională de la Chișinău a oficiat denumirea limbii prin decizia din 5 decembrie 2013 prin faptul că Declarația de Independență prevalează asupra Constituției.

Potrivit textului, „Ucraina, ca stat proeuropean, ar trebui să renunțe la un asemenea clișeu comunist – “limba moldovenească”, împotriva căreia au protestat atât Academia Română cât și Academia de Științe a R. Moldova. Chiar și Comisia de la Veneția în Opinia sa de după examinarea Legii Educației din Ucraina, în decembrie 2017, a arătat că, “merită să fie menționată  situația particulară a persoanelor care se identifică moldoveni, a căror limbă este aceeași cu limba vorbită de minoritatea română și, prin urmare, limbă  a UE”.

Limba moldovenească este folosită în prezent de cercurile moldoveniste și pro-ruse din R. Moldova și Ucraina pentru a adânci clivajele artificiale lingvistice, etnice și sociale în rândul românilor, respectiv printre românii moldoveni, între cei din România (Moldova de Vest) și cei de pe malul stâng al Prutului (Regiunea Odesa).

În momentul de faţă, în regiunea Odesa (sudul Basarabiei) există 17 școli unde mai există clase cu predare în așa-numita „limbă moldovenească”, dintre acestea colectivele pedagogice din 9 școli au aderat în decembrie anul trecut la inițiativa de redenumire de predare în limba română, la aceeași programă de învățământ și aceleași manuale școlare cu școlile românești din regiunile Transcarpatică și Cernăuți.

Agenţia BucPress – www.bucpress.eu

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 695
Разом, у безпеці! День європейської співпраці 2020


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a DRP.
© 2020 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți