Opinie
20 iulie 2021

O poveste adevărată despre sufletul românesc al Cernăuțiului

O poveste adevărată despre sufletul românesc al Cernăuțiului

Sunt multe, cunoscute sau învăluite în mister, transmise de la o generație la alta sau dormitânde în pagini de cronici uitate. Povești adevărate și povești măsluite de puteri străine care l-au stăpânit, îl stăpânesc, dorind să rămână în istorie ca stăpânii lui adevărați.

În preajma sărbătorii Sfinților Petru și Pavel, prăznuiți în nordul Bucovinei pe stil vechi, umblând prin tradiționalul târg de Sânpetru, preluat din secolele trecute și ca  semn de cinstire a patronului Cernăuțiului, n-am găsit (nici nu așteptam să găsesc) urmele românești de odinioară. Ca mângâiere peste tristețea frumuseților negăsite și nevăzute astăzi, am ales o poveste nu din cărți, ci din cele auzite de la oameni care demult nu mai sunt, dar au văzut cu ochii lor imaginile păstrate în amintire, au trăit alături de părinții și bunicii lor - făuritori ai minunilor orașului. În primii ani de lucru la ziarul ”Zorile Bucovinei”, venea la mine o femeie încă tânără, ce mi se părea bătrână atunci, Ana Lăpușneanu din suburbia Roșa-Stâncă. În ochii ei admiram orașul de altădată. Născută în familia lui Nicolae Chirilovici, un meșter zidar de la Roșa-Stâncă, acea simplă femeie cu prenume providențial și nume de familie cu ecou tragic în istorie, a fost martoră a creșterii orașului în lărgime și înălțime. Copilăria și adolescența i-au coincis cu perioada de prosperare a românismului pe plaiurile bucovinene. Ochii curioși de copil au văzut cum se construiau mândre case și biserici, se înălțau troițe. Tata ei zidise multe case în oraș. Era în clasa întâi când părintele ei a lucrat la construcția scolii nr. 2 din centrul Cernăuțiului. Își amintea bine pentru că atunci a făcut o șotie: a înghițit doi lei, părinții fiind nevoiți să plătească un pumn de bani unui doctor ca să-i scoată acele monede.

Și la ridicarea bisericii Sf. Petru și Pavel de pe strada Storojinețului, tatăl ei a lucrat de la temelie până la acoperiș. A muncit fără nici un ban, în timpul său liber, căci făcea parte din comitetul bisericesc. Cu toate că după ocupația sovieticilor slujbele nu se țineau în limba română, Ana se închina în acel sfânt lăcaș, chemată parcă de sufletul părinților ei. Până la înălțarea bisericii, nu departe la răscrucea fostului bulevard Regele Carol II cu strada Storojinețului, în 1934 a fost ridicată o Troiță. Înainte de primul război mondial, în 1914, acolo se serba an de an de către primăria orașului, cu mare alai, vechea tradiție moldovenească – inaugurarea iarmarocului de ziua Sfinților Petru și Pavel. Inaugurarea târgului se săvârșea festiv cu un fel de procesiune pe străzile orașului. Se aduna mult popor, se sărbătorea cu mare veselie, așa cum în localitățile rurare se prăznuia hramul bisericilor. Românii ortodocși din Cernăuți îi găzduiau și-i ospătau pe cunoscuții sosiți la sărbătoare de mai departe.

Despre Sf. Troiță, Ana spunea că a fost ales un loc foarte potrivit – în fața cazărmilor și liceul militar. Monumentul se încadra atât în tradiția neamului românesc băștinaș, cât și în măsurile luate de autorități pentru înfrumusețarea orașului. El reprezenta un semn de orientare și, totodată, un obiect de profundă evlavie, menit să amintească generațiilor viitoare că Cernăuțiul este orașul unui neam de credință ortodoxă română. Era un loc binecuvântat: de la temelia Troiței, printre pietre, răzbătea apă de leac. După distrugerea monumentului, izvorul s-a ascuns în adâncuri. Din povestirile Anei am reținut că Troița a fost distrusă în dimineața de 14 ianuarie 1948, de sărbătoarea Sf. Vasile. Ea mergea la biserică, ca de obicei pe jos. A auzit cum câțiva soldați îi grăbeau pe niște bărbați îmbrăcați în haine de pușcăriași să termine mai repede, ca să nu-i vadă lumea. Mi-a mărturisit că nu poate scăpa de această imagine de coșmar. Dar avea și vise frumoase – orașul copilăriei cu bustul lui Eminescu în fosta Grădină ”Arboroasa”, chipul tatălui muncind pe schelele Casei Române din centru... Căutând în privirile ei firul de legătură cu generațiile trecute, mă întrebam ce vor vedea nepoții peste ani în ochii semenilor mei?

Maria TOACĂ

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 437


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2021 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți