Opinie
15 aprilie 2020

Pentru când „târziul” nu e chiar „preatârziul”

Pentru când „târziul” nu e chiar „preatârziul”
15 aprilie 2020

Pentru când „târziul” nu e chiar „preatârziul”

„Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată” spunea Mihai Eminescu în genialul său poem, frământat de cu totul alte gânduri decât cele ce ne surpă astăzi în hăul cel mai sumbru al unei realităţi  ruptă parcă dintr-un roman SF, unde moartea umblă alături şi te calcă pe urme, uneori nereuşind  chiar să le spui „adio” celor dragi.

Coronavirusul (oare cine i-o fi pus  coroană?) ce bântuie astăzi pe glob, seceră vieţile omeneşti ca pe nişte fire de iarbă iar noi privim neputincioşi  la acest dezmăţ al morţii. Şi mă întreb: să nu fie oare acest virus  o încoronare a tuturor fărădelegilor şi păcatelor noastre? A imoralităţii, lăcomiei, urii, desfrâului, trândăviei, ipocriziei, a goanei după laudă deşartă şi a altor vicii care au pus stăpânire pe sufletele noastre, îndepărtându-ne de adevăratele valori spirituale, umane date de Bunul Dumnezeu anume întru bucuria şi împlinirea noastră, ca făpturi create şi iubite de Puterea Divină…

Cele câteva luni care au trecut de la primul deces din cauza acestui virus straniu, scăpat de sub control, cu anumite caracteristici ce vorbesc, după afirmaţiile  unor medici şi savanţi, nu numai despre  originea lui naturală ci şi despre nişte  laboratoare  secrete din  diverse ţări, ne-au oferit timpul liber necesar pentru a medita şi asupra vieţii, şi asupra morţii, şi asupra viitorului acestei planete.

Dar în special - posibilitatea de a analiza calm, pe îndelete faptele noastre şi de a evalua starea în care ne aflăm astăzi. Or, abia atunci când eşti obligat să stai în casă 24 de ore, respectând cerinţele organelor oficiale,  şi să priveşti prin geam lumea de afară:  iarba din curte, florile ivite peste noapte, pomii înmuguriţi şi chiar înfloriţi, păsărelele ce ciripesc şi-şi fac de cap prin copaci; abia atunci, zic, înţelegi importanţa posibilităţii  de a te deplasa liber, de a face ce-ţi doreşte sufletul. Abia atunci înţelegi cât de mult înseamnă să poţi strânge mâna unui prieten sau cunoscut, să-l poţi bate pe umăr pe cineva drag  şi să-i mulţumeşti cuiva care te-a ajutat într-un moment mai dificil, să stai la taifas cu cineva ori, pur şi simplu, să te odihneşti pe o bancă din grădina publică sau dintr-un scuar...

Înţelegi ce dar inestimabil este de a păşi  pe acest pământ, privind cu seninătate în ochii trecătorilor din preajmă…Şi abia  acum, închişi între cei patru pereţi, înţelegem ce viaţă au bietele animale şi păsări  ţinute de noi în cuşti  ca să ne delecteze.. Desigur, cine poate înţelege acest lucru…

Aşadar, interdicţiile pe care suntem obligaţi să le respectăm, pe lângă partea rea a lucrurilor, au şi ceva pozitiv, constituind un fel de duş rece peste capetele noastre, dar şi peste capetele înfierbântate ale celor ce deţin puterea.  Or, anume ei se fac vinovaţi, în primul rând, de starea deplorabilă în care au ajuns  ţările din lume. Anume ei sunt responsabili de sărăcia ce domneşte pe glob şi ar trebui  traşi la răspundere pentru aceasta.  În timp ce un număr  mic  din locuitorii planetei (cineva spune că e vorba de un singur procent din populaţia globului care  deţine mai bine de jumătate din toate  bogăţiile omenirii) se scaldă în bunătăţile pe care ni le-a dat Dumnezeu, în fiecare zi pe pământ mor de foame milioane de copii.

Numai tuberculoza, care este o boală a  mizeriei şi a malnutriţiei  omului, seceră astăzi zeci şi sute de mii de vieţi omeneşti  în aproape toate ţările, inclusiv în Ucraina. Şi aceasta se întâmplă în timp ce dezvoltarea tehnică a omenirii a atins anumite culmi, demne de toată lauda. Numai că, din păcate, cele mai mari sume de bani, cu adevărat  astronomice, de trilioane şi trilioane de dolari, sunt cheltuite pentru crearea armamentului  menit să omoare omul, să distrugă civilizaţia umană şi nu pentru producerea unor bunuri materiale pentru om, inclusiv a medicamentelor. Or, situaţia de astăzi, cu adevărat dezastruoasă pentru unele ţări din prima linie a civilizaţiei umane, demonstrează cât se poate de clar şubrezenia tuturor teoriilor  privind atotputernicia omului  şi a banului.

Atunci când  fiinţa umană este lipsită de cele mai elementare calităţi: morală, bunătate, credinţă, compasiune; când îşi pierde facultatea de a cugeta şi de  a se conduce după legile  lăsate de Puterea Divină, atunci, zicem noi, această fiinţă se transformă într-un monstru, într-o adevărată bestie însetată de avere şi de sânge omenesc. Istoria omenirii dă  numeroase exemple la acest capitol şi ar trebui să tragem concluziile cuvenite şi să ne oprim la timp.

Din nefericire, realitatea de la noi nu oferă motive să sperăm într-o schimbare a gândirii celor de la putere deoarece, cum  ne convingem zi de zi, ei continuă să facă  jocul păpuşarilor  de peste hotare, ignorând complet  cerinţele cetăţenilor noştri şi neîndeplinind nici o promisiune făcută în timpul campaniei electorale.

Şi un argument în favoarea acestei teze este faptul că, nici în aceste condiţii tragice pentru populaţia ţării, nu este anulată aşa-zisa reformă a sistemului de ocrotire a sănătăţii. Închiderea spitalelor în care astăzi sunt trataţi bolnavii de tuberculoză sau cei cu afecţiuni psihice  va duce la un adevărat dezastru naţional. Dacă  analizăm cu atenţie situaţia din majoritatea ţărilor europene, fără să mai vorbim de SUA, constatăm că sistemul lor de ocrotire a sănătăţii a eşuat, numărul medicilor infectaţi cu acest virus agresiv  fiind mereu în creştere. În Ucraina, unde bieţii medici sunt expuşi zilnic pericolului de a se infecta în timp ce salvează vieţile bolnavilor, sunt echipaţi de tot plânsul, primitiv, şi rar cine dintre ei are şansa de a se feri de agresivitatea virusului.

Şi dacă situaţia nu se schimbă de urgenţă, dacă nu vor fi întreprinse măsuri concrete pentru protejarea medicilor, ne putem trezi la un moment dat că nu va mai avea cine să trateze populaţia bolnavă. Iar distrugerea sistemului de ocrotire a sănătăţii existent cu decenii în urmă, când în fiecare localitate funcţiona  un punct de felceri şi moaşe, iar în satele mai mari  erau chiar spitale de sector asigurate cu medicamente şi alte lucruri necesare pentru tratarea  pacienţilor, a dat deja primele semnale îngrijorătoare şi demonstrează şubrezenia noilor modele de organizare a vieţii. Modele aduse, precum ştim,  din alte părţi.

Analizând cât de cât starea de lucruri din economie, sistemul educaţional, din învăţământ sau din ocrotirea sănătăţii putem constata că tendinţele de globalizare,  atât de lăudate şi promovate  insistent de putere, nu  prezic nimic bun. Ştergerea specificului naţional al fiecărei ţări şi naţiuni, uniformizarea  tradiţiilor şi culturii popoarelor poate avea acelaşi efect pe care îl are actuala  pandemie globală:  acelaşi virus ucigaş, colţos,  pândind omul  la fiece colţ de stradă, indiferent în ce ţară locuieşte…

Spuneam ceva mai sus că izolarea noastră obligatorie în casă, frica atunci când  vizităm în fugă alimentara sau farmacia, parcă ne duc într-o lume ruptă din literatura ştiinţifico-fantastică, seria romanelor de groază. Şi fără să vrem ajungem la nişte concluzii dezolante. Încercăm să înţelegem pe unde am greşit şi cât de grave sunt acele greşeli… Cât de departe am ajuns în fărădelegile pe care le-am comis şi dacă mai avem şanse să reparăm ceva doar cu forţele proprii…

Distrugerea naturii prin  tăierea  masivă a pădurilor, poluarea apelor, infectarea aerului cu gaze  constituie, după umila noastră opinie, doar un aspect al crimelor comise de om la nivel mondial… Plus modificările genetice ale produselor alimentare, suprasaturarea solului cu ierbicide, secarea subteranei pământului de zăcămintele naturale…Iar   dacă mai luăm în considerare şi distrugerea sufletului uman prin  promovarea imoralităţii, minciunii, trândăviei, spiritului avar, a urii, desfrâului şi ale altor defectuozităţi  care au subjugat, pur şi simplu, spiritul nostru, îndepărtându-ne de  învăţăturile părinţilor şi ale credinţei strămoşeşti, apoi răspunsurile la numeroase întrebări par să fie cât se poate de limpezi.

Astfel că avem asupra căror lucruri să ne îndreptăm gândurile şi să medităm  în  singurătatea acestor zile. Poate că nu e totul târziu şi Puterea Divină ne mai oferă o şansă să revenim la normalitate. Poate că „preatârziul” încă nu a sosit şi, în ceasul al doisprezecelea, lumina Învierii Domnului nostru Iisus Hristos ne va scoate la calea cea dreaptă. Şi chipul omului, curat la suflet, va  ieşi din întunericul faptelor sale comise în ultimele secole şi se va bucura din nou de un văzduh nepoluat, de ape limpezi şi de umbra pădurilor. Iar  pruncii lui vor alerga din nou prin lunci şi crânguri pline de verdeaţă şi miresme îmbătătoare în timp ce  bătrânii vor păşi agale pe cărăruile ştiute din tinereţe… Ca în anii cei buni…

Ilie T. ZEGREA, scriitor,

pentru Agenția BucPress

 

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 1199


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2022 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți