Opinie
Redactor: Dorina Popescu
11 octombrie 2019

Povestea Evei din regiunea Cernăuți care va purta mereu România în suflet

Povestea Evei din regiunea Cernăuți care va purta mereu România în suflet

Sunt la Cernăuți. Pentru puțin timp. Sau pentru mult. Nu dețin nici cea mai măruntă noțiune pentru ce înseamnă efectiv 24 de ore. Mult? Puțin? Rațiunea răspunde: onorabil. Inima contrazice: insuficient. Iar peste nedumeriri mai planează și latura slabă din mine, cea atehnică. Un singur gând: pentru întâlnirea cu Eva – numai să-mi ajungă cerneala!

Pe Eva, numele ei complet Evelina Gudan, din satul Dranița, o cunosc din 2007. Îmi amintesc clar cum vestea nașterii ei m-a făcut să alerg spre Maternitatea din Noua Suliță cu un înger din rășină și cu un litru de suc de rodii. Veni pe lume într-un miez de Ianuarie, așa cum numai caracterele puternice aleg să se nască. Iar pentru o personalitate fermă a luat tot ce purtau mai frumos, pe umeri, părinții ei – mama, Liliana – absolventă de Biologie la Universitatea din Cernăuți și tata, Ruslan – licențiat al Academiei de Teologie din Chișinău.

Eva nu are nici un cusur. Sau, poate, doar unul: timiditatea. În rest, este copilul perfect pe care și l-ar dori orice mamă. Perfect acasă. Perfect la școală. Mă declar total depășită în a descrie frumusețea ei naturală și profund onorată pentru șansa de a fi cea care îi va pune în pagină Povestea din tabără – o poveste trăită de încă 2.999 de copii merituoși la carte, etnici români din comunitățile istorice și diaspora. Pentru detalii: vara aceasta a avut loc ediția 2019 a Programului de Tabere ARC, găzduită inclusiv de Sulina, România. ARC este parte a programului de Guvernare 2018-2020 al Guvernului României și face parte din pilonul “Educație Nicolae Iorga”, înscriindu-se în Planul anual de acțiuni proprii al Ministerului pentru Românii de Pretutindeni.

Povestea Evei începe cu versurile Țara mea-i un colț de Rai Imnul taberei de la Sulina, pe care fiecare copil l-a adus acasă ca pe un Tezaur. Iar prima impresie pe care i-a creat-o Delta Dunării cu ușurință ar fi luat notă maximă, mai ales că și răsăritul soarelui și apusul erau identice cu cele de acasă – numai că țara de acasă se numește altfel. Activitățile multiple – la istorie, română și matematică, ușor amuzante prin dialectul adus de copii, odată cu valiză cu tot, au provocat prietenii grozave. Preferatele, totuși, spune Eva, au fost competițiile sportive, la care nimeni nu era învins, ci cu toții erau învingători. Învingători au fost și cei 10 copii surdomuți, din Chișinău, care au oferit cea mai frumoasă lecție de viață. Lipsiți de auz și grai ei au prezentat acolo, în inima Deltei, un spectacol emoționant cu dansuri și cântece. Și au cucerit! Pentru totdeauna! Astfel încât întreaga tabără și-a asumat forma lor de salut și felul lor propriu de a reda bucuria.

Și despre Maria Vornic – profesoara de limbă română de la școala din Marșinți, cea care a fost responsabilă de grup, Eva vorbește vibrând, cu adjective la superlativ și cu admirație, pentru felul în care Doamna a vegheat asupra copiilor. Tot Eva mai speră să o revadă... Pentru a-i spune că mai poartă încă în inimă amprenta Credinței pe care a moștenit-o de la doamna Maria din prima clipă în care aceasta a urcat în autocarul vesel. Modestă, mai recunoaște că nu ar fi reușit să ia note mari la școală dacă nu avea la clasă cei mai buni învățători și profesori. Lor, dar și multor altor persoane, care pun temelie proiectelor de acest gen, care dau formă viselor copiilor români din afara Patriei-Mamă și care, prin intermediul acestor tabere, transmit ca pe o moștenire  valorile neamului nostru – Eva le mulțumește!          

Zece zile de România au marcat definitiv viziunea unui copil român din Ucraina. Admir felul în care, fără să știe să pună frâu micilor bucurii trăite în vară, povestește despre esență, nu despre fleacuri. Se rezumă în special la prietenie. Crede în ea! Apoi tace. Dar îi vorbește năsucul, roșu la culoare și ușor pornit pe precipitații. Eva nu va uita niciodată ultima seară de Tabără – seara despărțirii, în care limba română a intrat în vacanță meritată, iar trăirile toate se rezumau la limbajul celor fără auz și grai. Lacrimile și îmbrățișările erau suficiente.

Eva mai știe că Nichita Stănescu a avut dreptate când, îngenunchind la gara din Chișinău, a spus: Am făcut cel mai lung drum din viața mea ca să ajung de acasă – acasă. În asentiment a fost și drumul ei, lung… dar spre Acasă. Un drum atât de râvnit – prin vise, prin muncă – la carte.

Mă mângâie gândul că miile de copii care an de an beneficiază de aceste Tabere vor purta mereu în inimă acele zece zile onorabile în care au fost români de România. Cel puțin așa promit în compunerile de la clasă pe tema Memoriile vacanței de vară, în care apăsat și repetat i se mulțumește Ministerului pentru Românii de Pretutindeni. Al României, desigur.

Dorina POPESCU pentru Agenția BucPress din Cernăuți

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 1045

radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com
BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a DRP.
© 2020 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți