Opinie
27 aprilie 2020

România și UE, după 15 ani – un tablou cu lumini și umbre (analiză RFI România)

România și UE, după 15 ani – un tablou cu lumini și umbre (analiză RFI România)
27 aprilie 2020

România și UE, după 15 ani – un tablou cu lumini și umbre (analiză RFI România)

La 25 aprilie s-au împlinit 15 ani de la semnarea de către România a tratatului de Aderare la Uniunea Europeană. S-a întâmplat în Luxembourg, țară care la acea vreme deținea președinția rotativă a Consiliului Uniunii. Cum ar arăta un bilanț al acestor ani? Un editorial pe această temă ne prezintă RFI România.

Să privim mai întâi părțile bune, scrie jurnalistul Ovidiu Nahoi. În primul rând, dezvoltarea este incontestabillă. Produsul Intern Brut s-a dublat, de la circa 100 de miliarde de euro la 200 de miliarde în 2019. La fel și salariul mediu net exprimat în euro, a crescut de la 312 euro în 2007, anul aderării, la aproape 700 în a doua lună a anului 2020, înainte de instituirea carantinei.

În momentul aderării, ne aflam la puțin peste 40% din media europeană în materie de PIB/locuitor, acum ne apropiem de 70% .

Până la sfârșitul anului trecut, în materie de finanțări europene, România avea un sold pozitiv de peste 35 de miliarde de euro, adică bani primiți de la Bruxelles minus contribuțiile noastre la bugetul UE.

Milioane de români – cifra nu se cunoaște cu exactitate – au profitat de libera circulație a persoanelor și a forței de muncă și s-au stabilit în statele membre mai dezvoltate, pentru a lucra sau a învăța.

Aceasta a însemnat ieșirea din sărăcie pentru milioane de familii – nu numai pentru cei plecați, dar și pentru cei de acasă. Numai anul trecut, sumele trimise din afară aproape că au ajuns la 3 miliarde de euro.

Despre cealaltă față a monedei vom vorbi imediat, notează RFI România.

Fără îndoială, privind la cifrele mari, aderarea a fost o poveste de succes – până la urmă, niciodată România, în întreaga ei istorie, nu a primit o finanțare atât de substanțială din afară - atenție, este vorba despre fonduri nerambursabile.

Niciodată România nu a fost mai bogată și mai aproape de media Europei precum azi. Și niciodată nu s-a aflat într-o poziție strategică mai bună, dacă socotim apartenența noastră nu doar la cea mai mare piață integrată a lumii ci și la cea mai puternică organizație de securitate, Alianța Nord-Atlantică. De altfel, mai mulți autori au vorbit în ultimii ani despre o adevărată ”vârstă de aur” a Europei Centrale și de Est, fenomen în care se încadrează și România.

Dar tabloul n-ar fi complet fără a vedea și părțile lui întunecate.

O sumă de peste 35 de miliarde de euro intrată în țară în 13 ani nu e tocmai puțin, dar putea fi și mai mult. Și nu doar atât – multe proiecte s-au dovedit lipsite de viziune, fiind concepute mai degrabă pentru satisfacerea unor orgolii locale sau, mai rău, pentru îndestularea unei clientele.

Nu am reușit să legăm regiunile istorice prin autostrăzi și linii ferate de viteză, la fel cum nu am reușit să legăm nici capitala de Occident. Avem vreo 800 de kilometri de autostradă. E adevărat, în 15 ani de la aderarea la UE am construit de vreo cinci ori mai mulți decât comuniștii în 40 de ani, dar încă e puțin. Polonezii și ungurii au dublu față de noi.

Cât despre emigrare, dincolo de ieșirea din sărăcie și o schimbare fundamentală în materie de mentalități, acasă au rămas numeroase drame familiale. În plus, am resimțit puternic în ultimii ani efectele negative ale migrației creierelor și deficitului de forță de muncă.

Dar poate principala problemă o reprezintă dezvoltarea inegală. Bucureștiul a depășit cu mult media europeană, dar în rest, nicio altă regiune nu a atins-o măcar. Regiuni mai sărace, precum Nord-Est, nici măcar azi n-au ajuns la nivelul general al României din 2007, anul aderării.

Cu alte cuvinte, nu toți românii au simțit la fel efectele apartenenței la Uniunea Europeană. Unii, aproape deloc. Ceea ce dă naștere la nemulțumiri, chiar frustrări și dă apă la moară populiștilor și celor care încearcă să divizeze societatea.

Toate acestea s-au întâmplat din cauza unei administrații și conduceri politice slabe, incompetente și adesea corupte. Aceasta este una dintre marile probleme nerezolvate ale României.

Și trebuie să vedem că, după 15 ani, nu suntem integrați pe deplin – nu suntem în Spațiul Schengen și nici în zona euro.

În sfârșit, să spunem că partea bună a poveștii este că nu am alunecat spre un regim iliberal, după moda din regiune - deși la un moment dat păream foarte aproape. Dar nici nu ne-am remarcat printr-o inițiativă deosebită la nivel european. Am rămas niște consumatori cuminți ai fondurilor și oportunităților, atâtea câte au fost.

Președinția noastră la Consiliul Uniunii a fost una corectă din punct de vedere tehnic, summitul de la Sibiu a oferit o frumoasă imagine a României europene, dar cam atât.

Poate că în următorii 15 ani, mai multă inițiativă și mai multă imaginație nu ne-ar strica, precizează Ovidiu Nahoi în cadrul rubricii „Eurocronica” de la RFI România.

Agenția BucPress – www.bucpress.eu

Alte știri BucPress
Distribuie:
Vizualizări: 596


radio
Ascultă-ne Live
Descarca lista Winamp, iTunes Descarca lista Windows Media Player Descarca lista Real Player Descarca lista QuickTime Descarca lista web proxy Descarca lista tunein
Descarca lista Appstore Descarca lista Google Play
unnamed
Pentru dedicații:
e-mail: radio.cernauti@gmail.com

BucPress pe Facebook
Parteneri BucPress
Parteneri Media BucPress
AGERPRES • Actualizează lumea
Proiect realizat cu sprijinul:
Departmamentul pentru Romanii de pretutindeni Centrul media bucpress
Proiect finanțat de Secretariatul General al Guvernului – Departamentul pentru Românii de pretutindeni. Conținutul acestui site nu reprezintă poziția oficială a SGG–DRP.
© 2022 BucPress - Toate drepturile rezervate

Live Radio Cernăuți