Povestea unui profesor ucrainean devenit soldat: „La Bahmut este un adevărat iad. Vezi câte 60 de drone pe kilometru pătrat”

Serghei  este implicat în recunoaștere aeriană în cadrul Brigăzii 128 separate de asalt montan. Înainte de invazia la scară largă a Rusiei, bărbatul a lucrat ca profesor de istorie în regiunea Hmelnițki. La 24 februarie, el s-a înrolat voluntar și acum apără Ucraina în cadrul  Brigăzii 128.

El spune că nu a avut nicio experiență militară înainte de război. Bărbatul a lucrat ca profesor de istorie la un colegiu din regiunea Hmelnițki, scria  o disertație. După invazia Rusiei în Ucraina, s-a înrolat voluntar în armată. Acum servește ca ofițer de recunoaștere aeriană în Brigada 128 și are indicativul de apel “Istoric”.

„Unitatea noastră a luptat în mai multe regiuni, dar cea mai dificilă luptă a fost la Bahmut. Am ținut apărare pe malul estic al râului și am petrecut 20 de zile într-o zonă de foc. Bombardări constante de artilerie, mortiere, tancuri, schimbare constantă a pozițiilor. La o zi sau două de la punctul în care lucrezi, nu mai este spațiu de locuit. Băieții s-au întărit pozițiile  în case private și, pentru a supraviețui bombardării, au săpat șanțuri chiar în camere, demontând  podeaua,  o groază, un adevărat iad”, spune Serghei.

„În Bahmut, există o concentrație mare de diverse unități – atât ale noastre, cât și unități inamice – și fiecare dintre ele are un pistol anti-dronă, dispozitive EW. Lansezi o dronă și vezi că mai multe zboară sub ea, nu se știe a cui. Funcționau 50-60 de drone pe kilometru pătrat. În astfel de condiții era necesar să se apropie cât mai mult de pozițiile rusești și să lanseze drona la mică distanță”, a mai spus militarul.

În primele două zile, el a pierdut două drone din cauza dificultăților muncii sale. Spune: „M-am obișnuit repede și am început să lucrez eficient. Am detectat cu drona un lunetist inamic care lucra pe pozițiile noastre vecine, calculând RPG și LNG”.

Într-o zi, Serghei și partenerul său, Andrei, și-au schimbat locația și s-au mutat într-o altă clădire. Își amintește: “Am urcat la etajul al doilea, ne-am pregătit să lansăm drona, iar în acel moment rușii au lovit casa din Grad-uri. Partenerul meu stătea lângă fereastră cu telecomanda, iar eu eram în mijlocul camerei. Am avut noroc că înainte blocasem ușa de la intrare cu o saltea (casa era avariată). Unda exploziei a aruncat patul, care m-a acoperit. Tavanul s-a prăbușit, iar eu am căzut la parter cu pat cu tot”.

“Acel pat mi-a salvat viața, a rezistat la fragmentele de zid și la cărămizile sparte. Am auzit blocuri de beton căzând pe pat chiar deasupra capului meu. Când am căzut, m-am lovit doar rău la călcâi. Am ieșit de sub pat în patru labe și am auzit țipetele lui Andrei – tavanul îl prinsese în capcană: capul și brațele lui erau afară, iar picioarele și o parte din corp erau sub dărâmături”, povestește soldatul.

“Apoi s-a dovedit că partenerul meu avea coastele, picioarele și bazinul fracturate. Am început să curăț molozul cu mâinile goale, i-am tăiat geaca încercând să-l scot. Am încercat să susțin tavanul cu o bucată de țeavă, dar în zadar. M-am grăbit la ai noștri după ajutor. Mai mulți soldați au venit în fugă de acolo și împreună am încercat să-l eliberăm pe Andrei. Începuse deja să se învinețească  și să-și piardă cunoștința”, își amintește cercetașul aerian.

Apoi, militarii au folosit o mașină pentru a ridica tavanul. “L-au eliberat pe Andrei și l-au transportat pe o targă până la râu. Dar traversarea era bombardată în mod constant, iar noi trebuia să-l cărăm pe Andrei cu grijă, cea mai mică mișcare îi provoca dureri îngrozitoare. Am ținut în permanență mâna partenerului meu și vorbeam cu el, încercând să îl mențin conștient”, își amintește Sergei.  Acum, bărbatul se află la  tratament.

Urmăriți-ne pe Telegram – t.me/bucpress