Președintele ucrainean Volodimir Zelenski se confruntă cu o dilemă strategică majoră privind modul de validare a unui eventual acord de pace cu Rusia, după ce ideea unui armistițiu temporar pe durata organizării unui referendum a fost respinsă atât de Vladimir Putin, cât și de Donald Trump, potrivit unei analize semnate de jurnalistul și comentatorul politic Iurii Vișnevski, publicată de DSNews.ua și citată de Agenția BucPress din Cernăuți.
Analiza pornește de la așa-numitele „negocieri de tip navetă” purtate de Donald Trump cu Volodimir Zelenski, în cadrul unei întâlniri desfășurate la Mar-a-Lago, și cu Vladimir Putin, prin convorbire telefonică. Principalul rezultat concret al acestor contacte este respingerea variantei unui armistițiu pe perioada organizării unui referendum privind acordul de pace. Trump a explicat public că Putin nu dorește să oprească focul pentru a-l relua ulterior, sugerând însă că „va fi găsită o soluție”.
Potrivit autorului, această decizie a spulberat speranțele inițiale ale administrației de la Kiev, care vedea în armistițiu o dublă soluție: stabilizarea frontului și transferarea responsabilității politice pentru alegerea dintre război și pace către populație. În lipsa acestui scenariu, Zelenski rămâne prins între două opțiuni dificile: o „pace rapidă” cu costuri teritoriale majore sau continuarea războiului.
Scenariul păcii rapide presupune semnarea unui tratat de pace între Zelenski și Putin, cu medierea lui Trump, care ar include retragerea forțelor ucrainene din partea controlată de Kiev a regiunii Donețk. Autorul subliniază că, deși documentul ar conține probabil mai multe clauze sensibile, această concesie teritorială ar fi percepută drept cea mai dureroasă de către societatea ucraineană și de către militarii care au apărat aceste poziții cu pierderi semnificative.
Un asemenea acord ar trebui ratificat de Rada Supremă sau aprobat prin referendum. Atât Trump, cât și Zelenski au indicat public că doar aceste două variante sunt posibile, fiind exclusă formula unui simplu acord de armistițiu militar, care ar fi confirmate doar prin semnătura comandanților militari.
Alternativa este continuarea războiului, cu mai multe scenarii posibile. Referendumul ar putea amâna decizia finală cu cel puțin 60 de zile, perioadă în care luptele ar continua, iar responsabilitatea politică ar fi transferată către electorat. Un alt scenariu este respingerea acordului de pace la referendum, ceea ce ar duce automat la prelungirea conflictului. A treia variantă presupune continuarea războiului fără organizarea vreunui referendum.
Analiza mai atrage atenția asupra riscurilor militare ale acestei perioade de tranziție. În intervalul dintre semnarea acordului și ratificarea sa, este posibilă o intensificare a luptelor, în special în regiunea Zaporojie, unde linia de demarcație ar urma să fie stabilită în funcție de pozițiile de pe teren la momentul intrării în vigoare a încetării focului. În acest context, Rusia ar putea încerca să își îmbunătățească poziția militară înainte de finalizarea procesului politic.
Pe plan politic, autorul subliniază că o pace rapidă ratificată de parlament ar concentra întreaga responsabilitate asupra lui Zelenski și a majorității sale, afectându-i serios șansele la un nou mandat prezidențial. În schimb, un referendum ar permite distribuirea responsabilității către populație și ar putea fi combinat cu organizarea alegerilor prezidențiale, chiar și în condiții de lege marțială, ceea ce ar crește șansele actualului președinte.
În final, analiza notează că legislația ucraineană ar putea impune, de fapt, atât ratificarea parlamentară, cât și organizarea unui referendum în cazul modificării teritoriului național, ceea ce ar transforma dilema „sau” într-o soluție de tip „și”. Această opțiune ar permite lui Zelenski să respecte cadrul constituțional, dar ar prelungi inevitabil perioada de incertitudine politică și militară.
Marin Gherman
