Legea privind cetățenia multiplă adoptată de Parlamentul de la Kiev în iunie 2025 și intrată în vigoare la 16 ianuarie 2026 a fost prezentată frecvent, inclusiv în spațiul public, ca o reformă destinată în principal comunităților ucrainene din străinătate și străinilor care doresc să dobândească cetățenia ucraineană. Această interpretare este însă incompletă și, în unele puncte, înșelătoare.
Legea funcționează pe un principiu de reciprocitate: dacă cetățenii unui stat nu pot obține cetățenia ucraineană într-un regim simplificat, atunci nici cetățenii ucraineni nu pot dobândi, fără riscuri juridice, cetățenia acelui stat. Regula este valabilă pentru toți cetățenii Ucrainei, indiferent de etnie, inclusiv pentru etnicii români care doresc să obțină cetățenia României.
Această logică rezultă din citirea împreună a articolelor 10¹ și 18 ale legii. Articolul 10¹ stabilește lista statelor ai căror cetățeni pot dobândi cetățenia Ucrainei în procedură simplificată (lista poate fi extinsă de Guvern), iar articolul 18 prevede că doar în raport cu aceste state renunțarea la cetățenia ucraineană nu este obligatorie. În lipsa acestei reciprocități, dobândirea unei alte cetățenii de către un cetățean ucrainean intră în afara regimului de tolerare a dublei cetățenii prevăzut de lege.
Așadar, legea nu spune explicit „cine are voie” sau „cine nu are voie” să aibă dublă cetățenie, dar introduce un mecanism mult mai sofisticat: stabilește clar când statul ucrainean recunoaște existența unei alte cetățenii și când dobândirea acesteia poate deveni motiv de pierdere a cetățeniei ucrainene (art. 5-1 și art. 19) (Legea poate fi citită AICI)
Un element central al noii arhitecturi legislative este așa-numita „procedură simplificată”. Guvernul Ucrainei este cel care stabilește lista statelor ai căror cetățeni pot dobândi cetățenia ucraineană în acest regim, pe baza unor criterii politice: apartenența la Uniunea Europeană și poziționarea statului respectiv față de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei (art. 10¹). Prima listă aprobată de executiv cuprinde cinci state – Canada, Germania, Polonia, SUA și Cehia – adică exact țările unde se află cele mai numeroase comunități ucrainene din diaspora sau refugiați de război.
Acest fapt a alimentat ideea că legea ar fi dedicată diasporei și că nu i-ar afecta pe cetățenii ucraineni din interiorul țării. Totuși, textul legii arată contrariul. Regimul procedurii simplificate nu funcționează într-un singur sens. El este folosit și ca reper pentru evaluarea cetățenilor ucraineni care dobândesc cetățenia altui stat.
Cu alte cuvinte, lista Guvernului nu spune doar cine poate intra mai ușor în cetățenia Ucrainei, ci și care alte cetățenii sunt considerate compatibile cu păstrarea cetățeniei ucrainene (art. 5-1). Din acest punct de vedere, legea se aplică direct cetățenilor ucraineni. Ea prevede explicit că dobândirea voluntară, prin cerere, a cetățeniei unui stat care nu se află pe lista procedurii simplificate poate constitui temei pentru pierderea cetățeniei ucrainene (art. 19). Nu este vorba de o pierdere automată, dar este vorba de un risc juridic real, introdus pentru prima dată într-o formă clară.
Legea nu operează cu noțiuni de „etnie”, „minoritate” sau „origine națională”, ci exclusiv cu relații juridice între state și cu interesele de securitate ale Ucrainei. De altfel, prevederile privind cetățenia multiplă se aplică uniform tuturor cetățenilor ucraineni, indiferent de origine etnică (art. 5-1, art. 19).
În același timp, legea păstrează și extinde excepțiile clasice: copiii cu dublă cetățenie de la naștere, adopțiile, dobândirea automată a unei alte cetățenii prin căsătorie sau prin efect direct al unei legi străine nu sunt tratate ca „dobândire voluntară” și nu pot constitui temei pentru pierderea cetățeniei ucrainene (art. 5-1, punctele 1–4).
România și noua lege a cetățeniei din Ucraina: ce înseamnă, de fapt, neincluderea pe lista „procedurii simplificate”
În acest context, faptul că România nu se află pe lista Guvernului ucrainean înseamnă că dobândirea cetățeniei române prin cerere de către un cetățean ucrainean adult intră, din punct de vedere juridic, în categoria dobândirii voluntare a cetățeniei unui stat neincluse în procedura simplificată. Aceasta nu produce automat pierderea cetățeniei ucrainene, dar constituie un temei legal pentru declanșarea unei astfel de proceduri, care se finalizează doar printr-un act oficial al autorităților ucrainene.
În același timp, legea subliniază că renunțarea la cetățenia Ucrainei nu este obligatorie doar pentru cetățenii care dobândesc cetățenia unui stat aflat pe lista procedurii simplificate (art. 18). Această excepție nu se aplică în cazul României, tocmai din cauza neincluderii sale pe lista Guvernului.
Pe scurt, neincluderea României pe lista Cabinetului de Miniștri al Ucrainei nu interzice dobândirea cetățeniei române de către cetățeni ucraineni, dar face ca această dobândire, atunci când este voluntară, să fie tratată de legea ucraineană ca un posibil motiv de pierdere a cetățeniei Ucrainei, spre deosebire de situația statelor incluse în procedura simplificată.
Executivul de la Kiev a anunțat deja că lista este una inițială și urmează să fie extinsă. Până atunci însă, diferența dintre, de exemplu, Polonia (inclusă în listă) și România este una clară: un cetățean ucrainean care dobândește cetățenia poloneză intră într-un regim de tolerare a dublei cetățenii, în timp ce un cetățean ucrainean care obține cetățenia română rămâne în afara acestui cadru juridic, din cauza faptului că România nu se află, deocamdată, pe lista stabilită de Guvernul ucrainean.
Marin Gherman
