Război în Ucrina. Și totuși, viața merge înainte...

Război în Ucrina. Și totuși, viața merge înainte...

Au fugit de bombardamente, copiii evacuați s-au îmbolnăvit din cauza frigului în subsoluri... Sunt poveștile oamenilor refugiați din Kiev, Harkov și Irpeni, care au fost cazați într-un sat de munte din raionul Vijnyțea.

Marina Boroșenko a părăsit Harkovul cu doi copii gemeni. În noaptea de 24 februarie, când își hrănea fiul a auzit sunetul  sirenelor, după care a auzit mai multe explozii...  După primul bombardament au amenajat imediat subsolul casei particulare, au adus apă, un pat pentru copii,  jucării.

”Zece zile am stat împreună cu copiii la subsolul casei. Era foarte frig, îmi era mai mare frică de exploziile din jur.  Am urcat în bucătărie să pregătesc mâncarea și auzeam mereu bombardamentele peste oraș și am decis să facem ceva pentru a supraviețui în această atmosferă de coșmar”, își amintește mama celor doi copii.

Potrivit Marinei, în subsol era umed și întuneric, imposibil să plimbi copiii...  În cele din urmă, bombardamentele erau tot mai multe și mai multe, astfel încât au hotărât să se refugieze undeva departe-departe de furia agresorului rus.

Marina Boroșenko: ”Un avion de luptă rusesc a zburat deasupra casei noastre... Era atât de  înfricoșător să vezi fiara din cer ce seamănă moarte. I-am luat în brațe pe copilași și mă rugam Bunului Dumnezeu să-i apere de explozii, apoi am aflat că avionul agresorului a bombardat școala militară de tanchiști. De la o noapte la alta te obișnuești deja cu aceste bombardamente, explozii și împușcături... Inima bate mai tare și înțelegi că-n brațele tale sunt două inimioare nevinovate, doi îngerași... Și am fugit din ploaia  de gloanțe șie xplozii... ” 

Marina s-a refugiat împreună cu cei doi copii gemeni într-un sat de munte din regiunea Cernăuți, voluntarii au ajutat-o din prima zi, găsindu-i și o casă în care locuiește acum, precum și tot ce este necesar pentru doi copilași. Mobilier, alimente, prodise d eigienă.

Larisa Holmețka din Kiev s-a refugiat în orașul Cernăuți împreună cu fiul de 15 ani și mama în vârstă de 89 de ani.  Afrimă că după două nopți nedormite într-un adăpost anti-bombă au decis să se refugieze.

”Suntem foarte triști. Vrem să ne întoarcem al Kiev, sperăm că se va termina acest război teribil, ne dorim foarte mult să mergem acasă. Urmăresc ce se întâmplă în Ucraina, citesc știri în telefon: și noaptea, și dimineața, și seara...”, spune Larisa.

Vadim Zavada s-a refugiat din orășelul Irpeni, bombardat de ruși. În primele zile ale râzboiului, autoritățile orășelului au organizat transportarea oamenilor de la o biserică până la un pod distrus, iar de acolo, cu autobuze au ajuns la gara din Kiev, apoi cu trenul până la Cernăuți...

”Trebuia să părăsim casele noastre, orașul... Era groaznic, explozii și împușcături... Ne-am refugiat pe 5 martie, iar a doua zi am aflat că din cauza bombardamentelor au fost omorâte opt persoane. Din păcate, nu există nicio legătură cu Irpeni...”, afirmă Vadim Zavada.

Vom reaminti, în regiunea  Cernăuți și-au găsit adăpost din alte orașe ale țării peste 45 mii de persoane, dintre care 14 mii de copii, potrivit Administrației militare regionale.