Munții Carpați sunt scena unei confruntări intense între viziunea dezvoltării energiei verzi și imperativul protejării naturii. Un proiect ambițios de construire a unui parc eolian cu 30 de turbine pe platoul Runa a stârnit îngrijorări profunde în rândul ecologiștilor, care avertizează asupra unor efecte ireversibile asupra ecosistemului montan.
Proiectul, deși promovat ca o investiție crucială în energia verde, a fost pus pe pauză de Ministerul ucrainean al Mediului, care a suspendat temporar evaluarea de impact asupra mediului. Această decizie vine în urma unui proces inițiat de organizația internațională Ecologia – Drept – Omul, care contestă vehement acordul autorităților locale pentru construcția într-o zonă de importanță ecologică majoră.
Oksana Stankevici-Volosianciuk, biolog și expertă în protecția mediului, trage un semnal de alarmă, comparând intervențiile necesare pentru instalarea turbinelor cu „ararea stepei”. Potrivit acesteia, construcția implică rețele extinse de drumuri, excavări adânci și defrișări masive, care ar distruge ecosisteme rare și ar transforma radical relieful.
Platoul Runa nu este o zonă oarecare. Face parte din rețeaua ecologică europeană „Emerald” și adăpostește numeroase specii rare, incluse în Cartea Roșie a Ucrainei. Experta subliniază că distrugerea vegetației și a solului ar duce la alunecări de teren și la pierderea capacității solului de a reține apa. „Zona va fi acoperită de betoane impermeabile, iar apele se vor scurge necontrolat în văi, crescând riscul de inundații și modificând regimul hidrologic”, a declarat Stankevici-Volosianciuk.
Paradoxul „energiei verzi” care distruge natura
Biologul critică vehement ideea de „energie verde” care sacrifică mediul în numele producției. Stankevici-Volosianciuk reamintește că obiectivele Pactului Verde European includ nu doar tranziția energetică, ci și extinderea ariilor naturale protejate. Distrugerea pădurilor și a pajiștilor alpine ar sabota tocmai aceste principii.
„Fără ecosisteme naturale intacte, nu avem absorbție eficientă de carbon. Nu putem compensa emisii prin simpla schimbare a sursei de energie, dacă în același timp eliminăm pădurile și turbăriile care stochează CO₂”, a explicat ea.
Potrivit specialistei, parcurile eoliene ar trebui amplasate pe terenuri deja urbanizate sau în apropierea infrastructurii existente, citând ca exemplu pozitiv centrala eoliană din zona Nijnie Voroța. În contrast, platoul Runa este o zonă montană de mare altitudine, esențială pentru coridorul de migrație al păsărilor și cu păduri virgine ce adăpostesc lilieci protejați. Replantarea vegetației în aceste condiții climatice aspre este aproape imposibilă.
Proiectul este motivat de interese economice clare, în special posibilitatea exportului de hidrogen verde către statele membre UE, având în vedere proximitatea graniței. Totuși, Stankevici-Volosianciuk avertizează că beneficiile vor fi în principal pentru investitori, în timp ce Ucraina riscă să piardă teritorii montane de o valoare inestimabilă, protejate prin angajamente internaționale.
Controale, proteste și acțiuni în justiție
Pe fondul acestei controverse, autoritățile au anunțat controale ecologice neanunțate, iar proiectul se confruntă și cu proteste publice. Mai mult, compania dezvoltatoare a parcului eolian a inițiat un proces împotriva unei jurnaliste de investigație, cerând daune pentru presupusa afectare a reputației.
Cazul platoului Runa ridică o întrebare fundamentală: Cât de departe putem merge în numele „energiei verzi” dacă aceasta implică distrugerea ireversibilă a ecosistemelor naturale? Protejarea mediului și tranziția energetică sunt ambele vitale, dar găsirea unui echilibru este esențială pentru un viitor durabil.
Elvira Chilaru
