În acest an jubiliar, tradiționalul Simpozion de la Pitești a ajuns la cea de-a XXV-a ediție. Așadar, mergem odată cu anii. Eu personal am fost pentru a cincea oară la acest important eveniment, deși trist prin semnificația lui.
Am ajuns aici, cu câțiva ani în urmă, grație regretatului savant bucovinean, consăteanului nostru, Ilie Popescu. Anul acesta am fost prezente trei reprezentante din Nordul Bucovinei: secretara Societății regionale Golgota, dna Elena Clioț, lucrătoare în domeniul culturii, bibliotecara și poeta, activista Rodica Zegrea și subsemnata.
Simpozionul Internațional Pitești 2025, despre „Experimentul Pitești – reeducarea prin tortură”, este organizat anual de Fundația Culturală Memoria, împreună cu alte fundații și asociații, printre care și Centrul de Cercetări Istorice din Cernăuți, Ucraina.
Debutul acestei importante manifestări a avut loc în Sala Filarmonicii din Pitești. Deschiderea a fost făcută de președintele Fundației, dl Ilie Popa, profesor universitar, dr. inginer – un om cu suflet mare și cu o energie de invidiat. Domnia sa a prezentat, foarte pe scurt, volumul ce apare anual, cu peste 600 de pagini, în care sunt expuse comunicările, dar și fotografii, documente, cifre… toate legate de evenimentele și amintirile dureroase ale teroarei comuniste.
Au urmat primele mesaje, expuneri și lansări de carte. Un mesaj de salut și susținere a transmis, prin rețelele de socializare, dl prof. univ. dr. Emil Constantinescu, fost Președinte al României. Emoționant și tulburător a fost mesajul dlui Sergiu Rizescu, fost deținut politic, care a făcut închisoare chiar la Pitești. La cei 93 de ani ai săi, este plin de viață și de speranță, în ciuda tuturor vitregiilor soartei.
Mesaje de salut au venit și din Montreal (Canada), Freiburg (Germania), Basarabia și Ucraina, din Nordul Bucovinei. Au fost prezenți și reprezentanți ai primăriei orașului Pitești.
A urmat vizita la Memorialul Închisoarea Pitești, slujba de pomenire a martirilor neamului și o scurtă slujbă la grupul monumental situat în vecinătatea închisorii.
În a doua parte a zilei, la Muzeul Județean Argeș, au fost prezentate primele lucrări în cadrul secțiunii comune. Printre comunicările prezentate de participanți – atât despre teroarea din România, cât și despre Gulagul stalinist expus de reprezentanții din Basarabia – am susținut și eu comunicarea „Mari români nord-bucovineni – Motreștii”. Materialul integral este publicat, însoțit de fotografii, în volumul din anul curent.
În ziua următoare au avut loc două secțiuni paralele, moderate de profesori, doctori în științe, foști deținuți. Prima secțiune a avut genericul „Experimentul Pitești, alte metode de opresiune și rezistență anticomunistă”, iar a doua – „Forme și aspecte de represiune din perioada dictaturilor comuniste”.
Fiecare comunicare a fost bine pregătită, expusă cu multă emoție, retrăiri și argumente. S-a vorbit despre elevi, studenți, profesori, preoți, ingineri, aviatori, medici, dar și despre partizani și oameni simpli care s-au încadrat în lupta pentru o altfel de viață și care au avut de suferit, ei sau familiile lor, în acele vremuri. De un interes aparte au fost relatările martorilor oculari: oameni care au trecut prin închisorile comuniste sau ai căror părinți au avut de suferit.
La masa rotundă au fost prezentate cărțile apărute recent, s-a elaborat rezoluția și a avut loc închiderea oficială a simpozionului.
Duminică, ca de obicei, a avut loc o excursie de documentare. Anul acesta am vizitat Mănăstirea Govora din județul Argeș, fosta închisoare de la Ocnele Mari – acum transformată într-un lac cu apă sărată – și Salina Ocnele Mari. Impresii de neuitat!
În scurtele pauze și la mese am cunoscut mai multe personalități, ne-am revăzut cu alții din anii trecuți și am făcut schimb de cărți. În mod special m-a impresionat entuziasmul și energia doamnei profesor universitar și jurnaliste Anastasia Dumitru, care, pe lângă două comunicări interesante, mi-a făcut și o surpriză: a publicat mai multe materiale de-ale mele pe diferite teme în revista sa „Inter Artes – literatură, artă, cultură”. A publicat și articolul meu despre lucrările simpozionului de anul trecut, precum și în revista pentru copii „Copii – mesageri ai păcii”, cu poze de la activitățile elevilor noștri. Mi-a dăruit și cartea sa „Dealul morilor”. La rândul meu i-am oferit câteva numere din revistele noastre „Prichindeii” și „Recreația Mare”, precum și două dintre cărțile mele.
O altă surpriză a fost apariția, de scurtă durată, a doamnei Mariana – numită de toți „Doamna Busuioc” – care, îmbrăcată în frumoase haine naționale, ne-a dăruit sticluțe cu busuioc parfumat, pe care le păstrăm ca pe o amintire prețioasă.
Dl Horațiu Măndășescu din București ne-a oferit revistele la care colaborează, „Independența română, independența prin cultură”, unde am deja câteva publicații despre evenimentele culturale din ținut.
Cărți și reviste am primit și de la alte persoane, cărora le mulțumesc frumos.
Sincere mulțumiri aduc neostenitului dl Ilie Popa, pentru tot efortul depus la organizarea și desfășurarea acestui prestigios simpozion. Când i-am dăruit ziarul „Gazeta de Herța” din anul trecut, despre același simpozion, mi-a spus să păstrez și să fac o colecție a acestor ziare, știind că în fiecare an scriu și public, inclusiv online, despre eveniment. Îi dorim sănătate, putere de muncă și energie, ca mulți ani la rând să organizeze asemenea manifestări de valoare. Alături de domnia sa se află și harnica, priceputa sa soție, dna Rodica Popa, care îl sprijină în toate activitățile.
Mulțumiri aducem și noi, doamnele din Nordul Bucovinei, domnilor Horațiu Măndășescu și dr. Corneliu Zanea, ambii din București, care ne-au ajutat cu mijloacele de transport la plecare și sosire. Nu-l vom uita nici pe prietenul nostru de mulți ani, dl Laurențiu Dragomir, directorul Asociației Protecția Patrimoniului din București, care tocmai sosise de la Cernăuți, unde se ocupă de reamenajarea monumentelor și mormintelor marilor înaintași din cimitirul orașului.
O surpriză plăcută ne-a oferit și copământeanul nostru, artistul și interpretul de folclor Grigore Gherman, stabilit acum la București. Ne-am întâlnit scurt la Gara de Nord, unde am intrat în posesia albumului său recent apărut, am discutat, i-am dăruit câteva cărți, ne-am fotografiat și am servit împreună o cafea. Îi dorim mult succes în frumoasa sa carieră artistică.
…Simpozionul jubiliar de la Pitești s-a încheiat. Ne-am întors fiecare la casele noastre, la grijile cotidiene, la viața obișnuită. Deși cu o tematică dureroasă și emoționantă, am aflat multe lucruri noi, interesante și necesare. Asemenea pagini din istoria unui neam, a unui popor, a unei națiuni merită să nu fie uitate.
Sperăm că se va încheia războiul, vom avea parte de zile mai bune, noi, cei din Ucraina, și vom trăi cu o altă dispoziție. Până atunci, trăim cu speranța. Doamne ajută!
Eleonora Schipor, profesoară, scriitoare,
Vicepreședintă a Societății regionale Golgota
