Soții Mîkola și Natalia Koroli au fost militari și locuiau în regiunea Donețk. În primele zile ale invaziei pe scară largă, când Mariupolul a fost încercuit de trupele ruse, aceștea s-au aflat în epicentrul captivității. După o lună, femeilor li s-a permis să părăsească orașul. Împreună cu familia, Natalia a ajuns în regiunea Cernăuți, soțul și fratele, au rămas să apere orașul Mariupool. În 2023 a decedat fratele, iar soțul – prizonier la ruși, informează audiovizualul public SUSPILNE din regiunea Cernăuți.
”Nu știu dacă voi supraviețui această noapte. Să nu mă aștepți, pentru că s-ar putea să nu mă mai întorc, iar tu ești tânără și trebuie să trăiești mai departe…” Acesta a fost ultimul mesaj al grănicerului Mîkola Koroli, cu indicativul „Nicolas”, trimis soției sale, chiar înainte de a cădea prizonier. În noaptea de 11 spre 12 aprilie 2022, combinatul metalurgic „Illici” din Mariupol a fost complet încercuit. Situația devenea tot mai disperată, iar șansele de ieșire se reduceau cu fiecare zi.
„NICOLAS”, militar eliberat din captivitatea rusă: ”Ca să rupi încercuirea, trebuia să parcurgi peste 100 de kilometri. Spuneau că e imposibil să ajungă la noi – ar fi trebuit să sacrifice mii de oameni. Și pentru a salva câteva mii, ar fi murit dublu, foarte mulți… de 2 ori mai mult”
Până atunci, sergentul serviciului de grăniceri se ocupa de logistică, transportând arme, hrană, apă și medicamente camarazilor săi. În drum, spre oraș, a fost martorul unor scene teribile…
„NICOLAS”: ”Într-o zi, am trecut pe lângă piața centrală. O mașină stătea acolo, lovită direct… Înăuntru – o familie întreagă: tatăl, mama, doi copii și câteva valize mici. Toți erau morți…”
După o lună de asediu, comandanții au ordonat ca femeile să părăsească orașul. Printre ele – Natalia. Ea nu a plecat imediat, încercând să ajungă la „Azovstal”, unde se afla Mîkola. Când situația a devenit critică, s-a evacuat împreună cu familia. A dispărut legătura cu fratele și soțul…
Natalia Koroli, soția militarului: ”În orașul Mariupol domnea haosul, oamenii erau șocați…”
Drumul spre regiunea Cernăuți a durat câteva zile. Au trecut prin 35 de posturi de control ale autoproclamatei republici „DNR” și kadîroviști. Oamenii erau dezbrăcați și controlați, pentru a li se verifica trupurile de tatuaje.
Natalia Koroli, soția militarului: ”Mașinile erau arhipline, oamenii cădeau pe drum. La început, trupurile erau acoperite, dar apoi rămâneau întinse acolo, ca iarba pe marginea drumului…”
În mai 2022, apărătorii din Mariupol au primit ordin să se predea. Rănit, Mîkola Koroli a fost dus la Olenivka, unde a fost bătut crunt…
„NICOLAS”: ”Loveau cu pumnii și picioarele până la leșin… Cădeai – te ridicau și te loveau din nou. Unii mureau pe loc. Reveneam în simțiri și știam că trebuie să rezist…”
A urmat captivitatea în colonia nr.36 din așa-numita „LNR”, unde a rămas 40 de luni. A lucrat ca tâmplar, confecționând cârje pentru prizonierii răniți, în schimbul hranei și apei.
„NICOLAS”: ”Primeam o conservă mică pentru patru oameni, o jumătate de cană de ceai și puțină pâine. Apă nu aveam. Când ploua, scurgeam picăturile printr-o cârpă pusă la fereastră și beam câte puțin…”
Soția Natalia a primit confirmarea oficială a captivității soțului ei abia după un an. Pe 23 august 2025, Mîkola a fost eliberat în cadrul unui schimb de prizonieri. Potrivit acestuia, nu a primit niciodată scrisori, nu știa dacă membrii familiei sale mai sunmt încă în viață… În prezent, fiul servește în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei.
sursă foto: Suspilne Cernăuți
BucPress
