Revista „Mesager bucovinean” apare în 2025 cu un număr special, dedicat temei „Românii ortodocși din Ucraina și politicile ecleziastice ale statului”, una dintre cele mai sensibile și mai puțin vizibile dimensiuni ale situației comunităților românești. Publicația își asumă rolul de platformă de analiză culturală, istorică și civică pentru bucovinenii de pretutindeni, propunând o lectură aprofundată a raportului dintre stat, biserică și identitate.
Numărul este deschis de editorialul „Strigat-am către tine, Doamne!”, semnat de redactorul-șef Ștefan Hostiuc, care analizează implicarea politicului ucrainean în reorganizarea vieții bisericești și efectele acesteia asupra comunităților ortodoxe. Textul pleacă de la acordarea Tomosului de autocefalie și descrie modul în care mizele electorale și geopolitice au influențat decizii cu impact direct asupra credincioșilor, în special asupra minorităților naționale.
Unul dintre textele centrale este studiul ui Eugen Patraș, „Biserica românească – ultima redută în fața înstrăinării”, care oferă o analiză istorică detaliată a situației bisericilor românești din Ucraina. Autorul pornește de la poziția oficială a Patriarhiei Române din 9 aprilie 1992, subliniind că „Patriarhia Română nu a cedat către Patriarhia Rusă nicio biserică, nu a negociat cu ea vreun fel de transfer de biserici rămase fără voia lor pe teritoriul ocupat de sovietici”. În această cheie, Patraș argumentează că legătura canonică a bisericilor românești cu Biserica Mamă nu a fost niciodată ruptă de drept, ci doar suspendată de contextul geopolitic.
Textul acordă un spațiu amplu precedentului Mitropoliei Basarabiei, prezentat ca model relevant pentru situația actuală a românilor din Ucraina, și insistă asupra rolului bisericii ca spațiu de conservare a limbii române.
Revista documentează pe larg tensiunile recente din regiunea Cernăuți, inclusiv tentativele de reînregistrare forțată a parohiilor, presiunile administrative și cazurile concrete de pierdere a dreptului de folosință asupra terenurilor sau lăcașurilor de cult. Sunt descrise episoade precum închiderea Capelei Mitropoliților Bucovinei, preluările contestate ale unor biserici din Cernăuți și Storojineț sau tentativa de preluare a Catedralei Ortodoxe din Cernăuți, toate prezentate ca simptome ale unui conflict ecleziastic politizat.
„Libertatea religioasă nu este un privilegiu acordat de stat, ci o probă de civilizație. A priva comunitatea românească din Ucraina de propria biserică înseamnă a-i refuza mijlocul prin care își păstrează identitatea. Europa nu poate pretinde că apără valorile fundamentale dacă acceptă, la frontiera sa răsăriteană, unde viețuiesc de secole comunități românești, restrângerea libertății de credință. La fel, Ucraina nu poate cere dreptate pentru sine în timp ce o refuză altora. Recunoașterea BOR UA înseamnă recunoașterea dreptului unei comunități de a fi ea însăși: creștină, românească și loială statului în care trăiește. Este un gest de normalitate, nu o concesie excepțională”, scrie Eugen Patraș.
Dimensiunea juridică este abordată în articolul Adrianei Anca Boghiu, „Libertatea religioasă a românilor ortodocși din Ucraina. Între drept, conștiință și rânduială canonică”, care analizează legislația ucraineană recentă și compatibilitatea acesteia cu standardele europene privind libertatea de religie. În aceeași logică se înscrie și studiul lui Dumitru Mazilu despre Asociația Bisericii Ortodoxe a Românilor din Ucraina și limitele intervenției autorităților în viața confesională.
O perspectivă geopolitică este propusă de Dorin Popescu în articolul „Pe frontul confesional de (v)est – nimic nou. În așteptarea unui Petru al Bisericii ortodoxe românești în Ucraina”, unde autorul observă că frontul confesional reproduce, cu mijloace aparent spirituale, aceleași logici de dominare, excludere și loializare forțată care definesc conflictele politice din Estul Europei. Popescu avertizează că transformarea bisericii într-un instrument al statului riscă să lase comunitățile românești fără protecție instituțională reală și subliniază că „așteptarea unui «Petru» nu este doar una simbolică, ci exprimă nevoia unei autorități morale capabile să apere comunitatea de presiuni externe”.
Dosarul este completat de contribuții cu valoare memorială și culturală, precum studiul istoricului Constantin Ungureanu despre masacrele de la Lunca și Fântâna Albă, articole despre evenimente culturale și prezentări editoriale dedicate istoriei bisericii românești din nordul Bucovinei. Toate acestea construiesc un tablou coerent al unei comunități aflate sub presiune, dar care continuă să-și caute reperele de continuitate.
Prin densitatea informației, rigoarea argumentării și diversitatea autorilor, numărul special al revistei „Mesager bucovinean” se impune ca un document de referință pentru înțelegerea situației românilor ortodocși din Ucraina, oferind cititorilor BucPress nu doar o sinteză a faptelor, ci și un cadru solid de interpretare istorică, juridică și identitară.
Citiți revista AICI
BucPress
