Cinci militari ai Gărzii Naționale a Ucrainei, originari din Cernăuți, au apărat timp de 173 de zile poziții de luptă pe direcția Pokrovsk, aflându-se în încercuire totală. În acest interval, au respins atacurile repetate ale trupelor ruse, au provocat pierderi estimate la echivalentul a două companii de militari inamici și, în cele din urmă, au reușit să iasă din încercuire, informează Unitatea militară 3113 a Gărzii Naționale a Ucrainei pe pagina de Facebook, citată de C4.
Pe parcursul primăverii, verii și toamnei, cei cinci militari au menținut poziții avansate în apropierea orașului Pokrovsk, într-un sector caracterizat de confruntări intense și continue. Asalturile frecvente ale infanteriei ruse, atacurile cu tancuri, transportoare blindate, motociclete și drone, schimburile zilnice de focuri, precum și lipsa unei logistici stabile au devenit parte a realității lor cotidiene. Sunt militari ai Regimentului 24, care poartă numele hatmanului Petro Sahaidacnîi. Cunoscuți după indicativele de luptă Sarmat, Kot, Prihod, Dok și Krab, aceștia au acționat în coordonare cu alți camarazi, în condiții de încercuire completă. Pe lângă menținerea pozițiilor, au transmis constant informații de recunoaștere și au provocat pierderi semnificative forțelor inamice.
Potrivit datelor comunicate de unitatea militară, în perioada apărării au fost eliminați aproximativ 200 de militari ruși.
În momentele în care sprijinul artileriei și al dronelor proprii nu a mai putut ajunge eficient la poziții, militarii au continuat să își îndeplinească misiunea prin forțe proprii.
Deplasarea era permanent amenințată de dronele inamicului, iar aprovizionarea cu apă și hrană se realiza exclusiv prin lansări aeriene cu ajutorul dronelor. În aceste condiții, rezervele au fost strict raționalizate: fiecărui militar îi reveneau zilnic până la 50 de grame de apă, iar alimentele erau împărțite în porții minime.
În viața civilă, cei cinci aveau profesii diferite — profesor, constructor, mecanic auto și paramedic — însă pe front au acționat ca o echipă omogenă și disciplinată. Dispuneau de armament individual, o mitralieră și un lansator de grenade portabil. Misiunea principală a fost supravegherea mișcărilor inamicului și menținerea pozițiilor fără a-și deconspira fortificațiile.
După ce una dintre poziții a fost identificată de trupele ruse, aceasta a fost supusă unui bombardament intens, care a durat întreaga zi. Seara, o nouă tentativă de asalt a fost respinsă cu sprijinul dronelor ucrainene.
Ulterior, militarii au schimbat poziția, retrăgându-se sub acoperirea ceții într-un subsol abandonat dintr-o localitate din apropiere, unde au rămas pentru o perioadă îndelungată. În anumite situații, pentru a evita identificarea, au recurs la măsuri suplimentare de camuflare, simulând apartenența la trupele ruse.
În pofida epuizării fizice, a rănilor suferite și a deficitului sever de provizii, militarii au continuat să reziste, așteptând un moment favorabil pentru retragere. Odată cu reducerea activității dronelor inamice, determinată de condițiile meteorologice, au inițiat ieșirea din încercuire. Retragerea a durat câteva zile, pe jos, inclusiv prin zone deschise, expuse riscurilor. În timpul retragerii, grupul a fost prins într-o ambuscadă, dar a respins atacul și a ajuns la ai săi.
Pentru curajul personal, rezistența demonstrată și îndeplinirea exemplară a misiunilor de luptă, cei cinci militari au fost decorați cu medalia „Pentru apărarea Ucrainei”. După tratament și reabilitare, aceștia și-au reluat activitatea în cadrul Gărzii Naționale a Ucrainei.
Leonid Parpaut
