În satul Hlinița, regiunea Cernăuți, liniștea are o greutate aparte. Aici, printre case modeste și drumuri cunoscute din copilărie, o familie trăiește de peste trei ani între speranță și tăcere — tăcerea lăsată în urmă de dispariția lui Serhii Ninciuk, militar ucrainean dat dispărut în decembrie 2022, în estul țării, informează audiovizualul public Suspilne Cernăuți.
Povestea lui Serghei începe cu un vis simplu: acela de a avea o casă… Încă din copilărie îi spunea mamei că, într-o zi, își va construi propria locuință, desenată după propriile gânduri, ridicată prin propria muncă.
Viața nu i-a fost ușoară. A renunțat devreme la studii pentru a munci și a-și ajuta familia. A învățat meserii grele — a fost sudor, constructor și a deprins, în același timp, răbdarea de a construi nu doar ziduri, ci și un viitor. Ani mai târziu, alături de soția sa, Natalia, visul a prins formă. Cei doi au lucrat împreună, seară de seară, transformând o casă mică într-un cămin. Fiecare perete, fiecare detaliu purta amprenta lor. Au reușit să se mute în casa mult visată. Serhii a locuit acolo doar două săptămâni…
Invazia la scară largă a schimbat cursul vieții lor. La început, Serhii a rămas în sat, alături de ceilalți bărbați, în cadrul apărării teritoriale. Apoi, când liniile frontului s-au mutat mai departe, a luat o decizie care avea să-i marcheze destinul. A plecat voluntar la război. Avea motive să rămână: trei copii, dintre care unul cu dizabilități, probleme de sănătate, o casă abia terminată. Dar pentru el, acestea nu au cântărit mai mult decât convingerea că trebuie să apere țara…
„Dacă nu merg eu, atunci cine?”, i-a spus soției. A fost încadrat în Brigada 63 mecanizată și a luptat în sud și în est, acolo unde războiul era cel mai aproape de oameni și de limitele lor. În decembrie 2022, Serhii și-a anunțat familia că pleacă spre zona Bahmut. Le-a spus să nu se îngrijoreze dacă nu va putea răspunde câteva zile. A fost ultima dată când au vorbit…
Pe 25 decembrie, Natalia spune că a simțit, fără explicație, că ceva s-a rupt. „Nu știu cum să explic. Dar am simțit exact momentul”, spune ea. Mai târziu, din fragmente de mărturii, a reușit să recompună ultimele clipe. Serhii se afla lângă camarazii săi, încercând să evacueze un rănit, când poziția a fost lovită de artilerie. Un coleg a spus că i-a simțit prezența aproape, că i-a auzit respirația. Apoi — nimic… De atunci, nu există răspunsuri. Zona în care a dispărut, în apropierea localității Opîtne, rămâne inaccesibilă, sub ocupație.
În centrul satului Hlinița, un banner cu fotografia lui Serhii stă alături de alte fotografii. Nu este doar un simbol — este un loc unde timpul se oprește zilnic pentru familia sa. Soția, mama și fiul său vin aici aproape în fiecare zi.
„Tată, te aștept. Știu că te vei întoarce”, spune băiatul, înainte de a pleca la școală. Pentru mamă, noaptea dispariției a rămas o rană deschisă. „L-am auzit strigând. Am ieșit afară, am căutat peste tot. Parcă era acolo… și apoi — liniște”, povestește ea.
Timp de peste trei ani, familia nu a încetat să caute. Au scris instituțiilor statului, au sunat la spitale, au apelat la organizații internaționale. Au mers chiar și la Vatican, unde au înmânat o scrisoare cardinalului Matteo Zuppi, în speranța că mesajul lor va ajunge mai departe.
„Facem tot ce putem. Nu ne oprim”, spune Natalia. Pentru ei, fiecare posibilitate rămâne deschisă, Serhii ar putea fi în viață, rănit sau fără memorie…
Casa construită împreună nu a rămas goală. Natalia continuă să locuiască acolo, să termine lucrările începute, să păstreze ordinea lucrurilor așa cum le-au lăsat împreună. Spune că Serhii îi apare des în vise — uneori liniștit, ca și cum ar fi încă acolo.
„L-am visat că aduce flori, că spune să pregătesc masa. Pentru mine, el există. Nu pot trăi altfel”, mărturisește ea. Sora lui Serhii și-a schimbat viața după dispariția lui. Astăzi lucrează cu familii ale persoanelor dispărute, împărtășind aceeași durere. „Nu există un moment în care devine mai ușor. Doar înveți să trăiești cu asta”, spune ea.
În satul Hlinița din regiunea Cernăuți există o casă care nu este niciodată pe deplin locuită. Are pereți ridicați cu grijă, încăperi gândite până la ultimul detaliu și o liniște care apasă. Este casa lui Serhii Ninciuk — omul care a visat-o, a construit-o și a trait în ea doar două săptămâni. De atunci, casa îl așteaptă…
Leonid Parpaut
