Moartea soldatului Ivan Matvienco, adus acasă și înmormântat cu onoruri militare în satul Frumușica Veche din regiunea Odesa, readuce în prim-plan drama comunităților românești din sudul Basarabiei istorice, afectate direct de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. „Din Frumușica Veche avem mulți bărbați plecați pe front. Avem tineri care mânuiesc drone, avem tineri care salvează vieți, stând la masa de operații până cad de oboseală. Avem instructori, conducători auto, tanchiști, infanteriști, pușcași”, relatează Zinaida Pinteac, reporter al agenției BucPress în regiunea Odesa.
Săptămâna trecută a fost o perioadă cu un puternic impact emoțional pentru satul Frumușica Veche (Starosillia), regiunea Odesa. A fost adus la baștină și îngropat cu onoruri militare soldatul Ivan Matvienco. Acesta dispăruse pe front încă în martie 2025, iar abia în luna iunie 2026 familia a fost anunțată că militarul a murit la 10 martie 2025, pe frontul din estul Ucrainei, în raionul Volnovaha, regiunea Donețk. A murit apărând țara în care s-a născut și în care și-a crescut copiii.
În comentariile la articolul publicat pe 27 iunie și după ceremonia de înmormântare din 28 iunie 2026, am primit mai multe mesaje în care se exprima nedumerirea: ce apără românii din regiunea Odesa pe frontul din estul Ucrainei?
Răspunsul meu este clar: își apără țara, își apără părinții, își apără copiii, își apără casa părintească. Multă lume nu poate înțelege cum se întâmplă că populația Ucrainei, indiferent de apartenența de neam, pleacă pe front pentru a-și apăra țara. Dacă cetățenii Ucrainei nu-și vor apăra țara, atunci papucul agresorului va trece peste toată Ucraina și va ajunge dincolo de hotare, invadând țările europene. Iar bărbații care au rămas la vatră vor fi trimiși pe front, dar de data aceasta în armata rusă. Multă lume nu poate înțelege că războiul este foarte crud și imprevizibil.
Voi veni cu un exemplu din familia soțului meu, Pinteac Ștefan, al cărui tată a luptat și în armata română, și în armata sovietică.
Pinteac Arsenie, cetățean român, originar din Frumușica Veche, județul Cetatea Albă, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost înrolat în armata română și a luptat împotriva rușilor. În 1943, din cauza haosului apărut pe front, basarabenii au fost trimiși acasă. În 1944, când armata sovietică a ajuns în Frumușica Veche, majoritatea tinerilor români au fost luați pe front. De data aceasta, au fost trimiși să lupte de partea URSS. A ajuns cu frontul până în Germania, unde a fost rănit și a suferit o contuzie puternică.
Cetățenii Ucrainei își apără țara. Dacă nu se opun, vor fi folosiți ca forță de luptă de către noii stăpâni. Multă lume nu înțelege că, odată cu ocuparea unui teritoriu de către o armată inamică, toți bărbații sunt mobilizați. Nu întreabă nimeni dacă vrei să lupți sau nu. Dacă nu-ți aperi țara, riști să-i aperi pe cei care te-au cotropit.
Din Frumușica Veche avem mulți bărbați plecați pe front. Avem tineri care mânuiesc drone, avem tineri care salvează vieți, stând la masa de operații până cad de oboseală. Avem instructori, conducători auto, tanchiști, infanteriști, pușcași. Din numărul mare de tineri mobilizați în armată, avem și militari dați dispăruți pe câmpul de luptă. De pe o pagină oficială am cules numele mai multor tineri din Frumușica Veche dați dispăruți pe front:
Juc Anatolii, fiul lui Alexei Juc, născut la 1 noiembrie 1970 – dispărut la 22 octombrie 2024;
Uncu Alexei, fiul lui Andrei Uncu, născut la 19 februarie 1974 – dispărut la 4 aprilie 2025;
Rusnac Ivan, fiul lui Ivan Rusnac, născut la 5 mai 1979 – dispărut la 12 aprilie 2025;
Punga Gheorghii, fiul lui Leonid Punga, născut la 31 ianuarie 1972 – dispărut la 11 iunie 2025;
Ceban Vladimir, fiul lui Pavel Ceban, născut la 9 octombrie 1979 – dispărut la 29 iulie 2025;
Drânga Ivan, fiul lui Leonid Drânga, născut la 24 august 1993 – dispărut la 15 februarie 2026;
Rusnac Ivan, fiul lui Boris Rusnac, născut la 14 iunie 1986 – dispărut la 12 aprilie 2026.
După cum vedem, șapte tineri din Frumușica Veche sunt dispăruți pe front.
Zilele trecute se discuta și despre dispariția încă unui militar, Rusnac Gheorghe. Din cele relatate de rudele apropiate, el a fost capturat de ruși.
Un singur sat și atâta durere și suferință: doi militari morți, aduși și îngropați la baștină, șapte militari dispăruți pe front, un militar aflat în captivitate la ruși. Câteva zeci de tineri sunt pe front și luptă cu agresorul rus, acolo, departe de casa părintească. Unii dintre ei sunt plecați pe front încă de la începutul războiului.
Am dat exemplul unui sat mic. Pe toți acești tineri i-am avut ca elevi. Majoritatea dintre ei au învățat la școala din Frumușica Veche în perioada în care eram directoare. Fiecare nume scris în această listă de militari trece prin sufletul meu și îmi provoacă durere. Dar câtă durere este în inimile părinților, copiilor, soțiilor și rudelor acestor tineri este greu de descris.
Zinaida Pinteac
