70 de zile pe poziție și două Ordine „Pentru curaj” – povestea unui comandant din Brigada 101

Ruslan, originar din Harkiv, a trecut de la meseria de crupier la cea de militar decorat și comandant de pluton în cadrul Brigăzii 101 Separate de Apărare Teritorială din regiunea Transcarpatia.

După declanșarea invaziei ruse la scară largă, și-a evacuat soția și fiul în Transcarpatia, după ce o rachetă a lovit blocul în care locuiau. Acolo, împreună cu mai mulți localnici, s-a prezentat la centrul de recrutare din Velykyi Bereznyi. Deși inițial a fost respins din cauza unor probleme de sănătate, în cele din urmă a fost încorporat în Brigada 101, unde a devenit medic de luptă.

După ce a urmat cursuri de specializare, în primăvara anului 2022 a ajuns pe front, în regiunea Donețk. Ulterior, a participat la contraofensiva din regiunea Harkiv și la eliberarea teritoriilor ocupate. A luptat și în Bahmut, unde, împreună cu un camarad, a reușit să respingă atacul unui pluton inamic. Pentru curajul demonstrat atunci a fost decorat cu Ordinul „Pentru curaj”, gradul III.

În prezent, Ruslan luptă în regiunea Sumî și comandă un pluton în cadrul Brigăzii 101. Recent, s-a întors de pe o poziție unde a petrecut 70 de zile. Chiar în ziua retragerii a aflat că fusese propus pentru un al doilea Ordin „Pentru curaj”, gradul II. Bucuros, a mers la magazin și a cumpărat dulciuri pentru camarazi.

Militarul spune că rezistența pe termen lung pe o poziție depinde, înainte de toate, de oamenii alături de care lupți. În opinia sa, dacă ai camarazi de încredere, orice încercare poate fi depășită.

Și fiul său, în vârstă de 20 de ani, s-a alăturat recent Forțelor Armate ale Ucrainei. Acesta a vrut chiar să fie transferat în brigada tatălui său, după ce a aflat că Ruslan petrecuse 70 de zile pe poziție.

Ruslan, care poartă indicativul „Hetman”, spune că, în cei peste patru ani petrecuți în unitatea transcarpatică, a preluat numeroase cuvinte din graiul local. Înainte de război, familia sa locuia la Harkiv, iar el a lucrat o perioadă ca crupier, apoi a avut o mică afacere în piața locală. După evacuare, familia s-a întors la Harkiv, dar revine în Transcarpatia în timpul concediilor, regiune de care Ruslan s-a apropiat după ce aceasta i-a oferit adăpost la începutul războiului.

Camarazii îl descriu drept un om modest, care vorbește cu reținere despre propriile fapte de arme, dar pe care îl respectă și îl consideră un exemplu de curaj și reziliență.

Elvira Chilaru

Donează pentru BucPress Cernăuți - sprijină jurnaliștii români din Ucraina