200 de ani de la naşterea publicistului şi omului politic bucovinean Alexandru Hurmuzachi

Miercuri, 16 august, se împlinesc 200 de ani de la naşterea lui Alexandru Hurmuzachi, publicist și om politic român originar din Bucovina, membru fondator al Societății Academice Române și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina.

* * * * *

Alexandru Hurmuzachi (uneori întâlnit şi ca Hurmuzaki) s-a născut la 16 august 1823, la Cernăuca, Cernăuți, fiind fiul marelui vornic bucovinean Doxachi Hurmuzachi și a Ilenei (Ilinca, Olena) Murguleț, fiica unui stolnic.

În familia lui Hurmuzachi și a Ilenei Murguleț s-au născut 12 copii dintre care au supraviețuit doar șapte: cinci frați si două surori (Eufrozina si Eliza). Alexandru a fost frate cu Gheorghe, Eudoxiu și Constantin Hurmuzachi, care au avut o contribuție importantă la renașterea națională și susținerea politică a românilor bucovineni.

Între anii 1829-1841, Alexandru Hurmuzachi a parcurs studiile (primare, gimnaziale și liceale – la liceul german) la Cernăuți, iar în 1845, a absolvit studiile juridice la Universitatea din Viena.

În 1848, la inițiativa fraților Hurmuzachi a luat ființă Gazeta Bucovinei, prima gazetă care se tipărea în două limbi (germană și română).

Alexandru Hurmuzachi s-a format în spiritul luptei pentru redeșteptare națională, acesta a jucat un rol deosebit în transformarea moșiei de la Cernăuca într-un adevărat „Delphi al românilor”, loc de convergență a marilor proiecte de emancipare națională.

Familia Hurmuzachi a avut, aşadar, un rol important în timpul revoluției de la 1848, la moșia Cernăuca adunându-se cei mai destoinici bărbați pe care i-a dat Moldova istoriei neamului românesc: Alexandru Ioan Cuza, Gheorghe Sion, Vasile Alecsandri.

Tot la Cernăuca, a redactat Mihail Kogălniceanu faimoasa lui petiție din anul 1848, intitulată „Dorinţele partidei naţionale în Moldova”.

În epoca „redeșteptării naționale”, Bucovina a cunoscut importante schimbări, în parte determinate de schimbarea locului Imperiului Habsburgic în cadrul „concertului european”, dar și datorită diversificării și multiplicării eforturilor mișcării de emancipare națională a românilor. Era vorba de intensificarea preocupărilor pentru îmbunătățirea situației școlii, afirmarea teatrului românesc, transformarea Bisericii Ortodoxe din Bucovina într-o instituție națională, stăvilirea valurilor de rutenizare a Bucovinei și afirmarea elementului românesc.

Şi în timpul revoluției de la 1848–1849 și până la către sfârșitul secolului al XIX-lea, la moşia familiei Hurmuzachi s-au reunit oamenii cei mai importanți ai neamului românesc.

Pe de altă parte, în acei ani – jumătatea secolului al XIX-lea – era fondată „Psihologia popoarelor”, ca disciplină științifică, întemeietorii acestei școli de gândire fiind Moritz Lazarus și Heymann (Henrich) Stheinthal. Aceștia au pus bazele revistei berlineze „Zeitschrift für Völkerpsychologie und Sprachwissenschaft” (1860), în care au publicat mai multe studii și articole pe această temă.

Intelectualii români (Maiorescu, Eminescu, Negruzzi, Xenopol) și-au manifestat interesul pentru „Școala Psihologiei popoarelor”, iar Alexandru Hurmuzachi a aplicat această disciplină la realitățile societății din Bucovina. Curentul „psihologia popoarelor” s-a manifestat ca parte a procesului de modernizare și afirmare națională.

Alexandru Hurmuzachi a fost președintele Reuniunii Române de Leptură (înființată în 1862), care din 1865 a devenit Societatea pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina.

În 1862, Hurmuzachi a inaugurat Foaia „Soțietății pentru cultură și literatură română în Bucovina”, iar ideile curentului „Psihologia popoarelor”, au fost preluate de către în această publicație. Articolele publicate în periodicul cernăuțean au oferit contemporanilor o modalitate de analizare a situației sociale și politice din Bucovina, permițând constituirea curentelor ideologice, a partidelor și mișcărilor politice din provincie.

În Foaia Societății a publicat articole despre starea deplorabilă a învățământului românesc din Bucovina, iar împreună cu fratele Gheorghe a susținut limba română literară.

Înfiinţată la 1/13 aprilie 1866, ca ”Societate Literară Română”, Academia Română şi-a început activitatea în anul următor, sub numele ”Societatea Academică Română”, iar la 29 martie 1879, prin înalt decret, a fost declarată institut naţional, sub denumirea „Academia Română”. Dintre primii membri putem menţiona: Iosif Hodoş din Maramureş; Timotei Cipariu şi George Bariţiu din Transilvania; Andrei Mocioni (Mocsony) şi Vicenţiu Babeş din Banat; Alexandru Hurmuzachi din Bucovina; Vasile Alecsandri şi Costache Negruzzi din Moldova, Ion Heliade-Rădulescu, August Treboniu Laurian şi C.A. Rosetti din Muntenia.

În 1866, Hurmuzachi a fost deputat în Camera Consiliului Imperial de la Viena, iar în 1867 a fost deputat în Dieta Bucovinei.

Alexandru Hurmuzachi a murit la 8/20 martie 1871, la Napoli, în Italia, la vârsta de 47 de ani.

A fost înmormântat în curtea Bisericii „Pogorârea Sfântului Duh” din Dulcești, județul Neamț. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: „Aice zace în Domnul lêngă fratele seu Constantin, Alesandru Hurmuzachi; nescut în Cernauca, Ducatul Bucovinei, în 16. August 1823; deputat la parlamentul Austriei și la dieta țêrii; fost președinte al societății române literarie în Bucovina; membru societății academice din Bucuresci; reposat în Neapoli în 8. Mart 1871. Neuitatului seu frate cu spiritul cel ager și luminat, cu simțemintele-i cele nobile și nalte, iubirea-i cea severă de dreptate, și cu inima-i cea românească purure însuflețită pentru patrie și națiune, pune această peatră întru lacrimi de durere Elisa Sturdza, înconjurată de ceilalți frați sdrobiți de măchniciune.”

Răzvan Moceanu, Rador