E pustie, e în agonie și nici nu se zărește de după coroana luxuriantă a nucului, ce-i agravează umezeala pereților. Zilele-i sunt numărate, dar încă se ține pe picioare și ne adună cu mustrări de conștiință. Este Casa lui Aron Pumnul din Cernăuți, locul străjuit de bustul lui Mihai Eminescu, unde tatăl său, Gheorghe Eminovici, și-a lăsat în gazdă băieții, aducându-i pe rând la Cernăuți să facă carte nemțească, în care părintele viitorului poet național al românilor avea mare încredere. Cred că am putea înconjura de câteva ori pământul, dacă ne-am număra pașii parcurși în ultimele trei decenii spre Casa lui Aron Pumnul din Cernăuți.
De opt ani îi facem alături de consulul general al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, neostenita doamnă care și-a asumat datoria morală și chiar a găsit surse financiare din România pentru refacerea acestei istorice case, menite să devină un complex memorial după modelul Casei de la Ipotești, un centru cultural al comunității românești din regiunea Cernăuți, din care va face parte și Muzeul „Mihai Eminescu”.
Elena Tărâțeanu, directoarea acestui muzeu pe hârtie, care-și are un spațiu de câțiva metri pătrați la Muzeul Etnografic Regional, a repetat și de această dată epopeea, cu fiecare an tot mai tristă, a Casei lui Aron Pumnul, pentru care s-a zbătut soțul ei, regretatul poet-tribun Vasile Tărâțeanu. Și fiica lor, Ana-Cristina Mihaesi, continuatoarea cauzei luptătorului care a fost Vasile Tărâțeanu, a evocat anii când era copil mic, de seama fiicei sale, și curtea acestei case era îndesită de lume – români din satele noastre, din Moldova și România.
Acum am fost doar câțiva – membri ai Asociației intelectualilor contemporani din Herța, prof. Vasile Adăscăliței cu prieteni din Dorohoi, șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică, dr. Cristina Paladian, jurnaliștii Vitalie Zâgrea și Vasile Carlașciuc, profesorul școlar din Budineț, Dorin Misichevici, președintele SCLRB „Mihai Eminescu”, Vasile Bâcu, scriitoarea Irina Airinei din București, președintele Asociației „Anima Fori – Sufletul Cetății”, care desfășoară o intensă activitate și în regiunea Cernăuți, unind în jurul ei oameni de cultură și creație. De mai aproape, din județul Suceava, au fost prezenți avocatul Claudiu-Vlad Lehaci și consilierul Consiliului Județean Suceava, Daniel Ursachi.
Florile depuse la bustul Poetului au fost însoțite de scurte cuvântări, succint fiind și mesajul doamnei Irina Loredana Stănculescu, care și-a confirmat cuvântul dat mai înainte că nu va lăsa să se prăpădească această casă, având un proiect concret privind activitățile de respirație națională în cadrul viitorului complex memorial.
În spiritul tradiției au decurs depunerile de flori la statuia din centrul orașului, în locul discursurilor armonios revărsându-se versurile eminesciene cântate de corul „Dragoș Vodă”. La monument, în jurul organizatorului Vasile Bâcu, s-a adunat mai multă lume, peisajul fiind însuflețit de prezența câtorva copii din Mihoreni, îmbrăcați în portul popular românesc. Ca de obicei, la statuia de sub tei, cu chipul romantic al Poetului, ne place să ne strângem pentru a înveșnici momentul în poze. Ele devin peste ani istorie, se prefac în nostalgii, rămânând și ca document că trăim pe acest pământ, că românii întotdeauna au fost o prezență vie la Cernăuți.
În cei câțiva pași de la monument până la Palatul Național, stăpânit de duhul lui Eminescu, numai bine am avut timp să ne amintim că exact în această zi se împlinesc cinci ani de la clipa când Excelența Sa Irina Loredana Stănculescu, împreună cu sponsorul Virgil Profeanu, președintele Asociației Programatică pentru Dezvoltare Durabilă din București, au tăiat panglica, deschizând intrarea în Palatul complet renovat.
Pentru comunitatea noastră a fost atunci cel mai frumos omagiu adus lui Eminescu de când ne știm români la Cernăuți. Momentul a fost rememorat și de Vasile Bâcu, președintele SCLRB „Mihai Eminescu”, prezent cu fapta pe tot parcursul lucrărilor. După zbucium de nedescris, la 15 iunie 2021, la Cernăuți, au răsunat aplauze de ziua morții lui Eminescu – pentru fapte văzute aievea, nu numai pentru vorbe frumoase și mișcătoare, dar deseori sunătoare în deșert.
Atunci, pentru prima oară, pe parcursul a mai mult de trei decenii de când se vorbește de salvarea Casei lui Aron Pumnul, s-a făcut un pas concret. La sediul modernizat al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu” a fost semnat contractul de demarare, avizare și autorizare a procesului de renovare a Casei Memoriale „Aron Pumnul” din Cernăuți.
Nu mai este Vasile Tărâțeanu, președintele Fundației „Casa Limbii Române” – asociație responsabilă de proiect –, membru de onoare al Academiei Române, dar doamna Irina Loredana Stănculescu n-a abandonat această cauză. E o datorie morală a sa față de comunitatea românească de aici, pentru care, după cum a relevat la dialogul literar-artistic ce a urmat la Palat, Eminescu este însăși limba română, adăpostul identității și garantul nemuririi noastre, o amforă de demnitate și solidaritate națională.
Cum am păstrat prin furtunile vremurilor această frumoasă și fragilă „amforă” a dezvăluit poetul Vasile Bâcu, readucând în actualitate demersurile studenților români din generația anilor ’60 pentru înveșnicirea pașilor lui Eminescu la Cernăuți. Elena Tărâțeanu a povestit despre relicvele adunate de-a lungul anilor în tezaurul Muzeului „Mihai Eminescu”, comentându-le pe cele din expoziția dedicată omagierii Poetului. Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, a anunțat planul său de a aduna într-o culegere creația literaților din perioada de după anii ’40, dedicată lui Mihai Eminescu.
Profesorul Vasile Adăscăliței s-a referit la valoarea universală a operei eminesciene, de la care pornește râvna multor popoare de a-l revendica. Șefa Catedrei de Filologie Română și Clasică, dr. Cristina Paladian, sub impresia participării la Reuniunea culturală „Alecsandriada” de la Bacău, a pus în lumină relația Vasile Alecsandri – Mihai Eminescu. Profesorul școlar cu vocație de prozator, Dorin Misichevici, a improvizat un dialog cu Eminescu, răscolitor de adevăruri. A răsunat și „Doina” lui Eminescu, numită evanghelia românismului, prin vocea elevei de la Mihoreni, Carolina Novacovschi.
Profesoara de română Iuliana Airinei, de la gimnaziul „Ion Gherman”, a melancolizat atmosfera cu melosul poeziei eminesciene cântate. La final, peste toate dorurile și mărturiile de iubire, cantautoarea Carolina Jitaru a picurat balsam de dulce-amară alinare cu „Glossa” eminesciană, prima sa compoziție muzicală. Ce e val, ca valul trece, ne mângâie neliniștile Eminescu în ziua trecerii în nemurire. Cântată de Carolina Jitaru, pe melodie proprie, „Glossa” răsună alinător și parcă mai blânde sunt răscolirile, mai puțin dureroase sunt adevărurile pe care le avem de la Poet.
