Apărătorul „Azovstal” din Ciop, Oleksii Chorpita, a petrecut aproape trei ani în captivitate. Acasă, îl așteptau mama și sora

Pe 19 aprilie 2025, din captivitatea rusă au fost eliberați 277 de militari ucraineni. Printre ei — și Oleksii Chorpita, un tânăr de 22 de ani din orașul Ciop, regiunea Transcarpatia. Mama Natalia și sora Anastasia i-au așteptat cu nerăbdare întoarcerea timp de aproape trei ani.

Oleksii este militar în unitatea T0300 a Serviciului Special de Transport al Ministerului Apărării al Ucrainei. După clasa a noua a intrat la liceu, apoi s-a înrolat în armată. Potrivit surorii sale, după depunerea jurământului, Oleksii a fost trimis să-și facă serviciul militar la Mariupol.

„A plecat acolo pe 1 decembrie. A servit până la începutul invaziei pe scară largă. Apoi știu că a fost repartizat la regimentul ‘Azov’. Alerga cu azoviții, ne scria mereu ce i se întâmplă”, povestește Anastasia.

Oleksii Chorpita a fost capturat în mai 2022, în timpul evacuării din uzina „Azovstal”, unde a participat la apărare. Potrivit surorii, a fost printre ultimii care au ieșit, după ce a ajutat civilii să se salveze, fiind prins sub dărâmături înainte de plecare.

În primele luni de captivitate, Oleksii a fost deținut la Olenivka. De acolo a reușit să-și sune mama:

„Nu-mi știa numărul de telefon, așa că suna la mama. Spunea că e bine. Acolo le permiteau să telefoneze. După o vreme, a fost mutat într-un alt loc, dar nici până azi nu știm unde anume”, spune Anastasia.

În perioada detenției, Oleksii a suferit o fractură la mână, care nu s-a vindecat corect. „Acum așteaptă operații”, spune sora lui.

Familia a luptat neobosit pentru eliberarea sa. „Am mers în multe locuri, am scris scrisori către voluntari, am fost prin sedii și birouri. A fost foarte greu. Eu am slăbit 40 de kilograme, nu mai mâncam deloc. Apoi mi-am întâlnit soțul — el m-a ajutat să trec peste această perioadă”, mărturisește Anastasia.

În iunie 2022, mama lui Oleksii s-a adresat organizației „Voluntarii Transcarpatiei”. Cererea a fost preluată de Vlasta Reipași, președinta organizației:

„Fiul ei era printre cei evacuați din ‘Azovstal’. Era militar în unitatea noastră. Aveam chiar și un video din captivitate în care Oleksii transmitea salutări mamei”, povestește voluntara.

Anastasia își amintește momentul în care au aflat de eliberare:

„Eram la o ședință foto printre cireși japonezi înfloriți. Mama a sunat tristă, că fratele nu era pe listă. Dar câteva minute mai târziu a sunat din nou — plângea și spunea că e, că Oleksii apare pe listă! Am izbucnit în lacrimi în mașină. Când am ajuns acasă, chiar atunci a sunat el. Mama a vorbit cu el, iar eu l-am recunoscut imediat. Vocea lui e acum mult mai matură, s-a transformat într-un bărbat adevărat”, povestește emoționată Anastasia.

Familia plănuia să plece imediat spre el, dar deocamdată așteaptă.

„Când au ajuns acolo unde urmează să stea, li s-a spus că urmează o săptămână de carantină. Îl așteptăm cu sufletul la gură”, spune ea.

Vlasta Reipași mai adaugă că o primă încercare de schimb a avut loc prin Ungaria, dar a eșuat. Astfel, Oleksii a rămas în captivitate încă un an și jumătate. El este al 49-lea militar din Transcarpatia care a fost adus acasă.