3 februarie 2009 – Verdictul de la Haga în procesul Insulei Șerpilor

Pe 3 februarie 2009, Curtea Internațională de Justiție (CIJ) de la Haga a pronunțat verdictul final în procesul dintre România și Ucraina privind delimitarea platoului continental și a zonelor economice exclusive din Marea Neagră. Decizia a fost favorabilă României, care a obținut 9700 de kilometri pătrați de zonă economică exclusivă și platou continental, reprezentând 79,34% din suprafața disputată.
Contextul litigiului
Disputa teritorială dintre România și Ucraina privind platoul continental a început în anii 1990, după destrămarea Uniunii Sovietice și proclamarea independenței Ucrainei. Insula Șerpilor, o formațiune stâncoasă situată în Marea Neagră, a fost un punct central al divergențelor. Ucraina susținea că insula îi acorda dreptul la o zonă extinsă de platou continental, în timp ce România argumenta că aceasta este o simplă stâncă, fără capacitatea de a genera o astfel de zonă economică.
Negocierile bilaterale nu au dus la un acord, iar în 2004, România a sesizat Curtea Internațională de Justiție, solicitând o delimitare echitabilă a platoului continental. Procesul s-a desfășurat pe parcursul a patru ani, iar hotărârea instanței a fost una definitivă și obligatorie pentru ambele părți.
Poziția părții ucrainene
Ucraina și-a bazat argumentația pe faptul că Insula Șerpilor este locuită și dispune de infrastructură, ceea ce, în opinia sa, îi conferea dreptul la un platou continental extins. De asemenea, partea ucraineană a susținut că insula are o importanță economică și strategică majoră, iar statutul său ar trebui să influențeze delimitarea maritimă. Totuși, Curtea de la Haga a respins această argumentație, considerând că Insula Șerpilor nu are capacitatea de a susține o viață economică proprie, ceea ce a dus la excluderea sa din calculele privind delimitarea maritimă.
Decizia Curții de la Haga
Prin hotărârea sa, Curtea Internațională de Justiție a stabilit că Insula Șerpilor nu poate influența delimitarea platoului continental, fiind considerată o formațiune stâncoasă lipsită de importanță geografică. Astfel, instanța a aplicat principiul echității și a trasat o linie de delimitare favorabilă României.
Prin această decizie, România a obținut 9700 de kilometri pătrați din cei aproximativ 12.000 de kilometri pătrați în dispută, adică 79,34% din suprafața revendicată. Acest teritoriu conține resurse naturale semnificative, estimate la aproximativ 70 de miliarde de metri cubi de gaze naturale și 12 milioane de tone de petrol.
Impactul economic și strategic
Hotărârea a reprezentat un succes diplomatic major pentru România și a consolidat poziția țării în regiunea Mării Negre. Accesul la resursele energetice din platoul continental a deschis noi oportunități pentru exploatarea hidrocarburilor și reducerea dependenței de importurile energetice.
De asemenea, verdictul a stabilit un precedent juridic important în domeniul dreptului internațional al mării, confirmând aplicarea principiilor echității și dreptului maritim în soluționarea litigiilor teritoriale.
Urmăriți-ne pe Telegram