„Pe fiul meu nu-l trimit la război”: șeful TCK din Rivne rupe tăcerea despre eșecul mobilizării

Șeful celui de-al Doilea departament al Centrului Teritorial de Recrutare și Sprijin din raionul Dubno (regiunea Rivne), Iuri Kovaliuk, a oferit un interviu șocant pentru publicația „Cea de-a patra putere” (Четверта влада), în care a vorbit deschis despre problemele grave cu care se confruntă sistemul de mobilizare din Ucraina.

Kovaliuk a declarat că nu-l va trimite pe fiul său, în vârstă de 22 de ani, la război. El a menționat că, deși inițial a activat în poziții de luptă, starea sa de sănătate l-a obligat să se mute într-o funcție administrativă în cadrul TCK.

„Nu-mi trimit fiul în armată. A terminat Universitatea de Comerț și Economie din Liov, dar nu va merge la război”, a spus Kovaliuk.

El a subliniat că din zece bărbați mobilizați, doar unu sau doi ajung să lupte cu adevărat, restul fie cedează în fața stresului primei bătălii, fie solicită scutiri medicale.

„Acum, dacă nu aduci oameni, ești demis. Dacă aduci – primești o distincție de tip Bogdan Hmelnițki. Sistemul funcționează pe bază de cifre, nu pe calitate. Eu le interzic oamenilor mei să organizeze „busificări” – acele acțiuni în care bărbații sunt luați forțat de pe stradă. Dacă ar face asta, le-aș cere socoteală imediat”.

Kovaliuk a relatat și o experiență personală marcantă: ginerele său a fost dat dispărut acum doi ani, în Bahmut. El a ieșit din oraș chiar înainte ca ginerele său să intre. Fiica sa, care l-a așteptat în zadar, s-a angajat apoi în cadrul TCK-ului din Rivne

„Avem acum o adevărată „dinastie TCK”. Fiica mea a fost soldat în batalionul meu de recunoaștere, iar acum lucrează în centrul de recrutare.”

Șeful TCK a subliniat că, în opinia sa, lipsa de planificare și pierderile umane mari din primele luni de război au epuizat resursa umană a Ucrainei.

„La început au mers pe front cei mai patrioți. Ei au murit. Acum, vin rareori oameni motivați. Poate unul pe lună, care spune: „soția m-a enervat, mă duc să lupt”. Restul sunt apatici sau se ascund.”

„Te simți rușinat. Un soldat moare, iar tu, ofițer superior, rămâi în viață. E greu de dus psihologic. M-am străduit mereu să fiu pe linia întâi, să nu trimit oameni fără rost, dar epuizarea morală e reală.”

„E mai greu la TCK decât pe front”

Și alți comandanți de TCK au vorbit despre dificultatea muncii. Șeful TCK din Pologi, Victor Iurciuk, a spus că mobilizarea e mai dificilă decât războiul propriu-zis: „Ai un batalion, organizează-l! Ți s-a dat planul – trebuie să-l execuți. Să lucrezi într-un TCK e mai greu decât să lupți. Fiecare zi aduce noi cerințe: cineva e rănit, altcineva pleacă în rotație – trebuie completate locurile.”

Cazuri de abuzuri în sistem

Pe fundalul acestor declarații, situația din unele TCK-uri devine tot mai îngrijorătoare. Pe 27 martie, anchetatorii de la Biroul de Investigații al Ucrainei (DBR) au anunțat că au descoperit un caz grav în TCK-ul municipal din Vinniția: angajații ar fi bătut și sugrumat un bărbat pentru a-l forța să renunțe la scutirea sa legală de mobilizare. Cei implicați au fost deja puși sub acuzare.