Declarațiile recente ale lui Donald Trump, potrivit cărora Statele Unite ale Americii nu vor mai cumpăra și nu vor mai furniza direct armament Ucrainei, propunând în schimb Europei să preia această responsabilitate, nu au apărut întâmplător. Nu este vorba despre o reacție emoțională sau o improvizație, ci despre continuarea unei direcții promovate consecvent de-a lungul timpului, afirmă Viktor Iagun, general-maior în rezervă al Serviciului de Securitate al Ucrainei și fost adjunct al șefului acestei instituții, potrivit nv.ua.
Ideea de bază este simplă: Statele Unite ale Americii încearcă treptat să renunțe la rolul de principal ”furnizor de Securitate” pentru Ucraina și să transfere această responsabilitate Europei. Totodată, nu se retrag complet, ci schimbă formatul implicării: în loc de „noi oferim”, devine „noi vindem, iar voi decideți”.
Acest model funcționează deja parțial. O parte dintre livrări au fost încetinite, iar în paralel a fost promovat mecanismul prin care statele europene achiziționează armament american și îl transmit Ucrainei. În fapt, acest mecanism este deja în curs de implementare, chiar dacă nu a fost încă formalizat ca decizie finală.
În continuare, evoluția situației confirmă această tendință. Europa a început să trateze semnalul cu maximă seriozitate, iar acest lucru se reflectă în acțiuni concrete. Statele Unite ale Americii schimbă regulile jocului — ferm, pragmatic și fără excese de ordin emoțional.
Germania, Franța, Polonia și Regatul Unit analizează deja scenarii în care Statele Unite ale Americii nu mai reprezintă principalul garant al securității. În esență, este vorba despre conturarea unei autonomii europene în domeniul apărării. Este important de subliniat că acest lucru nu înseamnă că Statele Unite ale Americii au „ieșit din joc”, ci că își redefinesc rolul, modificând regulile într-o manieră proprie — fermă și pragmatică.
Pentru Ucraina, această schimbare implică trei consecințe majore:
În primul rând, dispare iluzia unui sprijin permanent. Statele Unite ale Americii rămân un aliat, însă nu mai reprezintă un sprijin necondiționat.
În al doilea rând, centrul de greutate se deplasează către Europa. Acolo se vor decide aspectele esențiale legate de resurse, armament și sprijinul pe termen lung.
În al treilea rând, timpul favorizează actorii capabili să se adapteze rapid și defavorizează pe cei dependenți.
În aceste condiții, cum ar trebui să procedeze Ucraina?
- Să renunțe la mentalitatea „ni se va oferi” și adoptarea unei abordări bazate pe integrare. Ucraina trebuie să devină parte a sistemului european de securitate nu doar din punct de vedere politic, ci și tehnologic și industrial.
- Accent pe producția comună. Munițiile, dronele și componentele sistemelor de apărare antiaeriană trebuie produse pe plan intern, în parteneriat cu statele europene — nu ca ajutor, ci ca rezultat al unui efort comun.
- Abordare asimetrică. Reducerea dependenței de sisteme costisitoare și orientarea către soluții eficiente, de masă și mai accesibile. Experiența războiului a demonstrat deja eficiența acestei direcții, care trebuie consolidată la nivel sistemic.
- Cooperare cu Europa ca spațiu unitar. Nu acorduri izolate, ci o integrare sistemică ce include logistică, mentenanță, producție și instruire.
- Menținerea relației cu Statele Unite ale Americii. Statele Unite nu se reduc la o singură persoană sau administrație. Ele includ Congresul, industria de apărare și numeroși aliați instituționali. Este necesară o colaborare constantă și diferențiată cu toți acești actori.
În concluzie, nu vorbim despre o „trădare” sau despre încetarea sprijinului, ci despre o schimbare a regulilor. În acest nou context, va avea de câștigat nu cel care solicită mai mult, ci cel care se adaptează mai rapid.
BucPress
