Numai doi ani? Nu-mi vine să cred că e o perioadă atât de scurtă, reparcurgând drumurile proiectului „Și nouă ne pasă”, inițiat și susținut permanent de Societatea Scriitorilor fără Frontiere și revista „Moldova Literară”. Mi se pare că ne cunoaștem de-o viață cu inimoasa ieșeancă Elena Mândru, sufletul acestei Societăți, scriitoarea de la care au pornit drumurile prieteniei noastre, respirând împreună aerul dragostei pentru cele mai vulnerabile ființe, pentru copiii în suferință.
Suntem mai fericiți împreună și simțim, la întâlnirile cu oamenii scrisului de pe o parte și alta a frontierei, cum creația lirico-literară îmblânzește ghimpii sârmelor de la hotare, cum se naște apropierea sufletească din lacrimi și din compasiune pentru suferința cuiva de mai departe.
Cum a început apropierea noastră pe drumul binefacerilor? Prima dată am văzut lacrimi în ochii Elenei Mândru, președintele Societății Scriitorilor fără Frontiere, la întâlnirea din 21 aprilie, la Cernăuți, a cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți”. Atunci i-am dăruit o păpușă îmbrăcată în port popular, lucrată de mânuțele copiilor de la Gimnaziul Probotești, sub îndrumarea profesoarei de română Tatiana Tutunaru-Bârzu. I-am povestit pe scurt oaspetelui de la Iași despre acțiunea de binefacere organizată de Societatea „Doamnele Române”, care a pornit de la inițiativa acestor copii.
Susținuți de semenii lor din ansamblul „Urmașii lui Ștefan”, condus de doamna noastră română Elena Nandriș, ei au expus la Palatul Național din creația lor: lucrări-artefact și desene, cu scop caritabil, în beneficiul aproapelui – o colegă de școală care avea nevoie de ajutor. Se vede că ecoul acestei povești a răscolit-o adânc pe doamna Elena Mândru și nu i-a dat pace până nu și-a mobilizat colegii din Societatea Scriitorilor fără Frontiere și de la revista „Moldova Literară” să urmeze exemplul copiilor din Probotești – un sat cu destin istoric dramatic, despărțit pe două hărți la 1940.
N-a trecut mult timp și, la următoarea întâlnire a cenaclului, pe 16 iunie 2024, la Șaru Dornei, am avut, împreună cu jurnalista Carolina Jitaru, în calitate de lidere ale Societății „Doamnele Române”, o surpriză ce ne-a emoționat până la lacrimi. Prietenii de la Iași din conducerea Societății Scriitorilor fără Frontiere, însuflețiți de Elena Mândru, Maria Apetroaiei și Paraschiva Abutnăriței, redactori ai „Moldovei Literare”, ne-au întins mâna frățească, inițiind acțiunea cu genericul „Și nouă ne pasă”, cu scopul ajutorării copiilor români aflați în atenția Societății noastre.
Numărul 2 (59) al revistei din iunie 2024 se deschide cu anunțul din care aflăm că S.S.F.F. „inițiază sub genericul «Și nouă ne pasă» o colaborare cu Societatea «Doamnele Române» din Cernăuți, concretizată în acțiuni de ajutorare a copiilor români orfani, ai căror părinți au căzut în războiul din Ucraina, și altora cu nevoi majore”. De la acea dată, „Și nouă ne pasă” a devenit o acțiune caritabilă durabilă, de empatizare și solidarizare cu copiii din zona românească a regiunii Cernăuți.
Acesta-i doar un scurt excurs prin istoria unei frății pe care am trăit-o cu lacrimi și zâmbete în duminica de 7 iunie, la întâlnirea cu câțiva dintre copiii beneficiari ai proiectului. N-a fost simplu să găsim o duminică liberă în evantaiul de evenimente culturale desfășurate de la începutul anului în comunitatea noastră, motiv pentru care am sărbătorit Ziua Copilului cu o săptămână mai târziu.
Deși n-au fost prezenți prietenii din Iași, copiii le-au simțit căldura și iubirea, sărbătoarea fiind organizată în baza ajutoarelor aduse la Cernăuți de soții Elena și Marian Mândru în preajma Sfintelor Paști. Atunci am convenit, de comun acord, asupra unei acțiuni caritabile și asupra repartizării donației – o sumă de 2.200 de lei, pachete cu dulciuri și produse alimentare – de Ziua Copilului.
De aceeași părere a fost și președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, Nicolae Șapcă, de asemenea partener al proiectului „Și nouă ne pasă” încă de la început. Așadar, unind ajutoarele primite de Societatea „Doamnele Române” și de Societatea Scriitorilor Români din Cernăuți, împreună am trăit bucuria unei sărbători cum n-a mai fost la Palatul Național al Românilor din Cernăuți.
Mai ales că ne-am bucurat de daruri sufletești de neprețuit, ce nicidecum nu se măsoară în bani, incomparabile cu tot aurul din lume. Pentru prima dată au răsunat în incinta Palatului trilurile naiului unui băiat de mare talent – David Cercel, pe care l-am admirat, împreună cu vicepreședinta „Doamnelor Române”, Carolina Jitaru, la festivalurile românilor din Horbova. Mulțumim starostei satului Horbova, Sorina Palamariu, că, alături de cei doi copii ai familiei care a beneficiat de ajutor, ni l-a adus și pe David cu naiul.
La rândul nostru, ne-a fost plăcut să primim cuvinte de mulțumire pentru donațiile îndreptate spre Horbova, unde sunt câțiva copii ai căror tați au murit pe frontul de est, luptând pentru cerul senin al Ucrainei. Și tatăl frățiorilor Moroșan s-a aflat din 2014 pe frontul de apărare a integrității Ucrainei.
De la începutul proiectului au beneficiat de ajutor Svetlana și Ilie Mihaluș din Boian, al căror tată și-a pierdut viața în război. I-am avut și pe ei, împreună cu încă un coleg de școală, la sărbătoarea noastră, însoțiți de mamele lor și de profesoarele de la Liceul nr. 1 Boian, Sofia Jalbă și Cristina Nelici, participante active la acțiunile caritabile din cadrul proiectului.
Svetlana Mihaluș, pasionată de artă plastică, a venit la sărbătoare cu câteva tablouri și a expus din creația sa. Un tablou, natură statică, l-a impresionat îndeosebi pe consulul de carieră Cristian Dacica, rodiile amintindu-i de misiunea diplomatică în Azerbaidjan, unde predomină acest fruct exotic pentru români. Apreciind talentele din diverse domenii ale copiilor noștri, domnul Cristian Dacica a transmis un mesaj din partea consulului general al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, prezentă la toate activitățile caritabile, cu o contribuție substanțială la acțiunea de la care a prins aripi proiectul „Și nouă ne pasă”.
Elena Nandriș, care deține la Ostrița-Mahala a doua casă a „Doamnelor Române”, ne-a adus cea mai scumpă comoară a măhălenilor – câțiva dintre „Prichindeii” ansamblului „Urmașii lui Ștefan”. Secvențele video cu evoluția lor, postate mai înainte, ne spun mai mult decât orice cuvinte că cerul se luminează și tot pământul cântă împreună cu acești micuți neastâmpărați, dar neîntrecuți în veselie.
Pas cu pas a trecut prin toate cele bune și folositoare, fiindu-ne reazem la greu, profesoara Tatiana Tutunaru-Bârzu. Cu păpușile gătite în tradiționalul port popular de elevii dumneaei am fost invitate de Elena Mândru la o manifestare muzical-literară la Iași. Cu mândrețea de păpuși, cu CD-ul poeziei cântate de Carolina Jitaru și cu cărțile mele am improvizat acolo un mic târg caritabil, adunând mijloace pentru susținerea copiilor talentați, cuprinși în proiectul nostru.
Îi ținem în centrul atenției pe copiii din Probotești care au nevoie de ajutor, nu uităm de tânăra mamă Dana Prepeliță, care-și crește singură trei copilași, fiica mai mare Alisa fiind înzestrată cu har artistic în arta plastică. După vernisajul de la Gimnaziul „Vector” de la Horecea Urbană, Alisa și-a expus tablourile la Palatul Național.
Contribuind în egală măsură cu „Doamnele Române” la sărbătoare, Nicolae Șapcă a dorit să stimuleze talentul nepoților scriitorului nostru bucovinean Mihai Prepeliță, având un plic și pentru o fetiță participantă la activitatea artistică din Probotești. De asemenea, Nicolae Șapcă a lăsat din donația primită de la Iași un ajutor bănesc pentru protejatul nostru din Cernăuți, un băiețel bolnav de leucemie. Băiatul a fost primăvara aceasta, împreună cu mama sa, la Palatul nostru Național. Fiind vulnerabil la infecții, acum n-am riscat să-l invităm printre mai mulți copii.
Fiecare copil ne vine cu ceva de neprețuit. Am avut o mare bucurie s-o revedem pe Kira Ivanova, elevă la Gimnaziul de la Roșa-Stâncă. Am rugat-o pe conducătoarea de clasă, profesoara de română Valentina Marașciuc, să vină cu această fetiță, strămutată cu părinții din estul Ucrainei, ca să audă mai multă lume cum a învățat să vorbească românește și cum recită poezia lui Vasile Tărâțeanu, „De Sfintele Paști”. Sperăm că Kira va mai veni pe la noi, bucurându-ne cu rostirea românească.
O surpriză impresionantă am primit de la profesoara Larisa Jar: nepoata Sabrina, cunoscută până acum ca vocalistă, a debutat cu melodia „Cântă cucu-n Bucovina”, într-o manieră originală, interpretată la chitară. Câteva ore, cât am petrecut împreună, toți copiii s-au simțit în largul lor, încurajați de prietena Carolina.
Pe ecran, sub supravegherea gazdei Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română „Mihai Eminescu”, derulau imagini din istoria proiectului, fără comentarii, căci, după cum a spus doamna Tatiana Tutunaru-Bârzu, faptele frumoase cer liniște. Ne rugăm să dea Dumnezeu liniște și pace în fiecare familie a copiilor noștri, iar soarele bucuriei să lumineze în fiecare casă.
