Ministerul Culturii al Ucrainei a alocat aproape trei milioane de grivne pentru cercetarea cauzelor prăbușirii unei porțiuni din zidul vestic al Cetății Hotin și elaborarea proiectului de restaurare, potrivit Molbuk. Specialiștii încearcă să stabilească măsurile necesare pentru oprirea degradării monumentului.
O parte a zidului de apărare s-a prăbușit pe 17 aprilie, iar pe 5 august s-au desprins alte elemente din coronamentul acestuia. În urma degradărilor succesive, patru creneluri au fost pierdute în întregime.
Cauzele exacte ale prăbușirii nu au fost încă stabilite. Directoarea rezervației istorico-arhitecturale „Cetatea Hotin”, Elizaveta Buinovska, a explicat că printre factorii posibili se numără infiltrarea apei în zidărie și ciclurile de îngheț-dezgheț. Zidul are învelișuri din piatră, iar interiorul este umplut cu un amestec de cărămidă, var, nisip și pietre mici, vulnerabil la acțiunea umezelii și a înghețului.
Sunt analizate și posibilele efecte ale variațiilor nivelului apei din Nistru, ale circulației apelor subterane și ale vibrațiilor asociate atacurilor rusești. Aceste explicații rămân însă ipoteze, care trebuie verificate prin cercetări.
Prim-adjunctul ministrului culturii, Ivan Verbițki, a precizat că prăbușirea s-a produs într-o zonă în care fotografiile istorice indică urme de umezeală încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Aceeași porțiune fusese afectată și în 1769, când o lovitură de ghiulea a provocat desprinderea stratului exterior al zidului.
Administrația rezervației a comandat două seturi de documentație de specialitate: unul pentru evacuarea apelor și înlăturarea unei posibile cauze a degradării, iar celălalt pentru refacerea zidului. Specialiștii au efectuat deja investigații cu georadar și scanări laser 3D, pentru identificarea golurilor, fisurilor și deformărilor ascunse.
Istoricul Mikola Ilkiv, de la Universitatea Națională din Cernăuți, membru al comisiei care a examinat cetatea, consideră că degradarea ar putea fi rezultatul mai multor factori. El atrage atenția că lucrările pregătitoare pot fi mai complicate și mai îndelungate decât intervenția propriu-zisă.
Înălțimea zidurilor, de peste 40 de metri, și amplasarea lor deasupra canionului îngreunează intervențiile. Cercetările în desfășurare trebuie să ofere soluții pentru stabilizarea porțiunii afectate și prevenirea unor noi prăbușiri.
BucPress
