O femeie care s-a refugiat la Cernăuți, a revenit la Harkiv trei luni mai târziu pentru a-și conduce pe ultimul drum mama

O persoană strămutataă intern a revenit în regiunea Harkiv trei  luni mai târziu, pentru a o înmormânta pe mama, care și-a pierdut viața în rezultatul bombardamentelor în primele zile ale războiului, potrivit audiovizualului public Suspylne Cernivți.

Alina, persoană strămutată intern: ”Locuiam peste drum de mama, adică alături de o autostradă de importanță internațională, de-a lungul căreia au început mai târziu să intre tancurile rusești. Eram peste drum, noi pe o parte, mama locuia pe partae cealaltă. Ne-am adunat imediat lucrurile, ne gândeam să ne ascundem în casa părintească – în casa mamei, să fim toți împreună. Ne-am gândit să ne evacuăm toți, împreună cu mama, dar nu era posibil…”

În jur erau bombardate obiecte civile. Împreună cu fiica, Alina din Harkiv, au stat căteva zile în subsolul casei. Din cauza luptelor din apropierea casei nu a reușit s-o aducă și pe mama în adăpost.

Alina, persoană strămutată intern: ”A venit la mama o vecină, care trăia și ea singură, ambele s-au ascuns în subsolull casei. Noi stăteam de partea cealaltă de drum, în subsolul altei case. Se auzeau împușcături, bombardamente… Fiica s-a îmbolnăvit și trebuia de urgență să cumpărăm medicamnete de la o farmacie. Bombardamentele nu încetau, era îngrozitor, dar am reușit să alerg la o farmacie și când am alergat de la farmacie spre casa noastră.  Era deja distrusă… Mai târziu am aflat de la o vecină că o rachetă rusească a lovit casa mamei…. Casa părintească a fost distrusă, au rămas doar pereții prăbușiți, geamuri sparte, o parte din gard… Atât… O vecină mi-a povestit că angajații serviciului de urgență au dezgropat-o pe mama de sub dărâmături. Au dezgropat cadavrul și l-au lăsat în curtea casei, dar în jur împușcau și se auzeau explozii. Noi în acea vreme nu știam de aceasta, am stat încă trei zile la subsol, apoi ne-am refugiat în orașul Dnipro. Am stat acolo peste două luni, apoi am revenit la Harkiv s-o înmormântîm pe mama… Trei luni mai târziu”