„Ce am făcut azi pentru sufletul meu?”
Ar fi bine ca în fiecare seară înaintea de a adormi, atunci când suntem în pat să ne dam întrebare nouă înșine „Ce am făcut eu astăzi pentru sufletul meu?”. Pentru că odată și odată vine acea noapte care este ultima pentru noi. Va veni pentru fiecare acea noapte în care vom adormi, dar nu ne vom mai trezi. Oricât de îngrozitor ar arăta aceasta, totuși știm că acest moment este inevitabil pentru toți. Dar aceasta nu intră pe planurile nimănui. Toți știm că avem suflet nemuritor, dar ne facem planuri doar pentru viața trupului.
Cel mai îngrozitor nu este aceea că omul moare, pentru că omul știe că ce Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat, trupul se întoarce de unde a fost luat. Cel mai îngrozitor este aceea după cum spun Sfinții părinți că atunci când îți dai ultima suflare, atunci vezi în urmă toată viața ca într-o sclipire de ochi. A ieșit o lacrimă și sufletul a ieșit. Ai văzut în urmă toată viața dar nu ai ce îți aduci aminte. Iată atunci se uită diavolul și râde de sufletul omului. Pentru că și în această viață scurtă omul a uitat de Dumnezeu și a fost mau mult iubitor de păcate, stăpânit de diavol.
Temându-ne să nu rămânem cu buzunărele goale, de cele mai multe ori rămânem cu sufletele goale.
Pentru BucPress
Pr. Igor Andronachi
paroh al Bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Movila, Ținutul Herța
Urmăriți-ne pe Telegram