Portrete de război. Militarul care a doborât o dronă cu o pușcă de asalt

Povestea lui Volodymyr, un soldat al unității de asalt cu indicativul “Poleak”, a fost publicată pe pagina  Legiunii Transcarpatice Potrivit lui Volodymyr, el a primit indicativul de apel “Poleak” pentru că a lucrat în Polonia timp de mulți ani. Apărătorul s-a prezentat voluntar la biroul de înrolare militară anul trecut și a luptat în regiunile Herson, Donețk și Zaporojie.

Volodymyr a doborât prima sa dronă lângă Bahmut cu pușca sa de asalt. Era o dronă Matrix, o dronă foarte puternică și foarte scumpă. În total, apărătorul a doborât 4 drone inamice.

“Am tras un încărcător de muniție spre prima dronă doborâtă și am nimerit-o. Drona a căzut în zona gri dintre poziții – la 100 de metri de noi și la aceeași distanță de ruși. M-am dus să o iau, iar ei au deschis focul asupra mea. Am venit pe timp de noapte – m-au observat din nou și au început să tragă (aveau camere de termoviziune). Apoi am urcat în zori, când a început să plouă și să ningă, și nu am fost observat. Am dat trofeul recunoașterii noastre aeriene”, spune soldatul.

Unitatea lui Volodymyr a capturat adesea ocupanți ruși. Odată, ocupantul și-a pierdut orientarea și a ajuns pe pozițiile soldaților Brigăzii Transcarpatice.

“A fost în timpul luptelor pentru Bahmut. Linia de contact nu era consolidată în acel moment, noi luam cu asalt, eram luați cu asalt, grupurile rusești de sabotaj și recunoaștere pătrundeau în spate, totul era amestecat. Era în zori de zi , se vedeau doar contururile. Și văd un luptător cu o uniformă rusească care se deplasa prin apropiere. Nu m-am mirat – dacă uniformele noastre erau rupte de șrapnel sau arse de foc, purtam uniforme trofeu – era frig. Mă așez pe o cutie cu o trusă de muniție, iar acest luptător se apropie, ne strânge mâna celor trei și ne spune în rusă: “Bună ziua, bandiților! Aveți apă?”. Nu i-am dat prea multă atenție, unii dintre băieții noștri vorbesc și ei rusește. Am dat din cap doar la blocurile de apă. Se îndepărtează, se apleacă să ia niște apă și atunci văd un “Z” mare și alb pe cască! Am fugit la mitraliera mea, pe care o lăsasem la vreo cinci metri distanță. Și el și-a dat seama că a nimerit-o, a sărit înapoi, a țintit mitraliera și a apăsat pe trăgaci. Dar nu s-a auzit nicio împușcătură, ci doar un “clic!”. Și apoi a fugit. Înainte de a putea fugi departe, noi trei am deschis focul și l-am doborât. Nu avea niciun document asupra lui, doar un radio și o pușcă. Pușca de asalt era în stare bună de funcționare, cu un încărcător plin de muniție perforantă. Dar nu a tras, pentru că rusul a tras mai întâi zăvorul și apoi a introdus încărcătorul. Adică, nu exista niciun cartuș în cameră”, spune Volodymyr.