Regiunea Cernăuți: O mama din Sloboda-Komarivți își așteaptă copiii de pe front

Trei copii ai Svitlanei în vârstă de 60 de ani din satul Sloboda-Komarivți, regiunea Cernăuți, luptă pe front. Fiica, Tetiana, a semnat un contract acum trei ani și servește ca grenadier în Zaporijjea. Cei doi fii au decis să servească ca voluntari după invazia pe scară largă – ei sunt lunetiști în regiunea Donețk, informează audiovizualul public Suspilne.

Svitlana, mama militarilor: ”Eu strigam, credeam că o să  înnebunesc… Acum  a fost Ajunul Crăciunului. E foarte greu, foarte greu… Am 9 copii. Trei dintre ei sunt pe front,  alți doi încă învață la  școală, unul în clasa a opta și unul în clasa a șasea…

Prima pe front a mers Tania. A  semnat contractul și s-a înrolat  în serviciu militar încă în 2020. Ea demult, încă din  timpul școlii, era foarte hotărâtă și spunea că va merge să lupte. Spunea că se va înrola în armată. Toți băieții se înrolează și eu vreau să fac acest lucru. Nu știu exact ce face ea acolo, știu doar că este în linia întâi, dar nu știu ce face… în Zaporijea. E mitralieră, așa funcție i-au dat. Mișa, la fel, el e în Donețk. A fost rănit, a avut două contuzii… El s-a căsătorit în regiunea Kiev, la  începutul războiului se învârtea ici-colo și mi-a spus: „Mamă, eu merg să lupt”. La început, a fost voluntar, i-au spus că nu-i permite sănătatea. Cu toate acestea, el totuși a mers la serviciul de recrutare și a plecat să lupte. El e lunetist… Și al treilea este Mîkola. Are 31 de ani. El, de asemenea, e lunetist. Pe aceeași direcție.

Este foarte greu, ca mamă mi-e greu. Poate sunt mame, nu cu așa grijă, dar eu…  E foarte  greu,  suntem mereu împreună. Sună… Mamă, te felicit cu ocazia noului an…  Fiecare își alege calea sa în viață. Eu, niciodată nu le aleg copiilor mei nici bărbații, nici soțiile. Nici unde să lucreze. Am mulți copii, dar ei își aleg singuri calea…

Când copiii mei au plecat să slujească, mulți spuneau: ”Ei, vor bani mulți…” Dar nu au mers pentru că vor bani, ci pentru că vor să apere țara, să apere Ucraina. Cine spune că vor bani mulți, să meargă și ei să lupte, să câștige astfel banii… Și să nu sufere copiii 2-3 ani.

Mi-au spus că au totul acolo, dar nu prea le-au dat ceea ce le trebuia. Copiii mei și-au  cumpărau totul singuri. Fiica nu putea purta vesta antiglonț, pentru că era foarte grea. A fost rănită și nu i se permitea să o poarte. Așa că și-a comandat o plăcuță de protecție specială. Eu ascult ce spun acolo, cât de mulți au fost uciși, și pur și simplu nu mai pot… Nu am puterea să mă mai gândesc atât de mult. Nu am puterea, pentru că mă doare capul. Acum mă întrebați, iată că încep să-mi tremure mâinile și mă doare capul… Mă doare capul tot timpul. Îmi pare foarte rău după copii și oameni.

Cu gândul sunt acolo, uneori mă gândesc și la altceva ca să-mi fie sustrasă atenția…  De altfel, poți să-înebunești. Vă spun așa cum este…”