”I-am întrebat: de ce ne-ați supus torturilor?”: dezvăluirile unui prizonier de război din regiunea Cernăuți

Militarul din regiunea Cernăuți cu indicativul ”Barret” s-a aflat doi ani în captivitatea rusă. A ajuns acolo în timpul evacuării din ”Azovstal”, când președintele Ucrainei a ordonat soldaților ucraineni să depună armele, informează audiovizualul public Suspilne din Cernăuți.

”Barret” a fost deținut în coloniile din Olenivka și Gorlivka, unde a fost supus constant la torturi și interogatorii. În iulie anul în curs, militarul a fost eliberat din captivitate. Potrivit militarului, nici nu poate descrie ce a simțit când a văzut steagul ucrainean și pământul țării.

Barret este lunetist în Direcția Principală de Informații și unul dintre cei doi bucovineni care, în martie 2022, au fost de acord să zboare cu elicopterul spre Mariupolul asediat. În captivitate, a suferit bătăi și numeroase interogatorii, iar în timpul ultimelor interogatorii, militarii ruși l-au întrebat despre planurile sale de viață după captivitate: ”M-au dus de cinci ori în decurs de două săptămâni. A șasea oară, un angajat al FSB-ului rus m-a întrebat ce voi face acasă dacă voi fi schimbat cu prizonieri ruși? Atunci voiam să răspund că, de îndată ce voi vedea o armă, voi încerca să-i distrug pe toți cei care comit astfel de atrocități împotriva băieților noștri. Dar nu am răspuns așa. Am spus că voi pleca în străinătate, la familia mea. Mi-au spus: ”Bravo. Ești liber”, povestește militarul.

După o săptămână, ”Barret” a fost din nou interogat și i s-a spus că va fi mutat într-un alt loc. Nu se vorbea despre schimbul de prizonieri. La câteva zile după aceea, bărbatul a fost dus la un aerodrom din Rostov-pe-Don.

”Am auzit motorul avionului pornind și că urma să zburăm. Ne-au aruncat în avion ca pe niște lemne. Era foarte frig. Eram dezbrăcați. Din Belgorod, cu autobuzele – aproximativ zece ore, pe niște drumuri necunoscute. Apoi ne-am oprit și ne-au dat apă. Ne-au ordonat să ne scoatem sacii de pe cap”, spune Barret.

Potrivit militarului, în autobuz au venit la ei reprezentanți ai Ombudsmanului pentru drepturile omului din Federația Rusă și jurnaliști, încercând să ia interviuri și să-i întrebe,  dacă prizonierii au plângeri despre timpul petrecut în captivitate.

”Băieții probabil s-au temut – nu pot răspunde pentru altcineva, dar eu nu am tăcut. Am spus: ”Da, am plângeri cu privire la închisoarea din Gorlivka. De ce și pentru ce v-ați purtat astfel cu mine și cu camarazii mei? De ce ne-ați torturat și omorât acolo?”, la care mi s-a răspuns că aceasta nu e Rusia, ci Republica Populară Donețk și că ei nu sunt responsabili pentru acest lucru. Am vrut să-i mai întreb ceva, dar un camarad m-a împins și mi-a spus că ne vor trimite înapoi”.

La frontieră, soldații ucraineni au fost întâmpinați de angajații serviciilor de informații. Barret spune că a fost impresionat de aspectul prizonierilor de război ruși – ”parcă nu veneau din captivitate, ci de la o stațiune din Monaco”. ”Apoi au început acele secunde plăcute, dar grele, când am văzut steagul ucrainean și pământul, militarii noștri… Nu pot descrie aceste sentimente. Tot ce aveam nevoie în acel moment mi s-a oferit rapid”.

Potrivit lui Barret, captivitatea i-a întărit caracterul: ”Oricât de ciudat ar părea, dar captivitatea mi-a întărit caracterul, am devenit mai rezistent, încât probabil nu m-aș fi așteptat să ajung la acest nivel. Am suferit multe traume. Probabil m-am întărit mai mult psihologic decât fizic”.