E greu să scrii despre cineva care nu mai este. De cineva care a făcut multe lucruri frumoase în această viață și a lăsat o urmă frumoasă pe acest pământ.
În cazul dat e vorba de Viorel Timiș, un bun gospodar, un om de omenie, un bun cetățean și patriot al satului Cupca de pe Valea Siretrului. Anume din familia lor, a Timișenilor, cândva unul dintre strămoșii lor a fost parlamentar în Parlamentul de la Viena, iar peste mulți ani, nepotul său, fiul regretatului său frate Ion, anume Grigore Timiș, fost director al școlii, fost angajat în Administrația raională a fostului raion Hliboca, a fost deputat în Parlamentul Ucrainei.
Pe parcursul anilor, Viorel Timiș, a fost șef al unei echipe de construcții în gospodăria agricolă locală, având și studii corespunzăptoare. Dar, a avut și o vocație deosebită – cea de dascăl, deoarece a fost din familie de dascăl. Tatăl lui fostul cantor Vasile Timiș, în afară de faptul că a fost și el și fratele lui Lazăr, dascăli în bisericile locale, a fost un om erudit, a alcătuit prima monografie a satului Cupca, de care s-au inspirat mai târziu Petre Ciobanu, Reveca Prilipcean și Vasile Slanina, trei cupceni, toți trăitori în România și trecuți acum în eternitate.
Cu peste 40 de ani în urmă, când am venit cu serviciul la Cupca, ca profesoară de limba franceză, l-am cunoscut pe regretatul Viorel Timiș, ca un bun cunoscător al tradițiilor, obiceiurilor populare. În special, orațiile de nuntă, de cumătrie, de cătănie, dar și cele legate de sărbătorile pascale, de cele de iarnă, de hram… Era poftit prin satele de pe Valea Siretului la diferite ceremonii pentru a spune orațiile potrivite.
A fost și un bun patriot al satului, pe atunci la începuturile renașterii noastre spirituale, împreună cu vrednica-i soție Ecaterina, acum trecută și ea în eternitate, a participat la primele noastre Congrese, Adunări naționale, Conferințe… Când s-a înființat Societatea de Cultură românească în numle lui Mihai Eminescu, a fost printre primii fondatori ai Filialei locale. Am participat la concerte și festivaluri, la întâlniri cu oameni de cultură și civilizație.
Când s-a pensionat, a început să practice meseria de dascăl în satul vecin Corcești. Până a se îmbolnăvi a practicat meseria de cantor bisericesc, fiind un bun cunoscător și al ceremoniilor religioase.
Cu părere de rău, deși avea probleme de sănătate, totuși se stăruia să fie la curent cu totul ce era și avea loc în lume.
A plecat subit pe la începutul lunii mai, fiind condus pe ultimul drum de 4 preoți, de membrii familiei, de numeroși consăteni, și oameni din satele vecine.
Enormă este durerea celor două fiice Margareta și Marilena, pe care împreună cu soția Ecaterina le-au educat și crescut frumos, ambele având studii superioare, și fiind ambele stimate la serviciile pe care le au, de către toți. Sunt îndurerați ginerii Ion și Vitalie, doi oameni deosebiți, nepoții Cristian, Mirabela, Daniela și Iustina. Poate nu înțeleg pe deplin durerea cei trei mici strănepoți, dar când vor crește, vor afla neapărat de la părinți și bunici, ce urme frumoase au lăsat pe pământ străbunicii lor Ecaterina și Viorel Timiș, atunci când vor veni să aprindă o lumânare, să aducă un buchet de flori la mormântul strămoșilor. Îl deplâng toate celelalte rude, prieteni, vecini, enoriași ai celor două biserici, cunoscuți din satele vecine.
Cupceanul Viorel Timiș a plecat spre un alt tărâm. Nouă tuturor celor care l–am cunoscut nu ne rămâne decât să ne rugăm la bunul Dumnezeu să-i așeze sufletul său curat în împărăția cerului, să-i fie țărâna ușoară și amintirea veșnică.
Din partea tuturor semnează profesoara Eleonora Schipor
Urmăriți-ne pe Telegram
